Informatiile intrate in posesia Q Magazine pun pe tapet, din pacate, o explicatie sumbra: in cateva saptamani, Romania nu va mai avea bani pentru plata salariilor bugetarilor si a pensiilor, ceea ce poate echivala cu un faliment de stat.

Martie 2009 - unde e optimismul de altadata?

La sfarsitul lui ianuarie, Traian Basescu a declarat, public, textual, ca nu este partizanul unui imprumut de la FMI, ci din bani europeni, si a mentionat ca a anuntat Comisia Europeana ca Romania intentioneaza sa contracteze un imprumut de 6-7 miliarde de euro, sub supravegherea Fondului. Iesirea sa a fost imediat sanctionata de catre fostul premier, Calin Popescu-Tariceanu, care a spus ca „Basescu nu doreste un acord cu FMI care sa prevada si virarea sumelor de la Fond pentru ca acesta ar presupune o monitorizare foarte stricta, ori acesta este un an electoral, iar seful statului vizeaza un nou mandat". Cam in aceeasi perioada, seful statului se arata surprinzator de optimist vizavi de efectele crizei asupra Romaniei. Aflat la Iasi, de Ziua Unirii, el declara: „Am convingerea ca putem trece prin aceasta perioada mult mai usor decat o vor face multe alte tari din Europa. Avem nevoie de un singur lucru - de solidaritate." La finele anului trecut era chiar si mai optimist: „Romania nu are cum sa ramana in afara crizei economice, dar are mijloace sa struneasca criza", spunea el inaintea unei deplasari la Bruxelles, adaugand ca „nu poate fi de acord cu cei care propovaduiesc apocalipsa". Saptamana trecuta, presedintele a dat vina pentru reactiile sale de atunci pe BNR si pe fosta conducere a Finantelor, care l-ar fi dezinformat, dar scuza pare cam straverzie (Interesant, in acelasi context, Basescu s-a grabit sa dezvinovateasca serviciile secrete, despre care a sustinut ca „nu au expertiza" in domeniu).

Colectarile la buget s-au prabusit

Au trecut doar cateva saptamani si presedintele s-a razgandit brusc si fara explicatii. El a demarat in regim de maxima urgenta negocieri cu FMI si, pe masura ce trece timpul, da mesaje tot mai catastrofice in legatura cu efectele crizei asupra Romaniei. Marti seara, la Realitatea TV, el a spus explicit ca aceasta va afecta Romania tot anul viitor si poate chiar mai mult.  Ce sa se fi intamplat in acest ragaz extrem de scurt dintre pozitiile presedintelui, astfel incat acestea au ajuns sa difere atat de mult? Mai multi politicieni si economisti consultati de Q Magazine in ultimele zile ne-au furnizat, off the record, aceeasi explicatie: colectarile la buget au scazut atat de mult de la inceputul anului, incat se estimeaza ca din luna mai Romania nu va mai avea bani pentru salariile bugetarilor. Cum ar zice romanul din popor, ploua-nu ploua in mai, tot ramanem fara malai. Semnele in acest sens s-au observat inca de la finele anului trecut, cand primariile din intreaga tara au reclamat ca nu mai au bani decat pentru salariile angajatilor si pentru cheltuielile de intretinere, dupa ce bugetele pe anul in curs au fost reduse uneori cu peste 30% fata de anul anterior. Apoi, ianuarie a adus o prabusire a exporturilor cu circa 24% si a importurilor cu 37%, ceea ce a subtiat si mai rau bugetul de stat, trendul fiind descendent in continuare.

