Excepţional: film, actor, regizor!

4 Martie 2010

Tot caut de câteva zile un pic de timp să vă povestesc despre filmul „Shutter Island" pe care l-am văzut duminică. Nu l-am găsit decât acum, pentru că sunt năucă şi aproape „schizofrenică" între mii şi mii de lucruri pe care le am de rezolvat!

L-am considerat întotdeauna pe Di Caprio un băiat răsfăţat al Hollywoodului, şi pentru cineva ca mine, îndrăgostită de Anthony Quinn, Sean Connery, Anthony Hopkins, Peter O'Toole sau Burt Lancaster, Di Caprio părea, săracu', portarul de la uşa gloriei acestora. Când l-am văzut însă în „Body of lies" şi „Cârtiţa" m-a cucerit definitiv.

L-am revăzut în „Shutter Island", jucând rolul unui agent federal, în anii 1950, aflat în misiune de investigare într-un sanatoriu de nebuni, izolat pe o insulă. Deşi, aparent, aici bolnavii sunt trataţi omeneşte şi medical, în realitate, ei sunt folosiţi pentru experimente. Nu vreau să vă povestesc tot filmul pentru că TREBUIE neapărat să-l vedeţi. Pentru mine, garanţia că este un film bun a fost regizorul Martin Scorsese, care este la al patrulea film în care îl distribuie pe Di Caprio, toate, succese de casă sau mega oscarizate.

De la „A Beautiful Mind" niciodată, până acum, nu mi s-a mai întâmplat să ies cu dureri de cap de la un film. Are totul pentru epitetul excepţional: dramă, suspans, nebunie, imagini impresionante, actori cu talent, iluzii optice, halucinaţii, forţă, răsturnări de situaţie, un sfârşit pe care nu-l poţi anticipa deloc...

Unul dintre cele mai bune filme văzute în ultimii ani după „Changeling" sau „Benjamin Button"...    

8 martie

8 Martie 2010

... este o zi convenţională!!!

Iubesc să dăruiesc şi să primesc flori şi cadouri în toate zilele anului, dar mai ales atunci când ele sunt aşteptate cel mai puţin! Când te iau prin surprindere!

Pentru mine 8 martie este doar ziua de dinaintea celei de 9 în care mănânc mucenici...  Aştept un an întreg ziua aceasta!

În rest, vă mulţumesc pentru gândurile bune, mulţumesc pentru florile primite, pentru cărţi, bijuterii, eşarfe, pentru banii in plic („Să-mi cumpăr eu ceva ce-mi place !")... dar mai ales pentru binoclul militar care mi-a plăcut atât de mult!

Femeia este locomotiva lumii... pentru că ea dă şi duce viaţa mai departe... Restul e convenţie.

Şi apropos de femei, iată ce scria Paulo Coelho pentru mature şi imature:

„Lecţiile vin întotdeauna atunci când eşti pregătit, iar dacă vei fi atent la semne, vei afla mereu ce-ţi trebuie pentru pasul următor.

Femei mature şi femei imature

Femeile imature îşi păstrează agenda complet goală şi aşteaptă să le sune un bărbat. Femeile mature îşi fac propriile planuri şi îi spun cu graţie bărbatului pe care îl apreciază că este binevenit în acele activităţi la care doreşte să participe.

Femeile imature vor să-l controleze pe bărbatul din viaţa lor. Femeile mature ştiu că, dacă bărbatul este cu adevărat al lor, controlatul este absolut inutil.

Femeile imature îl „verifică" pe bărbatul care nu le-a sunat. Femeile mature sunt prea ocupate ca să observe că el nu a sunat.

Femeile imature încearcă să „înlănţuiască" un bărbat utilizând sexul. Femeile mature ştiu că numai sex-appealul de tip mental poate determina un bărbat să vrea să te „înlănţuiască" el pe tine.

Femeile imature falsifică manifestările plăcerii sexuale, ori aşteaptă cuminţi să termine bărbatul ceea ce face el acolo în mod egoist ori prostesc... Femeile mature, în aceeaşi situaţie, spun „Opreşte-te", se ridică, se îmbracă şi pleacă.

