Am ajuns aseara la Cannes. A fost o aventura sa gasesc un bilet spre Coasta de Azur, intrucat nici la Tarom, nici la Blue Air, nu mai era niciun loc. Ma pregateam pentru o ruta ocolitoare, dar, in ultima secunda, cei de la Blue Air m-au anuntat ca ma aseaza pe cel de-al treilea loc din cabina pilotilor, dar, oricum, nu ma lasa acasa. [...]
Cu doar cateva oe inainte de decolare, unul din cunoscutii nostri oameni de afaceri a renuntat la biletul lui si asa am putut avea un loc in "randul lumii".
Am calatorit cu Elan Schwartzenberg, care se pregatea pentru o vacanta monegasca impreuna cu fiul sau, Ayan. N-am vorbit despre Radulesca, ci despre Emil Boc, despre masurile de criza propuse de Guvern si despre dilema lui de-a se implica in politica.
Comandantul de zbor a fost Adrian Iovan. Tineti minte ca nu l-am gratulat deloc cu aprecieri in timpul mariajului sau cu Romanita, pe care o consideram superioara, insa, profesional, ca pilot, Iovan este printre cei mai buni. Elan mi-a povestit c-a mai zburat de cateva ori cu el, in conditii meteo foarte grele, si ca este un adevarat artist al mansei.
Asa a fost si in acest zbor.
Am ajuns la Cannes… cu ploaia.
Am refuzat aseara un dinner cu niste prieteni romani, preferand sa raman in hotel.
Acum, cand scriu, vad marea din pat si palmierii de pe Croissette. Am ales hotelul Martinez pentru istoria lui si pentru ca l-au ales, de-a lungul a vreo 80 de ani, de la sefi de stat, pana la staruri din muzica si film. Am o lista-ntreaga, dar v-o scriu intr-o postare speciala pe site-ul de travel. Si tot acolo… la intoarcere, o sa va daruiesc ceva.
PS. Pozele de mai jos sunt facute din camera, de pe balcon.
Up date. M-am intors duminica seara, dupa o intarziere de patru ore a Blue Airului. Cum altfel ? Am stat ore-ntregi in aeroportul din Nisa, unde nu mai era deschis nici macar un bar. O cafea amarata si proasta de la un dozator, a fost tot "rasfatul" pana cand ne-am imbarcat. M-am consolat cu gandul ca si niste vipuri autohtone au suferit la fel ca si mine.
Am ajuns acasa la 3 dimineata , am dormit patru ore…apoi m-am imbarcat intr-un avion al Turkish Airlines pentru Istanbul, unde am stat patru ore, pret de-un lunch si de o cafea turceasca, apoi m-am intors ( dupa o alta intarziere de o ora), acum ma pregatesc pentru cateva zile in satul vacantelor mele din copilariei, la bunica mea…si apoi fac bagaje cu haine mai groase pentru o sapxamana in Noua Zeelanda.
Va povestesc zilele urmatoare cum a devenit Coasta de Azur…Romania in exil si cum dupa franceza, romana a devenit a doua limba oficiala prin aceste parti.
Ce mult imi place sa stiu ca suntem “vecine”! Si eu sunt tot in Cannes de o saptamana doar ca eu m-am cazat la Carlton de data asta. In cazul in care, in promenadele noastre, o sa ne intersectam pe Croissette o sa vin sa-ti strang mana si sa-ti spun cat te admir. Acum plec la Cap Ferrat, ma intalnesc cu cativa amici pentru a organiza un party pentru maine seara. Pup si iti urez distractie placuta!
Si eu tot la Cannes !!!! Poate ne vedem !? La G. H. Mercure, cam scump, ce-i drept, dar nu stam mult, doar vreo 3 zile.
Va astept pe amandoua… la un Badoit… pe care-l ofer eu… pe terasa de la Martinez… duminica … Stabilim pe mailul meu, direct, la ce ora !!!
Dintre voi cine s-a dus acolo pentru ziua Letei? Da sincer
Eu nu. Nici nu stiam ca este acolo. Am zarit-o intamplator ! Nici nu fac parte din anturajul ei.