Marea razgandire

Dar acest lucru nu se compara cu efectul devastator pe care l-ar avea imposibilitatea de a se mai plati salariile pentru milioane de angajati ai statului si pensiile pentru alte cateva milioane. Pana acum, guvernul si-a pus zdravan sindicatele in cap doar pentru ca a propus reducerea cheltuielilor bugetare in acest an prin neacordarea salariului de merit, eliminarea premiilor pentru toate categoriile de personal, neplata orelor suplimentare si eliminarea a 18 sporuri si indemnizatii. Bugetarii romani sunt campioni mondiali la sporuri de orice fel, dupa cum evidentia un recent raport al Bancii Mondiale. Cunoscuta fiind cerbicia lor in a tine cu dintii de respectivele sporuri, ce impact electoral ar avea lasarea lor fara salarii, adica ceva mult mai grav? Numai pentru taierea sporurilor amintite bugetarii au anuntat deja, prin sindicatul Sed Lex, care reuneste cei mai multi functionari publici, ca vor iesi in strada. Ce se va intampla, repetam, daca ei nu si-ar mai primi nici macar lefurile de baza? Momentul in care Basescu a inteles cu adevarat situatia fondurilor de la buget si amenintarea colapsului din aprilie-mai a fost si cel  in care a decis ca ne trebuie urgent acord cu FMI. In discursul din Parlament, ca si in interviul acordat lui TVR pe tema imprumutului, el a sustinut ca bugetul Romaniei sta bine, n-are nevoie de bani suplimentari si ca imprumutul de la FMI e doar o supapa de rezerva, bani destinati BNR, care sa stimuleze reinceperea creditarilor catre sectorul privat din economie. Numai ca, in aceeasi perioada, presa germana - Die Welt, Bild, Focus -, si nu numai, a consacrat spatii ample situatiei de la noi, afirmand ca imprumutul incearca sa evite, in realitate, falimentul de stat. Faliment care, adaugam noi, s-ar putea produce exact in timpul campaniei electorale din mai, pentru Parlamentul European. In plus, tot in perioada alegerilor din iunie se asteapta primul varf de criza al acestui an, in momentul in care concedierile din segmentul privat si de stat vor atinge apogeul, al doilea varf de criza fiind asteptat in noiembrie-decembrie, dupa revenirea capsunarilor in tara fara noi contracte pentru anul viitor in buzunare.

De ce pune PSD piciorul in prag

Daca negocierile cu FMI merg snur,sunt sanse reale ca prima transa din cele 18 miliarde de euro sa vina la timp, in mai, rezolvandu-se spinoasa problema a salariilor. Exista insa un impediment politic: PNL si PSD nu manifesta acelasi entuziasm fata de ideea imprumutului de la FMI precum Basescu si PD-L. Ambele partide sunt constiente ca, fara banii de la FMI, presedintele si premierul vor deconta electoral cele mai multe oale sparte. PNL, ca partid de opozitie, se opune total acordului, PSD, fiind totusi la putere, nu isi permite un refuz prea taios, dar este foarte atent cu nuantele, stiind bine ca diavolul se ascunde in detalii.

Mai exact, PSD a adoptat strategia tragerii de timp, lansand mesajul public ca e de acord, de principiu, cu un imprumut, dar cerand negocierea foarte responsabila a acestuia pentru minimalizarea efectelor nedorite. Intre cele sapte conditii puse miercuri de PSD pentru acceptarea acordului se numara - atentie! - aceea ca banii imprumutati sa finanteze sectorul public, si nu pe cel privat, precum si asigurarea resurselor pentru sistemul public de pensii. Ceea ce demonstreaza ca si la PSD se stie de perspectiva crahului salariilor si pensiilor. Numai ca o negociere atenta e una de lunga durata, iar Basescu si PD-L nu au timp. Strategia de raspuns a Cotrocenilor e vizibila deja: Basescu discuta  cu si despre FMI doar cu Boc si cu liderii PD-L, uneori chiar la Cotroceni, fara a se mai obosi sa implice in ecuatie si un PSD despre care stie clar ca vrea temporizarea. Desigur, s-ar putea opina ca specularea politico-electorala a crizei de catre anumite forte politice e un lucru blamabil, sub aspect moral, dar sa nu uitam ca in alte tari, precum Spania, au fost utilizate drept arme electorale pana si atentatele teroriste de la Madrid, care au daramat guvernul Aznar, deci nu e nimic nou sub soare.

Banii de la FMI trebuie sa asigure, de fapt, resursele necesare pentru plata salariilor bugetarilor, care nu vor mai putea fi acoperite, in maximum doua luni, de catre bugetul statului.