Inapoi la voi-cu adaugiri-

Chiar si doua zile la Paris sunt suficiente pentru a "priza" doza necesara de romantism pentru orice femeie singura sau pentru orice femeie rutinata de cercul stramt al propriei casnicii.

N-am avut prea mult timp si, de fapx, motivul acestei calatorii a fost botezul micutei Theresa, fetita unor prieteni. Va amintiti cronica mea, de acum un an, publicata in Qmagazine, in care ma minunam de diamantul ce valora un milion de euro pe care mireasa il primise in dar de la mire? Ei bine, ei sunt parintii botezatei si n-au economisit nici bani si nici eforturi pentru ca acest botez sa fie cu adevarat special. Ca si nunta la care a cantat Bonnie Tyler, si la botezul ce-a avut loc la cel mai rafinat hotel din Paris, George V, a cantat cineva… Mie una nu-mi venea sa cred ! Nu ghiciti dintr-o mie !

Promit poze si o cronica amanuntita in urmatorul Jurnal din Q! O sa cititi si-o sa va cruciti!

Mi-am impartit timpul ramas intre plimbari pe Champes Elysees, raioanele de carti de la Virgin-ul de pe acelasi bulevard, unde obisnuiam sa merg de fiecare data cu cineva pentru a ne cumpara cele mai noi aparitii editoriale, intre cel mai bun desert din lume Coupe Laduree si cockteilul Flowers din barul hotelului, intre spa ul de vis de la George V si contemplarea aranjamentelor florale din hol (cele mai frumoase din lume). De altfel, floristul de la George V, Jeff Leatham, este gurul florilor, el fiind ales si de Eva Longoria pentru aranjamentele nuntii ei.

PS. Revin imediat cu o continuare ca trebuie sa fug la-ntalnire!

Am revenit. Desi eram sfarsita de pe drum, azi noapxe am stat pana la 4 sa citesc "Belle-Amie" , cartea momentului in Franta, despre marirea si decaderea Rachidei Dati, de origine marocana, ajunsa dintr-un simplu consilier tehnic anonim, ministrul Justitiei si unul dintre cei mai apropiati oameni ai lui Sarkozy.

N-am terminat inca romanul insa este fabulos destinul acestei femei care, in drumul ei spre putere, exploateaza orice oportunitate, pe multe provocandu-le , se agata cu dintii de orice intalnire care ar putea s-o propulseze, isi foloseste instinctul de seductie, scrie epistole impresionante oamenilor puternici in Franta, unii dintre ei sfarsind prin a-si dori s-o cunoasca pe expeditoare, isi sacrifica prietena care i-ar putea locul si cand aceasta o intreaba de ce ii face atat rau, raspunsul este :"Tu ai trei copii si o viata fericita. Eu n-am decat ambitiile mele !", face un joc dublu in timpul primei rupxuri a Ceciliei Sarkozy de sotul ei, erijandu-se in mediator al conflictului… O viata rocambolesca… La 40 de ani, Rachida Dati castiga marele pariu cu viata dand nastere unui copil al carui tata ramane marea enigma a Frantei acestor zile, dar isi pierde suportul lui Sarkozy care  este pe punctul de a o schimba din functie si inlocuieste laudele de altadata cu constatarea :"M-am saturat ca in Franta sa se vorbeasca mai mult despre cine poate fi tatal copilului Rachidei Dati, decat despre problemele Justitiei !"… Si toate astea le-am citit abia pana la jumatatea cartii. Imi ramane cealalta jumatate.

Ce pacat ca am lasat romantismul si feeria pariziana si m-am intors la "cercul nostru stramt" romanesc…(22 martie)

2. Azi noapxe am citit jumatatea finala. Sa nu credeti ca intrigile politicii franceze se deosebesc de cele romanesti ! Rachida Dati este un fel de Elena Udrea a lor. Frumoasa, dar contestata profesional, sustinuta pana la exasperare de presedintele tarii, dedicata trup si suflet in campania electorala a acestuia si, ulterior, atat de recunoscatoare mentorului sau incat, chiar din calitatea sa de ministru al Justitiei, va declara ca politica sa trebuie, inainte de toate, sa fie conforma cu principiile lui Sarkozy  si abia apoi cu cele ale magistratilor pe care ii reprezinta. La fel de determinata si ambitioasa, ( ca Elena Udrea) dar in egala masura, considerata prea superficiala ca pregatire pentru a intra in liga politicii mari, Rachida Dati  are un instinct  imbatabil de a se remarca. Ea il insoteste pe seful statului francez in vizita din Statele Unite. Toata strategia ei pentru cele cateva secunde in care presa americana ii va acorda aceeasi atentie ca unei prime doamne, incepe din avion. Ea ii spune consilierului de protocol ca pentru recepxia de la Casa Alba are pregatit un smoking, desi, protocolul obliga doamnele la rochie de seara. Consilierul nu accepxa tinuta, opinand ca este un afront adus celor de la Casa Alba si la aterizare un intreg dispozitiv se mobilizeaza pentru contactarea mai multor designeri francezi care sa-i ofere Rachidei o rochie de seara. Cei mai in voga couturieri se intrec in a-i oferi tinuta care va fi cu siguranta remarcata mai ales in presa franceza.

