Iubesc delta Dunarii. Stiu, am scris-o/spus-o de atatea ori incat a devenit redundant…
Insa de fiecare data ma intorc la ea si ma reintorc de la ea mai indragostita decat fusesem anterior.
Mi-am petrecut si acest weekend intre Dunare si mare, la "Gura Portitei", un loc superb pe care abia l-am descoperit. Nu stiu cum sa vi-l laud si totusi sa-l pastrez "nepopulat", pentru ca ce iubesc la Delta Dunarii, este tocmai sentimentul de intimitate, de distanta fata de lume, care, din nefericire, se tot reduce de la an la an.
A fost un weekend cu fete, fara barbati… cu picioarele desculte pe nisipul plajei de la mare, cu bors de peste si crap prajit cu mamaliguta si mujdei de usturoi, cu umbrele din stuf si carti alese pentru calatorie, cu degajarea pe care o ai cand esti cu prietenele, cu plimbari pe canale, cu nuferi galbeni si pelicani care ne ignorau, cu berze si cormorani care ne zburau deasupra capului, cu mama alaturi, cu sentimentul libertatii profund.
A fost de vis… si astazi, la doar o zi distanta, nu vad clipa sa ma reintorc acolo…
Mi-ai bucurat sufletul cu aceasta postare , cu aceste fotografii , esti minunata .
BRAVOOO!!!! REUSESTI MEREU SA NE TRANSMITI EXACT CE SIMTI….PRIN POZE,CUVINTE..CATELUL ESTE F DRAGUT…IAR TU ESTI MINUNATA…
Poze minunate!
Unde ai stat cazata? Ceva detalii imi poti da?
Multumesc!
Iuliana
Intr-una din camerele din complexul “Gura portitei”. Toate sunt dragute. Doar ca-s deja rezervate pana-n septembrie.Nu e luxul de la cinci stele, dar ai tot strictul necesar. E superb pentru spirit, pentru peisaj, pentru sentimenul de libertate si pentru ca intre tine si lume e distanta salvatoare.
Buna Floriana, stiam de acest loc dar mi-ai reamintit acum. De anul trecut vroiam sa merg dar nu am apucat. Spune-mi te rog, cum se ajunge acolo, mi-ar placea sa merg cu mama mea(asa poate isi invinge teama de apa) si vreau sa stiu daca ar putea fi confortabil si fara masina?
Rabela, trebuie s amergi cu masina pana la Jurilovca si de acolo, TREBUIE sa iei vaporul. N-ai cum sa ajungi altfel. Exista un vapor turistic -cred ca e de trei ori pe zi, la 8 dimineata, la 14 si la 18, care merge foaaaaaaaaaaaarte incet. Nici nu simti ca esti pe apa. Ai sentimentul ca stai pe loc. Mai ai varianta salupei rapide, ajungi in 20 de minute, dar trebuie rezervata si costa 2.500.000 lei vechi.
Si eu am luat-o pe mama mea in weekendul trecut si pe sora ei, dar maica-mea n-are rau de nimic, ca-i trecuta prin prea multe.
Daca vrei sa te duci , trebuie neaparat sa rezervi pentru ca este totul plin. O sa incerc sa pun eu pe site un banner cu datele de contact . Spune-i mamei tale ca MERITA. Este un loc superb.
Dap, am intrat pe site-ul lor si am vazut date de contact(nr.2de telefon). Ma interesa in principiu cum se ajunge si tocmai ce mi-ai raspuns. Multumesc . Asta vreau sa fac, sa ajungem. M-am uitat peste pozele postate si mi-a placut tare aia in salupa cu baticul pe cap si catelul in mainile tale, esti chiar deosebita acolo, genul meu asa
. O zi frumoasa.
Gura Portitei este altceva, este intoarcerea in timp, cand toti oamenii se salutau intre ei, cand aveau acelasi port si aceeasi mancare simpla, dar hranitoare. La prima vedere, satul este prafuit, asezat de atatea amintiri, iar daca reusesti sa vorbesti cu localnicii vei fi surprins cum de modernul nu i-a atins.
Jurilovca, o “surata†a Portitei, pastreaza si ea solzii pestilor, plasele cele mai puternice, dar atat de firave, barcile goale cu vopseaua scrijelita din care ai senzatia ca se nasc noi iubiri. Femeile isi pun costumul popular pentru a merge la biserica. Este unul colorat si nu poate fi pus in evidenta decat de un chip balai!
Enjoy!
superbissim! am fost in cateva randuri acolo! un loc de unde aproape nu te mai poti desprinde!