Il port si poate tocmai din acest motiv cei din stafful brandului LouisVuitton mi-au trimis prin e-mail invitatia de a viziona live show-ul de la Paris (colectia ready-to-wear primavara-vara 2010). O invitatie mai putin obisnuita, intrucat intreg evenimentul poate fi vizionat pe Facebook.Cand? Miercuri 7 octombrie, la ora 15:30.

este exact aceeasi ca cea dintre cele doua expozitii ale pictorului Horia Damian pe care le "patroneaza" fiecare. Primul... la Muzeul de Arta Contemporana, cel de-al doilea, la Palatul Mogosoaia. V-as trimite s-o vedeti doar pe cea de la Palat, dar n-ati putea s-o apreciati decat prin comparatie.Radu Varia, expert in arta si mai ales un dedicat impatimit al operei brancusiene (si sot al marii noastre soprane Mariana Nicolesco) a optat pentru opere din muzeele si colectiile romanesti semnate de Horia Damian la inceputurile carierei sale, din anii 1930 pana in 1946. Uimesc nu numai peisajele, naturile moarte (chiar daca uneori dimensiunile canii de langa fructe erau exagerate), strazile mahalalelor bucurestene, cerul gri de deasupra unei ulite in iarna pierduta-n orizont, ci mai ales desenele si schitele pe care pictorul le facea la varsta de 10 ani. Desigur, mai uimitor este faptul ca s-au conservat de atunci!De partea cealalta, in centrul urban, Muzeul pe care l-a construit si daruit iubitorilor de arta, Adrian Nastase, adaposteste creatiile din a doua parte a vietii, recente, in care, ca si Picasso, Horia Damian a renuntat la arta armonioasa, la culorile omologate de impresionism, pentru forme abstracte, pentru decline - dupa parerea mea - pentru ca relatia dintre continut si forma a fost total uitata in ultimii 150 de ani, dupa cum insusi pictorul recunostea.Desigur, intr-o era a tehnologiei, in care arta poate fi "creata" pe calculator, faptul ca cineva inca face cu mainile lui o coloana, o scara, o lada, un pat din panza ipsotata, e laudabil chiar daca nu-ntelegi nimic din ele, chiar daca, vorba insotitorului meu: "Horia Damian isi bate joc de noi si noi ne facem ca il luam in seama !"... si chiar daca lucrarile lui din aceasta etapa sunt laudate, premiate si expuse in cele mai renumite spatii ce aduc omagiu artei contemporane.Din pacate pentru timpurile pe care le traiesc, nu ma emotioneaza, nu ma impresioneaza, nu ma misca si nu ma sensibilizeaza nimic mai mult ca o madona printre grote leonardiana (prefer varianta de la Luvru!), ca nuferii lui Monet sau ca perla din urechea fetei lui Vermeer, in timp ce privesc absenta, mirata si oarecum tamp (am si eu limitele mele!) in fata unei lazi, precum cufarul bunicii mele de la tara, in care-si tinea camasile de noapte si fetele de perna, cu vreo 50 de ani in urma si care astazi are pretentia artei culte.Tare curioasa as fi sa vad ce a inteles omul de cultura Traian Basescu din expozitia pe care a patronat-o la MNAC!

Iti multumesc, inca o data, pentru invitatia pe care mi-ai adresat-o (duminica trecuta !) la baletul "La Belle" al companiei din  Monte Carlo, in cadrul intalnirilor organizate de JTI.Firma pe care o reprezinti ne-a obisnuit deja cu o anumita tinuta a "darurilor" pe care ni le face celor selectati sa ne bucuram, si asta demonstreaza ca si un producator de tigari, adesea redus si minimizat prin prejudecati de tip "Tutunul dauneaza grav sanatatii", poate alege nefumatori ( cazul meu ), dar poate da dovada si de repere inalte in cazul actului de cultura.. Am fost in sala si te-am vazut in loja, feminina si stapana perfecta a dihotomiei fragila/puternica, aratand ca sub aspectul unei femei blande, manusile de catifea pot ascunde, de fapt, maini forte si un caracter de lider. Baletul mi-a placut si nu prea.   Nu a respectat povestea, insa, fiecare regizor (coregraf), fiind in sine un artist, poate crea propria lui poveste. In schimb, pe langa muzica superba, m-au impresionat efectele create de costume si de lumini. Absolut fantastice. Decorurile si aceste efecte ofera, de multe ori, o impresie mai puternica si mai feerica (sa consideram gradul de comparatie o licenta poetica!) decat cea produsa de insusi corpul uman baletand, care are propriile lui limite si care nu poate sfida legile gravitatiei, in ciuda imaginatiei care l-ar putea arcui in cele mai elastice miscari.Primul act a fost un pic cam lung si de fapt, asta a fost cel mai important cusur al acestei reprezentantii, lungimea. Intotdeauna in arta e preferabil sa spui, ca spectator: "Ce pacat ca s-a terminat !", decat "Ce pacat ca nu se mai termina !"... insa granita dintre ce-si doreste regizorul si ce-si doreste publicul este uneori invizibila.Poate eram si putin obosita pentru ca dimineata , la ora 11, participasem la Conferintele Teatrului National, cu Ion Caramitru, Dan C Mihailescu si autorul "Memoriilor unui cafegiu", Gheorghe Florescu, intr-o evocare haotica si fara ritm a epocii Ceausescu, dar presarata din cand in cand cu polemici care-l vizau pe Bartolomeu Anania sau cu insusi modul in care autorul s-a strecurat printre securistii atoputernici si atotstiutori de pe vremuri, continuand sa faca un soi de comert illicit cu cafea.Insa, impresia cu care m-am ridicat de pe scaun a fost una placuta, iar acest "experiment" nu putea sa-mi lipseasca din memoria muzicala.

...ca sa nu zic un pas...Am fost aseara la concertul de la ora 22.30, al Orchestrei din Bremen, cu un program da capo al fine mozartian. Desi mie mi-a placut marsul funebru masonic de la inceput si Misa ecleziastica de la final, in care vocile celor din Corul Madrigal au tulburat si mai mult muzica, cel care ma insotea s-a aratat sensibil la Concertul pentru pian si orchestra nr 17.Desi nu ne-au mai onorat cu vreun bis, instrumentistii au fost impecabili, iar soprana Natalie Dessay a fost angelica in perfectiunea cu care si-a ondulat vocea. Su-per-ba !L-am zarit in sala si pe Ioan Hollender, presedintele Festivalului, alaturi de ministrul culturii, Theodor Paleologu (a carui prezenta constanta am remarcat-o aproape in fiecare seara!) insotit, de aceasta data, nu de un tanar adolescent caruia abia ii mijeste mustata si despre care se spune ca este si partenerul sau de viata (nu doar de concerte), ci de o doamna glamouroasa. Victor Opaschi cu sotia, nelipsiti si consumatori obisnuiti ai actului -de cultura, Valeriu Stoica, tuns, ras si frezat, rosu-n obraji demonstrand o sanatate perfecta, Tudor Chirila, care ne demonstreaza ca simfonicul poate fi tolerat de rock si altii pe care nu mi-i mai amintesc acum.Si de la Mozart... la Antena 3, asta seara, la ora 20.05, ca sa vorbim despre drogurile si prostitutia din viata noastra. Legalizata sau nu...