Nu am ajuns inca la Cannes. E pe lista. trebuie restructurata lista asta afurisita! Exceptionale peisaje. sper sa nu trebuiasca sa ne vindecam vreodata de dragostea de a calatori datorita unor usturimi ale vietii. E impresionant cati oameni traiesc sau incerca sa traiasca prin experientele altora. Admir puterea acestora de a-si construi realitati pe baza unor expriente nexperimentate. Nu mi-e clar daca ar fi mai ok sa nu le vada niciodata deoarece realitatile vor fi spulberate in cioburi de oglinda care ar reflecta o realitate diferita sau sa aiba sansa de a vedea lumea care este mare pana la urma si sa fie dezamagiti … In afara lumilor create in timp ce citesc nu pot sa visez la … cum ar fi in… Cannes, Peru, Chile, Beijing, Hong Kong, etc…. filmul dupa carte m-a dezamagit intotdeauna. Lumea mea a devenit o pictura a celui mai iubit pictor al meu Dali, distorsionata, fluida unde ar trebui sa aiba margini… un haos lipsit de aroma de cafea sau imaginea rochiei din draperia verde… ce imi imaginam eu era lumea mea doar si mi-ar fi placut sa o pastrez egoist asa, dar tentatia si curiozitatea de a vedea realitatea unui regizor invinge intotdeauna… la fel. curiozitatea probabil invinge si cei care au putut crea o lume o vor crea in minte si daca vor avea ocazia, ar trebui sa se imbete de bucurie si sa vada locul chiar daca e diferit. Realismul meu nu poate crea locuri care deja exista. Am luat-o razna, sunt obosita si nu am fumat nimic azi. promit.
Buna ziua, am citit de cateva ori in revista Q magazine, despre cazuri care aveau nevoie urgenta de ajutor. Va rog, daca este posibil sa promovati si cazul micutului Siluan, baietelul parintelui George Bota http://bebesiluan.wordpress.com/
Va multumesc.
Sunt foarte curioasa daca revista pe care o aveti, doamna Jucan va asigura banii necesari vietii de lux pe care este mai mult decat evident ca o duceti! Sau ne puteti impartasi secretul succesului dar am indoieli ca il voi urma!
Draga anonimule, viata pe care o duc, desi pare…nu este chiar de lux !!! Da, revista imi asigura acest nivel d etrai…insa am multe luni in care rostogolosesc datorii d ela o luna la alta. In plus, am cateva parteneriate cu niste agentii de turism care in locul paginilor de Jet Set sau al altor materiale, imi ofera posibilitatea de a calatori in diferite locuri ale lumii. Si mai e ceva ! Mai calatoresc si invitata…de cel care ma insoteste, doar ca nearatandu-l in fotografii, aveti senzatia ca totul trece pe nota mea de plata ! Vezi…viata e mult mai complexa decat poate parea ! La prima vedere ….
Heiii Floriana, bine ai revenit si calatorie placuta inapoi in copilarie, ia-l si pe Ionel Teodoreanu cu tine (Ulita copilariei si In casa bunicilor), o sa traiesti mai intens si idilic amintirile copilariei.
:):). Stiu ca acolo ai invatat sa mergi pe bicicleta.
Vin si eu cu tine sa facem o tura pe biciclete.Glumesc ! ïŠ
Si apoi e o pasiune comuna, mersul pe bicicleta
M-am amuzat copios cand am citit despre peripetiile tale din copilaria la tara.
Daca vei avea timp si dispozitie, adu-ne ceva pesaje cu rasarit sau apus de soare sau potecile copilariei.
Daca vrei, iti/va scriu un fragment cu o descriere a unei ulite de tara, o personificare facuta de Ionel Teodoreanu, vrei?
Promit poze… Lasa-ma pe mine, mai intai, sa vin cu ulita mea…. Pup
S-a facut, las prioritate ulitei tale din copilarie
:):). Drum bun si vacanta tihnita !
