Sambata, la emisiunea Q&A, de la Antena3, moderata de Alessandra Stoicescu, am avut invitati reprezentanti ai artistilor intre care Maia Morgenstern, Ion Lucian, Andi Vasluianu si regizorul Cristi Puiu.Desi, personal, cred ca marii actori ai tarii noastre sunt impinsi uneori la periferia societatii prin demitizarea si lipsa de demnitate la care ii obliga unele compromisuri facute in numele supravietuirii, mai toti cei prezenti in studio au opinat ca viata lor e foarte buna, ca nu le lipseste nimic si ca nu au ce sa ceara  nimanui ( autoritati, public, legiuitori) pentru ca "au totul". Nota discordanta a facut Ion Lucian care a amintit ca timpurile in care se facea distinctia intre actori si artisti au trecut si ca astazi valorile sunt pe acelasi piedestal cu non valorile, daca nu, de multe ori sunt chiar date jos de ultimele.Dupa ce am omagiat talentul si gloria profesionala a Maiei Morgenstern care a facut un tulburator rol al Fecioarei Maria in filmul lui Mel Gibson - "Patimile lui Hristos", am intrebat-o condescendent daca participarea la emisiunea "Serviti, va rog!" de la Pro TV, alaturi de o pitipoanca manechin si de manelistul Vali Vijelie (fie el chiar si un manelist talentat!) o onoreaza. Marea noastra actrita mi-a raspuns ca sunt "fascista" daca gandesc asa...Din prea mult respect pentru valoarea acestei femei n-am continuat polemica si m-am abtinut. Faptul ca multi telespectatori s-au raliat opiniei mele potrivit careia alaturarea a fost dezonoranta pentru actrita si ca astfel, legitimeaza prostul gust si sub cultura, mi-au demonstrat-o sutele de mesaje pe care le-am primit in zilele urmatoare de la actori, de la oameni simpli sau oameni cunoscuti. Pe cateva dintre ele le redau mai jos. Tin sa-i multumesc doamnei Sanda Taranu, care, necunoscandu-ma, a facut efortul de a-mi afla numarul de telefon pentru a-mi spune personal ca achieseaza la punctul meu de vedere si ca imi multumeste pentru situarea de partea bunului simt. In rest... nu pot spune decat ca voi continua s-o iubesc pe actrita Maia Morgenstern, iertandu-i caderile..

In perioada 22 septembrie-8 octombrie are loc o expozitie pe care nu trebuie s-o pierdeti, la Muzeul de Arta Contemporana.Expozitia  dedicata artistului Horia Damian prezinta perioda ultimilor treizeci de ani din creatia artistului si contine peste saizeci de lucrari majore, dintre care patru fac parte din colectia MNAC si sunt prezentate in premiera publicului de la Bucuresti. Insotita de un material documentar relevant si de un catalog, expozitia de la MNAC, alaturi de cea de la Palatul Mogosoaia, deschisa pe 13 septembrie, se constituie intr-un important eveniment cultural.Nascut la Bucuresti, in 1922, Horia Damian a debutat la Salonul Oficial de Pictura de la Sala Dalles  in 1941. Prima expozitie personala a avut loc la Ateneul Roman, in 1942. In 1946 a castigat o bursa la Paris unde s-a si  stabilit. Dupa studii cu Andre Lhote si Fernand Leger intre 1949-1950, artistul si-a consolidat un stil personal conturand o activitate lunga si de succes. Damian a expus in muzee importante precum Guggenheim New York, Musee dArt Moderne de la Ville de Paris, MoMA New York, Stedelijk Museum Amsterdam, Centre Georges Pompidou sau Grand Palais, Paris. Artistul roman a fost un apropiat al lui Salvador Dali si Yves Klein. Horia Damian a expus in 1993, la pavilionul Romaniei de la Bienala de la Venetia (curator Radu Varia).Dupa o lunga absenta, Damian a decis sa prezinte publicului romanesc aceasta ampla retrospectiva.

     M-am intors mai devreme cu o zi pentru ca tot ce iubesc mai mult lasasem acasa. A fost prima vacanta in care m-am simtit absenta din mine. Revin...In afara strazilor si a magazinelor pe care am pus stapanire, am vazut un musical superb, "Mizerabilii", dupa cartea lui Victor Hugo.Mi-a placut mai mult ca "Fantoma de la Opera", pentru ca "Mizerabilii" este, de fapt, o fresca a epocii revolutionare franceze, iar Victor Hugo, ca si Balzac, este un pictor al sufletului uman si al moravurilor. Povestea o stiti... Jean Valjean, un ocnas evadat va fi permanent cautat de comisarul de politie Javert. In timpul acestei "urmariri", viata lui Valjean se schimba, devenind un industrias bogat si iubit de toti locuitorii orasului in care isi deschisese o afacere, sub alt nume.Intre timp, aflata pe moarte , Fontine, una dintre angajatele sale, il roaga sa aiba grija de fetita ei, Cosette. Aceasta va fi, dupa cum insusi Valjean va marturisi in final "Singura parte buna din viata lui", crescand-o cu valorile moralei bisericesti, iubind-o si aparand-o ca pe propriul sau copil. Destinul il va razbuna, ducand la suicidul lui Javert, la o poveste de dragoste cu final fericit intre Cosette si tanarul revolutionar Marius si la momentul final in care inainte de a-si da ultima suflare, el ii va povesti lui Cosette toata istoria vietii ei."Les Miserables" este un show incredibil, care se joaca de zeci de ani cu casa inchisa...vocile sunt superbe, iar scenografia m-a uimit prin capacitatea de-a reda cu o autenticitate extrema nu doar o baricada, ci si  catacombele pariziene sau  un han.Cu adevarat un show pe care mi-as dori sa-l vad, candva, si la Bucuresti. In rest, Londra a fost aceeasi... nu m-a mai impresionat. Poate si pentru faptul c-o reintalneam a nu stiu cata oara, poate si pentru faptul ca de acasa, fotografiile mele "tipau" de pe peretele unei case in timp ce privitorul imi tot implora intoarcerea.

Am venit cateva zile sa le arat prietenelor mele Londra.  Gasesc ca este cel mai aristocrat oras din lume. Hotelul pe care l-am ales, The Langham , este plin de istorie, iar intre cei care au locuit aici se numara Mark Twain, imparatul Napoleon al III lea, si insusi regele Eduard al VII lea a participat la deschidere.Si culmea, nici nu ploua....