In seara recepxiei, se stabileste ca toata lumea din delegatia franceza sa fie jos, in holul hotelului , la ora 19.45. Nici un minut intarziere pentru ca asa cere protocolul. Dead lineul este respectat intocmai de toti, mai putin de Rachida care,  sus, in camera, face ultimele retusuri la rochia aleasa de la Dior. Una dintre doamnele care fac parte din delegatie, exasperata de intarziere, remarca fapxul ca  Rachida Dati isi doreste sa apara odata cu presedintele Sarkozy, la acea vreme deja divortat de Cecilia. Toata lumea pleaca cu microbuzul pregatit, mai putin ministrul Justitiei.

6 noiembrie 2007, ora 20.15, Nicolas Sarkozy  este primit pe esplanada Casei Albe de familia Bush. Covor rosu, tinuta de seara, orchestra. Presedintele francez descinde singur din masina blindata in fata presei acreditate. Doua minute mai tarziu, ca o adevarata diva, apare Rachida Dati, imbrcata intr-o rochie superba ivoire , purtand pe umeri o zibelina, stralucind pur si simplu. "Rachida, Rachida!", striga fotografii avizi de aceasta imagine glamuroasa. Chiar in fata intrarii Casei Albe, ea isi intoarce capul cu o privire a la Marilyn si arunca un zambet ravasitor. Toata istoria acestei femei sta scrisa in acele  secunde de instinct si de exploatare inteligenta a situatiilor. Toate celelalte doamne care fac parte din delegatia oficiala franceza sunt de mult inauntru si au intrat prin spate, ratand momentul de consacrare fotografica de care numai Rachida are parte.

Destinul acestei femei cunoaste o cadere brutala in momentul in care in viata lui Sarkozy isi face intrarea, triumfala, Carla Bruni. Desi nu isi declara oficial ostilitatea fata de ministrul Justitiei, recunoscuta ca fiind o prietena intima a fostei doamne Sarkozy, Carla il influenteaza pe viitorul ei sot de-asa maniera incat Rachida nu se mai regaseste pe lista oficiala a celor care-l insoteau intotdeauna  in vizite si devine din ce in ce mai izolata la Elysee.

Insa, in momentul in care sarcina Rachidei devine o problema nationala, despre care se vorbeste mai mult ca despre chestiunile de politica interna, Sarkozy il insarcineaza pe cel mai apropiat colaborator al sau, specializat in gestionarea crizelor de imagine, sa o ajute pe Rachida. Acesta ii programeaza interviuri in presa franceza si ii sugereaza sa spuna fraze cheie care abat atentia de la enigma paternitatii. De unde concluzia ca peste tot in lume, exista aranajamente care se fac intre diferite publicatii si unii politicieni. Credeti-ma…nu e nimic nou sub soare, nici macar in Franta !

Timp de 9 luni de zile, natiunea franceza pare a se aseza sub sloganul "In numele tatalui". De la ministrii pana la coafeze, francezii au o tema principala de interogatie : Cine este tatal copilului Rachidei, despre care aceasta refuza sa vorbeasca. Sunt enumerati pe rand un moderator celebru de televiziune, un om de afaceri cu mare influenta in industria franceza, insa cel mai des, mai ales in rapoartele serviciilor secrete si pe buzele oficialilor, revine numele fostului prim ministru spaniol, Jose Maria Aznar. La 19 decembrie 2007, din hotelul Bristol, dupa o cina privata, ies Nicolas Sarkozy si Carla Bruni, Aznar, primul ministru francez, Francois Fillon, interpretul spaniol Julio Iglesias si Rachida Dati. Cativa fotografi sunt afara si imortalizeaza zambetele complice pe care si le indreapxa unul altuia, Aznar si Dati. Mai multe publicatii scriu ca cei doi s-au revazut, de data asta , singuri, pentru o alta cina romantica. Suficient pentru a alimenta zvonurile potrivit caruia EL este tatal. Aznar respinge insa, printr-un comunicat de presa oficial, presupusa paternitate.

Chiar si asa, avizatii continua sa creada ca el este si justifica negatia lui Aznar chiar prin fapxul ca acesta vrea sa ii protejeze pe Rachida si viitorul copil de eventuale atacuri ale miscarii teroriste ETA, care ii ameninta tot timpul familia. In plus, Aznar spera intr-o reintoarcere in politica, ori electoratul sau, preponderent catolic si traditionalist, ar amenda la vot fapxul ca Aznar si-a parasit sotia pentru o relatie cu o musulmana franceza de origine marocana.

In ultimele luni de sarcina, banuielile iau numele procurorului general al Qatarului, Ali Bin Fetais Al Marri, cu care Rachida este vazuta des, mai ales la Doha.

Nici acum, dupa trei luni de la nasterea fetitei sale, Zohra, enigma nu este dezlegata, si numele tatalui ramane inca cel mai bine pastrat secret al Frantei.

In ultimul timp, Rachida Dati incearca o reconciliere cu prima doamna a Frantei si, intr-o oarecare masura , si reuseste. Desi, in aceste zile se discuta tot mai mult despre schimbarea din functie a ministrului Justitiei si "exilarea" acestuia in Parlamentul European, analistii sunt de parare ca instinctul de supravietuire in politica al Rachidei Dati o va face inca, mult timp de acum incolo  un jucator important.

Am terminat de citit  spre dimineata ! Macar pentru cei care stiti franceza, cumparati-va cartea "Belle-Amie"… E o lectura savuroasa despre cum se face politica si in alte tari.(23 martie)