Si inca ceva ………..anonimule!
In viata,incearca sa ajungi acolo unde iti doresti!Daruieste,fii bun,viseaza,iarta,iubeste,gandeste………..si vei ajunge si tu in locuri frumoase………….Da celorlalti bunatate,renunta la invidie,fii bucuros atunci cand cineva realizeaza ceva …..pentru ca,inseamna ca….. se poate……..si pe cale de consecinta …….ai putea si tu!Daca ai ierta,daca ai fi mai bun,daca ai spera,daca ai iubi,si daca ai gandi pozitiv.
Lectia aceasta am invatat-o in 1992 in S.U.A.Doi copii stau in doua case vecine .Parintii lor au cate o mica afacere la parterul imobilelor in care stau.O afacere merge excelent,in timp ce cealalta asigura traiul de pe o zi pe alta.Stii cum gandeste copilul apartinand familei a carei afacere scartie?Ce o sa faca el,cand va fi mare astfel incat afacerea sa prospere,la fel,sau peste afacerea vecinului sau!La noi,………..invidia………..rautatea…………prostia……….pot nimici ambele afaceri…………,ambele famili!……..Stiti voi,povestea cu capra vecinului……………Of,…………..imi este atat de sila……….si pe de alta parte…….iubesc atat de mult Romania!Oare mai sunt intreg la minte?Ma mai fac bine?:)
Cheia multumirii de sine deschide porti catre tinuturi noi, generoase, ceea ce aduce mai multa multumire si impacare sufleteasca. Secretul este scris in randurile fiecarui articol pentru inimile cititorilor tai si ii indeamna sa mearga acolo unde ii poarta pasii, sa iubeasca ceea ce-i este inimii pe plac, sa scrie ceea ce gandurile le transmit, sa fie liberi si sa impartaseasca.
Cu drag!
Eu vreau sa vad poze cu barbatul M-am saturat de mister si de pudoare, apoi de trimiterea la intimitatea de toate zilele. Inteleg, aprob, sustin asta, dr atata vreme cat avem un jurnal si scriem despre asta (eu insami o fac), deja dividem lucrurile spre mai mult decat strict personal…
Poate ar fi cazul sa ne asumam si riscul expunerii totale atata timp cat ne imbatam cititorii cu detalii, cu dentelarii ale vietilor noatre care, sa nu fim ipocrite, sunt pline de calatorii si locuri pe care, cei care necitesc nu le-au vazut asa de des ca noi.
Si, pana la urma, care ste puterea exemplului, daca nu relaxarea totala, in scriitura si in ceea ce ne priveste ca oameni?
Enjoy!
Teo…sunt lucruri si oameni pe care prfer sa le tin, totusi, pentru mine si pentru cei apropiati ! Intelege-ma !
cu toate acestea nu te dai in laturi de la a “demasca” si “devoala” lucruri si oameni pe care alte persoane publice ar preferea, asemeni tie, sa le tine pentru ei insisi… inca nu s-a razbunat nimeni pe tine pentru asta, dar sunt convinsa ca va veni si ziua aceea si cred ca tare nu o sa iti placa…. enjoy!
Colectia de business a fost imbogatita cu un nou audiobook, “Un strop de motivatieâ€, in lectura lui Adrian Popescu, lansat la incepultul lui Iulie. http://www.adrianpopecu.eu/
Noua Zeelanda… e cel mai indepartat loc (locuibil) de Europa din lume… si omul drag mie e acolo pentru 5 luni, la o diferenta de 11 ore de fus… E superb ca poti ajunge…!
Flori, imi esti atat de draga! Eu nu am avut ocazia si sansa sa pot calatori in nicio tara din Europa,dar cu ajutorul descrierilor si fotografiilor tale, ma pot transpune in orice loc imi doresc. Esti o femeie pretioasa pentru barbatul ce te are in brate si in vise. Ma declar sincer admiratoarea ta, acum si pentru tot restul vietii mele. Simona
foarte frumoasa locatia, sa uiti de orice problema