Jurnal

Românul între resemnare şi revoltă Când, în jurul meu, toţi îmi spuneau că lucrurile sunt controlate fie de americani, fie de alţii şi că toate deciziile politice sunt determinate de undeva, cumva, eu scriam, „naiv” şi oarecum la antipod cu ceea ce mi se spunea, că neprevăzutul poate da peste cap orice plan bine stabilit în laboratoare. Fie ele şi ale CIA-ului. Apropos de asta, îmi amintesc că prin ’61, însuşi preşedintele Kennedy a ordonat operaţiunea „Mangusta”. Realitatea de azi este că de la Kennedy încoace au mai venit vreo câţiva preşedinţi americani, dar Fidel Castro supravieţuieşte eroic! (mai mult...)

Au elitele suflet? Un oficial de rang înalt din statul român a lansat, zilele trecute, un subtil apel către elite pentru a „presa” asupra clasei politice. A fost, pe de-o parte, recunoașterea carențelor morale şi de articulare a politicienilor, dar şi a realității că elitele sunt formate din agenți ai conștiinței de a căror voce şi influență este nevoie. (mai mult...)

Închin aceste rânduri oamenilor providenţiali pe care i-am cunoscut şi pe care îi reţin ca purtători de condiţie afectivă la întâlnirea cu mine sau la despărţirea de ei. Cu unii aniversez ani lungi de prietenie, cu alţii am făcut armistiţii aducătoare de pace interioară şi de linişte pe fronturile competiţiei sociale, pe unii i-am întâlnit fizic o singură dată-n viaţă, dar continuă să mă guverneze din scrierile lor, iar altora le-am dat drumul din colivia pe care le-o făcusem cu gard viu din inima mea pentru a-i vedea cum zboară prin Empireu. N-am să le dau niciunuia numele. Omagiul meu le asigură anonimatul public, dar le consolidează identitatea proprie în sufletul meu. (mai mult...)

1 Decembrie... Mi-am început ziua cu salve de tun, am continuat-o cu recepția oferită de preşedintele țării, la Palatul Cotroceni, cu ocazia Zilei Naționale şi am sfârşit-o la Loft, alături de mama mea şi de cei mai buni prieteni. Am primit daruri copleşitoare, dar am ales să-l împărtăşesc cu voi pe acesta: invitația înrămată pentru mozartianul Don Giovanni la Covent Garden. Sunt privilegiată să fiu iubită de oameni rari şi să am prieteni pe care pot conta în viață. (mai mult...)

Îl voi urma... 24 noiembrie 2011 Aţi întâlnit vreodată un om care să fi ajuns într-o funcţie publică fără să o fi dorit? Câţi dintre cei care au deţinut vreodată Puterea s-au considerat, modest, incapabili să o dobândească, dar, mai ales, incapabili să o stăpânească? (mai mult...)

Vă invit... 31 octombrie 2011 La Conferinţa Antreprenor organizată de Money Express şi The Group, în data de 16 noiembrie. Voi povesti, alături de alte doamne ale businessului românesc, cât la sută a fost muncă şi cât inspiraţie în realizarea revistei Q Magazine. Multe dintre vorbitoare pot fi exemple inspiraţionale pentru tânăra generaţie, aflată la vârsta definirii propriei identităţi. (mai mult...)

Teoria haosului vs. Bilderberg 25 octombrie 2011 Conferinţa „Europa după criza datoriilor suverane”, organizată, sub patronajul Guvernatorului Mugur Isărescu, de ziarul Puterea şi de Media Consulta, la care am participat alături de alţi „thinkers” ai României, mi-a consolidat câteva concluzii în care investisem încredere a priori. (mai mult...)

Păcatele care distrug omenirea... 11 octombrie 2011 În numărul trecut al revistei am „sărbătorit” atingerea numărului de 7 miliarde. Omenirea devine pe zi ce trece o armată tot mai violentă împotriva ei înseşi. În acest context, mi-am reamintit păcatele care ne distrug… (mai mult...)

Emoție de toamnă 30 septembrie 2011   A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta... (mai mult...)

L-am așteptat... 15 septembrie 2011 Zubin Mehta rămâne, cel puțin pentru mine, „momentul” cel mai important al oricărei ediții a Festivalului „George Enescu”. (mai mult...)

Nunta Alinei Borcea 29 august 2011   Am fost la nunta „mileniului”, ca să-l citez pe prea lingușitorul Octavian Ursulescu, sau a kitsch-ului şi a prostului gust, ca să citez niște comentatori invitați în studioul Realitatea TV  să-şi dea cu părerea despre eveniment. N-a fost nici una, nici alta. (mai mult...)

