“Inchisa” la Roma/2

Sunt de cateva zile la Roma, cu prietenele mele. Trebuia sa ne intoarcem astazi. Ca toti ceilalti suntem blocate aici, in urma anularii zborurilor.

Pe de-o parte radem, ne amuzam, incercand sa facem haz de necaz. Nu stam rau, hotelul De Russie fiind preferatul meu, iar gradina din care va scriu acum este plina de verde si de portocali. Sunt peste 20 de grade afara si e un soare magnific. Mai bine ar fi vant, nu?, sa treaca norul islandez!

Toata lumea din hotel si-a prelungit sederea din cauza perturbarii traficului aerian, iar Roma este, realmente, sufocata de turisti.

Mircea Geoana, aflat si el in Italia, a inchiriat o masina si-a plecat spre casa terestru. Eu as mai sta cateva zile, dar niste amici metorologi imi spun ca ultima data cand a erupt acest vulcan a durat doi ani. Bine, intre noi fie vorba, as da Bucurestiul pe Roma!

Ieri am vizitat o  expozitie Caravaggio, deschisa la Scuderia Palatului Prezidential, superba. M-am lipit de un grup care avea un ghid si-am aflat o groaza de dedesubturi din viata si opera acestui pictor, bandit in viata privata, dar pictor de geniu in cea profesionala. Acestui geniu i se datoreaza si titlul de Cavaler de Malta in grazia, obtinut chiar prin dispensa Papei, acelasi care-l condamnase pentru apartenenta sa la o banda de banditi.

Viata sa turmentata si sincopele emotionale transpar din operele realizate in diferitele perioade ale vietii sale. Dupa cum stiti Caravaggio, a trait doar 39 de ani si a pictat numai 15 ani. Cand ajung acasa va povestesc mai multe despre el si despre modelele sale inspirate din viata reala, de la Juditha (intruchipata de o prostituata cu care pictorul avea o relatie), pana la alte personaje care apar in tablourile sale.

Incercam sa ne "mutam" sperantele de a zbura cu avionul inapoi spre casa, intr-un tren care sa ne aduca. Ultima data cand am fost cu trenul pe o ruta internationala a fost in urma cu zece ani, cand am plecat de la Bucuresti la Viena cu barbatul pe care-l iubeam si care nu avea bani pentru avion. O, tempora…!

[...]

UPDATE. Astazi (luni) am baut cafeaua langa liderul libanez Saad Hariri, pe terasa hotelului Excelsior, din Via Venetto. Este a patra oara cand ma-ntalnesc cu fiul premierului asasinat, in lume.

Era inconjurat de garzi, de politie si antemergator si, in ciuda  averii sale impresionante, duce o viata aflata mereu in bataia pustii: se poate cruta intr-o secunda.

Am hotarat sa mai ramanem, totusi, la Roma, in speranta deblocarii traficului aerian. Sa speram ca ne vom putea ridica de la sol… nu spre norul de cenusa, ci spre casa!

Apreciez initiativa ministrului Elena Udrea de-a deschide un centru de asistenta telefonica pentru romanii blocati in strainatate. Haosul este de-a drepxul incomensurabil. In gara Termini din Roma, unde am fost astazi cautand o varianta cu trenul, sute de persoane stateau la coada, aproape fara speranta. Zeci de oameni dormeau pe jos, pentru ca in caz de calamitate naturala, compania de zbor nu este obligata sa asigure cazare. Sunt multi turisti ramasi fara un ban, prin tari straine, care nu gasesc o solutie. Sper ca statul roman sa se ocupe de repatrierea tuturor cetatenilor sai, chiar si in aceste conditii! Asa face un stat responsabil!