N-am fost la Congresul Extraordinar al PSD. N-am primit invitaţie, ca altădată. Dar chiar dacă aş fi beneficiat de un astfel de gest, cerut de minima politeţe, tot nu m-aş fi dus. Am fost la Congresul PSD din aprilie 2005. N-aveam nici o îndoială că sindrofia din februarie 2010 va repeta, ca trase la indigo, miş-maşurile de culise ale parangheliei din 2005.Şi nu m-am înşelat.

Motto: „Cum sunt ce-am fost voi fi ce sunt" (Nichifor Crainic) Valurile comentariilor produse de recent încheiatul congres al Partidului Social Democrat au exprimat, în marea lor majoritate, mai mult dezamăgire decât optimism. Probabil că au dreptate căci aşteptările multora au fost infirmate. A fost infirmată iminenţa ruperii şi formale, nu numai latente, a partidului ca mecanism politic. A fost infirmată menţinerea unei anume echipe de conducere pe care - repet - unii o considerau benefică, utilă sau cel puţin profitabilă lor. A fost infirmată şi instaurarea altor noi echipe de conducere pe care - repet - alţii o doreau din aceleaşi varii motive.

Imnul de luptă al social-democraţilor este o piesă de pe coloana sonoră a filmului „Alexander", interpretată de Vangelis. Pe aceste acorduri a debutat şi s-a încheiat Ziua-Z în PSD. Melodia, foarte motivantă de altfel, mi-a adus aminte de lansările fastuoase de altădată, începând cu alegerile parlamentare, europarlamentare şi mai apoi cu cele prezidenţiale. În acele vremuri, toată suflarea de partid era gata să-şi dea până şi ultimul strop de energie pentru înfăptuirea proiectului „Mircea Geoană". Dar vremurile, liderii, oamenii se schimbă.

Nu fac parte dintre aceia care s-au supărat pe domnul ministru Sebastian Vlădescu pentru că face „filozofie financiară", după cum s-a exprimat domnul prim-ministru. Nu ştiu ca filozofia să fi avut preocupări financiare, dar oricum, domnul Vlădescu are vădite înclinaţii filozofice prin dorinţa domniei sale de a găsi răspuns la marile probleme ale vieţii. Ceea ce îl preocupă este, fără îndoială, o mare problemă, dacă nu a vieţii în general, cu siguranţă a vieţii noastre în această ţară. Îl preocupă problema pensiilor.