Femeilor imature le este frică de perioadele în care sunt pe cont propriu. Femeile mature apreciază aceste perioade şi le utilizează ca timp preţios, în care poţi realiza mari progrese personale.

Femeile imature ignoră „băieţii buni". Femeile mature ignoră „băieţii răi"

Femeile imature îl pot aduce pe un bărbat la orgasm, femeile mature îl pot aduce pe bărbat acasă.

Femeile imature sunt permanent îngrijorate că nu sunt suficient de frumoase sau bune pentru un anume bărbat.

Femeile mature ştiu că sunt suficient de frumoase sau suficient de bune pentru oricare bărbat.

Femeile imature încearcă să monopolizeze tot timpul bărbatului lor.

Femeia matură realizează că îi poate oferi liniştită spaţiul de care are nevoie unui bărbat - asta va face timpul petrecut apoi în cuplu chiar mai plăcut şi special - şi pleacă să se distreze cu propriii prieteni.

Femeile imature gândesc că un bărbat care plânge este un bărbat slab...

Femeile mature îi oferă acestuia un umăr pe care să plângă şi o batistă.

Femeile imature vor să fie răsfăţate şi îi spun asta în mod răspicat bărbatului lor.

Femeile mature îi „arată" bărbatului ce înseamnă răsfăţul şi îl fac să se simtă suficient de confortabil ca să poată răspunde cu reciprocitate fără teama că-şi va pierde „bărbăţia". 


Femeile imature sunt rănite de un bărbat şi-i fac pe toţi ceilalţi bărbaţi să plătească păcatele aceluia.

Femeile mature ştiu că ăla a fost doar UN bărbat.

Femeile imature se îndrăgostesc şi vânează obiectul afecţiunii lor până în pânzele albe, ignorând toate semnalele pe care le primesc şi toate realităţile care nu se potrivesc cu iluziile lor dragi.

Femeile mature ştiu că, uneori, cel pe care îl iubeşti nu te poate iubi pe tine şi îşi văd de viaţa lor mai departe, fără amărăciune şi furie.

Îi ajutăm să respire?

10 Martie 2010

Spitalul de copii „Marie Curie" are nevoie de o instalaţie de oxigen pentru nou-născuţi. Pentru că de atâtea alte ori aţi răspuns apelurilor mele, vă cer ajutorul din nou! Sunt aici dacă mai e nevoie de detalii suplimentare! Vă mulţumesc eu, în numele micuţilor care vor trăi şi datorită vouă!

În prezent, Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „M.S. Curie" se află într-un proces amplu de modernizare, lucrările fiind aproape de final pentru Secţia Pediatrie III. Aceste lucrări au fost realizate în cea mai mare parte din sponsorizări. Banii pentru reconstrucţie şi modernizare nu sunt suficienţi şi pentru refacerea instalaţiei de fluide medicale (oxigen şi aer comprimat) pentru pacienţii nou-născuţi şi sugari în stare critică, internaţi în secţie. Aceasta presupune montarea de rampe cu cuple rapide de oxigen şi aer, precum şi cu prize electrice noi, suficiente ca număr şi putere pentru echipamentele medicale actuale şi viitoare. Acestor rampe le sunt asociate accesorii precum: lampă de examinare, poliţă monitor, suport infuzie, coş catetere. De asemenea, sunt necesare ţevi de cupru pentru distribuţia fluidelor.

Suma necesară efectuării acestor lucrări este de aproximativ 80.000€. Aveţi alături estimarea de preţ a firmei care a executat mare parte din aceste lucrări în alte secţii din spital, precum şi schiţa lucrărilor. La nevoie, oferta firmei poate fi prezentată mai detaliat şi cu specificaţii tehnice mai amănunţite. Vă mulţumim pentru interesul dumneavoastră în sprijinirea activităţii noastre de îngrijire a pacienţilor aflaţi în stare gravă.