La Paris 20 august 2011   Sunt  pe o bancă în Parc Monceau. În această „grădină în stil englezesc” avea loc prima săritură cu parașuta. Era 1797. Patriarhul impresionismului, Monet, a pictat aici, iar Berlioz a ajutat la fondarea acestui parc. (mai mult...)

La Portofino 23 iulie 2011   Am ajuns ieri la Portofino, terestru, nu pe mare. Este un vechi sat de pescari, devenit acum punct de atracție pentru bogați cu iahturi şi VIP-uri. E micuț, un golf în care tronează bărci de toate dimensiunile, mai ales dintre cele de multe milioane de euro, cu case vopsite-n diferite culori, stil mediteranean, cu obloane verzi şi muşcate la ferestre. (mai mult...)

Casă de piatră, Gabi! 15 iulie 2011 M-am bucurat pentru Gabi că, după o lungă luptă cu boala fostului ei soţ şi după sfârşitul tragic al acestuia, şi-a regăsit forţa de a iubi din nou. Poate fi un exemplu inspiraţional pentru cei mai pesimişti dintre noi. (mai mult...)

„Îngropaţi-mă…” 4 iulie 2011 Am văzut la Bulandra, zilele acestea, piesa regizorului Yuri Kordonsky, după best seller-ul lui Pavel Sanaev, „Îngropaţi-mă pe după plintă”. M-aşteptam la dramatismul şi introspecţiile sufletului rusesc, unice în literatură şi în dramaturgie, însă am descoperit o poveste simplă, puţin cam diluată în forţă şi chiar în expresivitatea trăirilor. (mai mult...)

E o întâmplare a fiinţei mele şi atunci fericirea dinlăuntrul meu e mai puternică decât mine, decât oasele mele, pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare  mereu dureroasă, minunată mereu.Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart fluviul rece în delta fierbinte, ziua de noapte, bazaltul de bazalt.Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi tâmpla de stele, până când lumea mea prelungă şi în nesfârşire se face coloană sau altceva mult mai înalt şi mult mai curând.Ce bine că eşti, ce mirare că sunt! Două cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se, două culori ce nu s-au văzut niciodată, una foarte de jos, întoarsă spre pământ, una foarte de sus, aproape ruptă în înfrigurata, neasemuita luptă a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.„Ce bine că eşti" - Nichita Stănescu (mai mult...)

Ştiu... a trecut mult timp de când nu am scris nimic. Dar uneori simt nevoia pauzelor şi a tăcerilor. Nu m-am considerat vreodată scriitor la normă şi nici măcar scriitor, ci mai degrabă trăitor... de stări, de sentimente, de drame sau bucurii, de situaţii şi oameni care uneori mi-au galvanizat energia „împărtăşirii", alteori mi-au activat cel mai profund sentiment al egoismului, de a-i ţine doar pentru mine. Când tac nu înseamnă că nu trăiesc, ba dimpotrivă, poate atunci ating paroxismul sentimentului că sunt vie!  (mai mult...)

Şi eu cred, precum Sorin Lavric, că cine scrie zilnic nu e scriitor. Că avem nevoie de timpi morţi şi de întoarceri în subteranele interioare. Aşa încât, îngăduiţi-mi tăcerea mâinilor de data asta şi lăsaţi-mă să zbor spre... San Francisco. Va scriu când ajung. (mai mult...)

Două realităţi mă neliniştesc pentru lumea în care trăiesc. Faptul că ne pierdem credinţa sau că îi dăm conotaţii din ce în ce mai hedonistice şi aculturalizarea spre care ne îndreptăm.Am văzut la BBC rezultatele unui studiu care a concluzionat că în nouă ţări, Australia, Austria, Canada, Cehia, Finlanda, Irlanda, Olanda, Noua Zeelandă şi Elveţia, religia este pe cale de dispariţie. Dacă observaţi, în toate aceste ţări nivelul de trai este unul ridicat, ceea ce mă duce cu gândul la faptul că Dumnezeu este mai mult al săracilor.Mai trist însă şi mai alarmant decât lipsa de credinţă într-o forţă nevăzută, neştiută, neauzită este faptul că 40% dintre români citesc şi socotesc cu dificultate. Spre ce fel de lume ne îndreptăm oare? (mai mult...)

Cu o perenă forţă de regenerare, din dogme sau din credinţă, Iisus Christos va învia din nou! Ne poate folosi drept pildă pentru momentele de răstignire sufletească sau socială, în clipele de deznădejde copleşitoare sau de disperare căreia nu-i mai găsim sfârşitul. Daca toţi suntem copiii lui Dumnezeu, toţi putem avea parte de reînviere interioară, deşi putem muri de mai multe ori într-o viaţă. Vă doresc să credeţi şi să nu va îndoiţi de voi înşivă! (mai mult...)