totusi, uitandu-ma la comentariile vehemente de aici, cred ca noi romanii ar trebui sa incepem sa facem constient si sa subliniem in exprimare o distinctie intre etnia roma (desi “etnie” mi se pare si asta un concept deplasat, cand originea lor nu e clara si cand, atat noi cat si ei, suntem foarte amestecati) si individul infractor de tip/ comportament (si nu neaparat etnie – care e aia?) tigan. cand s-a facut acea schimbare de nume a etniei de la tigan la rom (sau rrom, ca nici eu nu mai stiu), mi se paruse cea mai mare inutilitate (din perspectiva integrarii lor) si minciuna (din cauza prejudecatilor). insa, dupa ce mi s-a intamplat sa observ ca printre ceea ce se promoveaza de catre ONG-uri a fi “rom” exista oameni care muncesc si nu fura (greu de crezut pentru romani), mi-am dat seama ca e corecta/ inteleapta separarea termenului “tigan”, care cred ca intotdeauna a avut conotatii peiorative, si nu doar de cand a zis academia, de cei care se identifica ca fiind (de etnie) romi si sunt cetateni cinstiti. “tigan” a ajuns sa se refere la toate acele apucaturi ingrozitoare pe care noi, romanii, si restul lumii civilizate nu le suportam pentru ca sunt fara respect fata de aproape, fara de lege, onoare, cinste, intelegere, spirit civic… fara dumnezeu. insa mi se pare foarte urat sa spui ca asa ceva poate caracteriza o etnie. presupunand prin absurd ca ar fi adevarat (i.e. cleptomania ar fi ereditara sau ura pentru nationalitatea majoritara ar fi tipica lor), etichetarea unei etnii ca fiind “paria” si aratarea cu degetul spre presupusele “apucaturi” nu va ajuta pe membrii ei sa se integreze in societate, ba, din contra, ii va intarata si mai mult impotriva majoritatii integrate si conceptului de integrare in sine.
cred ca discursul urii, care este practicat momentan si de romani dar si de anumiti reprezentanti ai romilor, va putea inceta doar atunci cand romanii vor vedea ca exista aceasta distinctie si cand cetatenii rromi cinstiti vor intelege ca “tigan” nu se refera la ei, ci la un tip de om cu o pasiune devianta pentru viata infractionala, cu o lipsa ciudata de simtul proprietatii (altuia), cu un dispret profund pentru celalalt, un tip de om care, din pacate – iar asta trebuie acceptata de romi – a existat si exista.

Sa incepem sa gandim si practic la MERITO-MONARHIE in tehnocrato-merito-democratie!
Daca tot facem schimbari, apoi sa fie pe capacitate-calitate; nu dinastie si albastrele!

1. … cine ne va asigura aceste premize de normalitate Acum si De Urgenta?
2. …. cine este APT in Romania sa fie Regele Ideal?
3. … consider ca; zarurile s-au cam invartit de cativa ani … de la aruncare in fata opinantilor: din cele doua grupari dinastice + masa republicana pro-calitate neo-monarhica… cine , cine va ridica sabia lui Carol I al Romaniei intr-un nou program de relansare al Neamului?!

Acum, sa revenim la Ponta. Parerea mea este ca a gresit strategic de data asta:
- discursul lui nu a fost in linie cu comportamentul lui de pana acum, si chiar daca acesta este unul de buna factura, a fost perceput ca un element exceptional si ca un fel de inmuiere a discursului sau.
- a facut aceasta schimbare intr-un moment destul de important si fara a face nicio tranzitie,
- a ramas descoperit dandu-i ocazia lui Crin Antonescu sa il puna intr-o lumina foarte proasta.
- nu a dat pana acum niciun semnal serios cum ca discursul lui se va schimba ca tonalitate.

Acestea sunt riscurile unei inconsecvente in discurs; chiar daca schimbarea este buna, ea ar trebui, teoretic, sa creeze un plus.
Toate astea sunt rezultatul unei lipse acute de strategie pe termen lung, motivate sau nemotivate, si, din nefericire, in loc sa invatam din istorie trebuie sa invatam din greseli.