P.S. Pe cei care vor să se alăture acestui demers şi să-l susţină, îi rog să îmi scrie direct pe adresa mea de e-mail, floriana@jucan.ro.

Floarea de cactus

11 Martie 2010

Cristiana Răduţă este muuuult mai bună actriţă decât cântăreaţă. Mi-a fost clar duminica trecută, când am văzut-o jucând rolul Antoniei, în „Floarea de cactus", după Barillet şi Gredy, montată de Alice Barb, la Teatrul Metropolis. Chiar dacă seara a fost dedicată celor 50 de ani de carieră împliniţi de Adela Mărculescu, interpreta Stephaniei, eu am decretat-o pe Cristiana Răduţă câştigătoarea serii şi eroina principală. Recunosc că m-am aşezat în fotoliu guvernată de prejudecata că o fată tânără, măritată cu un Costel Bobic despre care există o avalanşă de controverse, care-şi petrece viaţa mai mult pe Coasta de Azur, care a rămas în memoria publicului consumator de muzică prin videoclipuri cu accente sexy, nu poate fi distribuită într-o piesă celebră alături de două personalităţi ale artei dramatice ca Adela Mărculescu şi Damian Crâşmaru, decât pentru că soţul ei a sponsorizat montarea.

Ei bine, ea a fost revelaţia mea! Plină de talent, cu un corp impecabil, cu mişcare scenică şi mimică sugestivă, Cristiana Răduţă s-a reîntors la teatru cu succes. Damian Crâşmaru îmi spunea că, după atâţia ani de carieră şi atâtea generaţii de studenţi pregătite, „simte", şi că el însuşi e de părere că „cei cinci ani, în care Cristiana Răduţă a întrerupt teatrul, sunt recuperaţi şi chiar dobândiţi alţi cinci în avans, prin prestaţia ei în rolul Antoniei".

Adela Mărculescu, pe care, ca o coincidenţă, am revăzut-o în aceeaşi zi şi-n filmul „Iarna bobocilor", nu are un rol pentru calibrul ei actoricesc, dar se remarcă prin naturaleţe actoricească şi printr-o distincţie aplaudată îndelung la sfârşitul serii. De altfel, i-ar mai fi trebuit câteva braţe pentru a putea cuprinde multele buchete de flori primite. A fost regina serii.

„Floarea de cactus" a fost un film celebru la Hollywood, turnat după scenariul unui român, Itek Domnici, şi în care rolul Stephaniei a fost interpretat de Ingrid Bergman.

Regizoarea Alice Barb a realizat o montare plină de viaţă, făcând din această comedie despre iubire, dar mai ales despre cum să iubeşti pe cine trebuie, un „spectacol fermecător, spumos şi efervescent, ca o cupă de şampanie franţuzească".

Damian Crâşmaru remarca faptul că meritul regiei este mai ales acela că până şi spectatorii joacă în această piesă, ei interacţionează permanent cu scena, nu se plictisesc, râd, aplaudă, comentează, participă în piesă.

Dacă la o altă piesă văzută tot la Metropolis, „Sfârşit de partidă", m-am plictisit îngrozitor, la „Floarea de cactus" aş reveni şi-a doua oară!

Cristiana Răduță a mai jucat în „Pescăruşul" de A.P.Cehov, „Micii burghezi" de Maxim Gorki, „No Exit Way" de Clay McLeod Chapman, „O noapte furtunoasa" de I.L.Caragiale, „Popcorn" de Ben Elton. A obținut premiul pentru cea mai bună interpretare, Jean Sartre („No Exit Way"), iar 1999 a fost desemnată „Actrița anului". 

P.S. Aţi văzut sau mirosit vreodată o floare de cactus??? Mama mea avea aproape „un deşert" de cactuşi pe terasa casei noastre. Înainte de-a ne arde o parte din ea şi, implicit, mulţi dintre cactuşi, am văzut de câteva ori floarea. Durează maxim 24 de ore, este albă sau roz şi are cel mai frumos miros pe care o floare îl poate avea. Este o raritate divină.