Nu-l cunosc pe Mihai Bogdan Radu. Insa prietena mea, Alexandra, mi-a vorbit dimineata, la un ceai, despre el, cu lacrimi in ochi. Are vreo 30 de ani si este un pictor al carui talent l-au remarcat si apreciat critici greu de cucerit. Nimic nu parea sa-i tulbure destinul care ducea spre implinirea artistica si sociala pana acum o luna de zile cand, brusc, i s-a facut rau. A fost dus la spital unde a primit un diagnostic cumplit: poliradiculonevrita acuta, o boala in urma careia iti paralizeaza mainile si picioarele.
Tratament exista insa poate dura pana la doi ani, fara garantia absoluta a unei vindecari totale.
De atunci sta pe un pat al Spitalului Municipal, cheltuindu-si deja toti bani stransi din picturile vandute. Prietenii au pus mana de la mana si-au strans pentru medicamente, insa batalia e lunga si costisitoare.
Pentru un artist, drama este cu atat mai profunda cu cat lumea in care traieste, creeaza si vibreaza este una a idealului, in care viata frustra, pragmatica, cinica este tinuta la o distanta considerabila.
Il putem ajuta? Ii putem cumpara un tablou? Ii putem dona un carucior cu rotile? Ii putem finanta un RMN sau o angiografie cerebrala? Putem face ceva? [...]
Irina Cajal, doctor in istoria artelor si critic de arta, despre el:
"Orasul, cerul, dar si campul cu flori, i-au inspirit lui Bogdan ca si noua tuturor starea de miracol care converteste banalul, anodinul, terestrul in forme celeste. Este beneficiul sau de a sti sa faca arta din acest miracol. Intr-un fel, pe care, va rog sa ma iertati nu mi-l pot explica, pictura lui Bogdan Mihai Radu, ma trimite cu gandul si cu simtirea la panzele clasicului Corneliu Baba; dar si la acelea semnate de MirceaCiobanu ori de Margareta Sterian. Artistul a pornit, initial, pe calea aspra a autodidactului. Dar, spunea un muzician celebru, poti fi autodidact din intamplare sau, dimpotriva din vointa organizata. Sunt convinsa ca artistul nostru apartine acestei din urma – privilegiate caste.
Bogdan Mihai Radu a pornit, singur pe asprul drum al cunoasterii de sine, al cunoasterii, tuturor celor care-l inconjoara. Ii doresc din toata inima, sa aiba putere pentru a persevera, sa aiba sansa, care ar fi si a noastra de a-si duce Opera la sfarsitul care l-ar putea onora plenar."
Cititi mai multe aici: http://bogdanmihairadu.wordpress.com/
buna,
eu zic ca putem cu sume modeste dar eu una astept contul sau cel mai bine si usor daca se da un nr. de sms fara text(sa il aloce cei de la companiile telefonie mobila, sau pe fix asa cum am dat acum pt spitalul marie curie) e cea mai rapida forma, ieri am fost vizitati la birou de un voluntar al unei fundatii NOI ORIZONTURI FAMILIA, am cumparat carti pt copii, si in felul asta am ajutat copii internati la oncologie la Fundeni, am intrat pe site ul lor chiar au facut ceva oamenii astia. in concluzie astept detalii despre cont dana
Ioana, iti multumesc mult ca m-ai corectat !!! Din graba scrierii !
scuze, am intrat pe blog si am vazut conturile deschise multumim
Mi se rupe sufletul.
Da, daca ne unim fortele, putem !
Cazul trebuie foarte bine mediatizat si banii pt acest suflet vor veni.
sa nu dispere Bogdan, stiu prognosticurile medicilor in ceea ce priveste boala asta, dar depinde foarte mult de fiecare pacient, de fiecare organism. mama mea sufera de aceasta boala din luna mai, si acum, dupa 3luni de stat la pat, merge in baston. inca mai are de recuperat, dar fata de cum a fost, acum e foarte bine.
e foarte important ca Bogdan sa faca recuperare medicala, sa faca gimnastica si miscare tot timpul, si incet incet isi va reveni.
si spitalul e obligat sa faca RMN pacientilor internati, nu contracost…. medici incompetenti is peste tot, dar pretentii au!
sa incerce sa mearga la Bagdasar, stiu ca acolo au o sectie foarte buna de recuperare medicala.
multa sanatate ii doresc!