Acad. Florin Gheorghe Filip: Aveam 44 de ani. Era o onoare la care nu visasem!

Academician Florin Gheorghe Filip, director general al Bibliotecii Academiei Române, președintele secției de Știință și Tehnologia Informației din cadrul aceluiași for, vorbește despre cercetarea românească și despre posibilitățile de afirmare ale tinerilor ingineri în România, în exclusivitate pentru Q Magazine.

Născut la 25 iulie 1947, în București, Florin Gheorghe Filip este absolvent al Facultății de Automatică la Universitatea Politehnică din București și doctor în Automatică. A fost cercetător principal gr. I la Institutul de Cercetări în Informatică, iar din 1998 este profesor universitar.

Director general al Bibliotecii Academiei Române, vicepreședinte timp de 10 ani al celui mai înalt for științific și cultural din România, este membru de onoare al Academiei de Științe Tehnice din România și membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei.

„Principalele activități care îmi ocupă timpul sunt pregătirea sesiunii aniversare a Bibliotecii Academiei Române care împlinește anul acesta 150 de ani de activitate neîntreruptă (și pe care încă o conduc) și găsirea de soluții pentru problemele financiare ale instituției. Tânjesc după o perioadă mai relaxantă pe care să o dedic studiului și scrierii de materiale științifice.”, spune academicianul Florin Gheorghe Filip pentru Q Magazine.

Cea mai importantă recunoaștere pe care am primit-o este alegerea, în 1991, ca membru corespondent al Academiei Române. Aveam 44 de ani și eram cel mai tânăr membru al instituției aflat în țară. Era o onoare la care nu visasem, nu o vizasem și nu acționasem în vreun fel pentru a o obține.

La Ateneul Român, alături de fiul său, Gabriel, în cadrul evenimentului aniversar – 150 de la înființarea Academiei Române  

Cercetarea românească

„Nu ar trebui să aibă probleme în disciplinele umaniste și în cele teoretice din domeniul științelor exacte. Acestea sunt bine susținute de resursele umane existente și necesită resurse financiare și de infrastructură mai reduse decât cele cerute în domeniile experimentale și inginerești. În plus, în acelea, există problema definirii țintelor și priorităților astfel încât să beneficieze și România de creația celor educați aici.”

În domenii ca automatică, electronică, IT, am constatat cu bucurie că apar și se dezvoltă firme inovatoare cu capital românesc care fac mai mult decât un lohn modern. Le doresc succes.

Și în România există condiții de afirmare

„Încerc să le transmit studenților mei să ia decizii cu propria minte, să vadă lucrurile în perspectivă, să-și planifice cariera (de dorit în țară), să se gândească și la ceilalți și să nu uite că și în România sunt condiții de afirmare. În urmă cu 20 de ani, am început colaborarea cu patru tineri doctoranzi dintr-un oraș frumos din Transilvania. Erau tentați să emigreze. Eu i-am sfătuit altfel. Unul a plecat; nu știu ce face. Ceilalți au rămas. Ne-am reîntâlnit de curând. Doi sunt profesori universitari, conducători de doctorat, al treilea are o firmă prosperă de IT.”

Cu doctoranzii săi –  Mihai, Luminița, Adriana, Ana și Marius

Fără să cunosc celebrul îndemn al lui Kennedy (Nu vă întrebaţi ce poate face America pentru voi, întrebaţi-vă ce puteţi face voi pentru America!), cred că am acționat, de la începutul carierei, în acele instituții în care am lucrat (Institutul de Informatică – ICI, Academia Română și Biblioteca Academiei Române) în spiritul acelui îndemn. Așa m-au educat părinții și școala.