Pentru ca personajele lipite - as spune, puse - la zid isi intindeau catre ei acea trasatura morala ce-i facea purtatori si simboluri kitsch. Dupa cum se stie, kitsch-ul este asemenea cafelei cu inlocuitori sau, mai corect spus, inseamna acel ceva ce nici cafea nu mai este, este doar inlocuitor de cafea. In locul materiei nobile se foloseste surogatul sau industrial si industrializat, in locul unicitatii se produce seria, in locul originalitatii - falsul, copia, in locul armoniei, ce guverneaza arta, apare cacofonia. Kitsch-ul este consecinta alfabetizarii superficiale a unei mase careia i s-a indus nevoia de arta, dar careia nimeni nu i-a mai facut si educatia estetica. Astfel, surogatele pot fi impinse in fata pe post de valori autentice. Ca expresie a prostului-gust, kitsch-ul este prezent nu numai in arta. El atinge si altereaza aproape tot ceea ce este omenescul din noi si din jurul nostru: de la povesti de dragoste kitsch la lupte politice kitsch, de la sentimente kitsch la personalitati kitsch.

Posterele lui Mihai Zgondoiu
(autor al acestei manifestari de arta stradala numite Kitsch me) inventariau domenii, numai cateva, in care kitsch-ul se lafaie in voie in lumea romaneasca: politica, muzica, televiziune, arta, familie. Tanarul artist - adept al experimentului - este un iconoclast si, in acelasi timp, un studios. Lucrarea sa de masterat se cheama Terapia prin arta si a fost in buna parte rodul lucrului efectiv cu pacientii spitalului de psihiatrie de la Voila. A observa atent spre a sesiza uratul si a caricaturiza spre a te elibera de el pot fi ingredientele unei terapii care insanatoseste. Kitsch me a avut, timp de un an, un traseu prin intreaga tara si peste tot a starnit hazul. In cel mai curat stil kitsch, profitand de Noaptea muzeelor, proiect frantuzesc la care a aderat de patru ani si Romania, Mihai Zgondoiu a implinit un an de Kitsch me. Personajele caragialiene ale expozitiei sale au fost de data aceasta ornamentele unor torturi.

Invitatii -cei mai multi prieteni si colegi, dar si curiosi ce s-au oprit din plimbarea obisnuita de sambata seara - au avut de ales in a savura familiile Prigoana si Bahmuteanu, Monica si Irinel Columbeanu, ori artisti ai poporului precum Adrian Copilul Minune (sau cum s-o mai fi numind azi !), oameni ai televiziunii poporului Dan Diaconescu si Oana Zavoranu, sau politicieni „care este" (pentru ca sunt multi, dar par unul singur) precum Marian Vanghelie si Corneliu Vadim Tudor. Personal, Mihai Zgondoiu nu are parti priuri politice, ci se exprima asemenea oricarui om, artist sufocat de agresiunea uratului. Iesirea in strada (la Timisoara a expus posterele direct pe trotuar pentru ca trecatorii sa calce kitsch-ul firesc, natural, in picioare) este semnalul lui de alarma si semnul sau de revolta.
Aniversarea s-a produs fireste cu pahare de
 plastic si vin de butoi, cu apa plata si sampanie de cea mai buna calitate de la buticul din colt. A fost cool, ca sa ma exprim ca la receptii!