Gura Portitei mai frumoasa decat Saint-Tropez

Stiu, am scris-o/spus-o de atatea ori incat a devenit redundant… Insa de fiecare data ma intorc la ea si ma reintorc de la ea mai indragostita decat fusesem anterior.
Mi-am petrecut si acest weekend intre Dunare si mare, la "Gura Portitei", un loc superb pe care abia l-am descoperit.Nu stiu cum sa vi-l laud si totusi sa-l pastrez "nepopulat", pentru ca ce iubesc la Delta Dunarii, este tocmai sentimentul de intimitate, de distanta fata de lume, care, din nefericire, se tot reduce de la an la an.A fost un weekend cu fete, fara barbati… cu picioarele desculte pe nisipul plajei de la mare, cu bors de peste si crap prajit cu mamaliguta si mujdei de usturoi, cu umbrele din stuf si carti alese pentru calatorie, cu degajarea pe care o ai cand esti cu prietenele, cu plimbari pe canale, cu nuferi galbeni si pelicani care ne ignorau, cu berze si cormorani care ne zburau deasupra capului, cu mama alaturi, cu sentimentul libertatii profund.A fost de vis… si astazi, la doar o zi distanta, nu vad clipa sa ma reintorc acolo…