Garoafele lui Luchian vor fi scoase joi, la licitatie, pentru 200.000 de euro.

Ce s-a ales din tine?!?M-am uitat aseara, siderata, consternata, pana la ora 1 noaptea, la sedinta din Parlament. N-am vazut decat in republicile bananiere, unde parlamentul face figuratie ca institutie democratica, o asemenea degradare a alesilor nostri. Desi toti sunt absolventi de studii superioare, unii cu doctorate, cu carti scrise, cu ani de viata politica in spate, s-au comportat ca niste animale care se bat pe o singura prada: judecatorul de la Curtea Constitutionala.L-am vazut pe Adrian Nastase incercand sa responsabilizeze Puterea de aceasta imagine care pleca in eter prin intermediul televiziunilor, insa Ioan Olteanu i-a taiat, pur si simplu, microfonul. O asemenea dictatura si presiune pentru a impune un judecator in Curtea Constitutionala, care ar trebui sa fie complet independenta si aseptica fata de orice imixtiune politica, n-am mai vazut vreodata.Mi-l aminteam pe Nastase care-mi spunea in pauza unei emisiuni ca el, cand tine un discurs in Camera, se gandeste intotdeauna ca va fi inregistrat pentru istorie si pentru generatiile urmatoare si, vazandu-l azi noapte, "taiat" de Ioan Oltean, care intruchipeaza perfect antonimul viziunii fostului prim ministru, am avut asa un sentiment de tristete pentru el.Am adormit la ora 1, epuizata, vazand liberalii cum parasesc sala.Acum ii vad pe oameni in strada, inconjurand Parlamentul si strigand "Murim de foame ! Nu avem bani de medicamente ! Nu putem trai dintr-un salariu de 8 milioane !" si ma gandesc ce disperata a devenit tara mea ! Nu stiu daca sa ma bucur pentru ca a ajuns atat de jos, pentru ca vorba lui Eliade, cu cat presiunea este mai mare, cu atat solutia este mai buna  si va trebui sa-si nasca propriul reviriment sau sa fiu ingrijorata pentru lipsa ei de viitor ? Ce tristete !

Astazi, in avion, in timp ce ma intorceam la Bucuresti, am citit o editie a revistei franceze "Le Point" dedicata generalului de Gaulle, in care sunt publicate mai multe fotografii intime din toate etapele vietii sale... de la cea de sot, general, politician, intelept etc...Una dintre ele, intitulata "Tadress", il infatiseaza pe general, intr-un parc, alaturi de fiica sa Anne, al doilea copil avut cu Yvonne. Nascuta la 1 ianuarie 1928, fetita suferea de sindromul Down, insa afectiunea tatalui pentru ea nu va fi cu nimic mai prejos fata de celalalt copil, ba dimpotriva. De Gaulle obisnuia sa spuna despre Anne ca "nu este un copil ca toti ceilalti" si ii fredona cantece de leagan, chiar in timpul bombardamentelor asupra Londrei. La moartea sa, survenita in urma unei congestii cerebrale, la 6 februarie 1948, generalul va rosti aceste cuvinte magnifice: "Acum... si ea este ca toti ceilalti."  Fotografia, drama si cuvintele unui tata care a avut gloria unei tari... m-au impresionat profund.