Consilieri locali, primari, deputaţi, senatori, şefi de deconcentrate, politruci, piţipoance, miniştri, cumnaţi şi veri ai băieţilor deştepţi, cu toţii alcătuiesc clasa penală a politicii româneşti. Se ascund în spatele vreunui partid şi ameninţă printre dinţi pe toţi cei care ar dori să le ia la puricat averile.
Ei intră în politică din două motive: protejarea sau promovarea propriilor afaceri. Conştienţi că pârghiile instituţionale şi economice sunt în mâna clasei politice, aceştia aleg un partid politic în speranţa că afacerile le vor fi protejate de imixtiuni nedorite din partea organelor de control împotriva atacurilor altor competitori, dar şi că vor avea, la rândul lor, posibilitatea să atace pe alţi competitori. Garda Financiară, D.N.A., corpuri de control, poliţii de toate felurile, toate astea sunt doar mici buzunăraşe la portofelul lor veşnic plin cu sute de mii de euro.
Legitimaţi de vreun proces electoral obscur, uninominal sau pe listă, în care au mobilizat camioane întregi de pachete pentru magraonii de la periferie, politicienii penali se privesc, întotdeauna, pe ei înşişi, ca pe nişte lideri providenţiali. Ei sunt cei care vor veni să ne rezolve problemele, ei sunt nişte veritabili Mesia politici şi administrativi. Ei se consideră frate cu Hercule. Nişte semizei.
Din nefericire, aceşti Hercule puşcăriabili îşi arogă însuşiri supraomeneşti. Şi, chiar dacă nu ar fi ele supraomeneşti, sunt dincolo de posibilităţile omului de rând. Dincolo de orice suspiciune sau atingere a legii. Pe ei Fiscul nu-i atinge, Poliţia se ruşinează în prezenţa lor, Justiţia e un obiect de sex televizat, iar opinia publică e doar un prilej de veşnică miştocăreală. În schimb, fără ei, primăria nu va mai funcţiona, consiliul local (sau judeţean) nu va mai avea buget, fără ei partidul va pierde alegerile. Ei sunt obiectul de adulaţie al babelor din cartier cărora le trimit lunar pachete alimentar-electorale şi al suburbiei noroioase pe care-o încântă de două ori pe an cu vreun concert de manele cu sâni dezgoliţi, bere şi mici. Din fonduri publice, evident.
Fără scrupule
Fără niciun scrupul în protejarea propriilor interese, politicienii penali învaţă încă de la început cum să zâmbească în timp ce se înjunghie unul pe altul într-o veselie.
Proveniţi din mediul talciocurilor şi al bişniţarilor de blugi arăbeşti, politicienii penali ar fi rămas pe veci nişte „valutişti" de cartier sau nişte fufe uscate înainte de vreme, pe la vreun coafor de duzină, dacă n-ar fi mirosit, magistral, direcţia politicii post-decembriste.
Spirit gregar şi, adeseori, aventurier, ei caută în mod frecvent o recunoaştere publică pe care altfel nu ar putea-o obţine. Sunt, în acelaşi timp, şi detestaţi şi simpatizaţi. Ei nu sunt oile negre ale politicii, ei sunt însăşi chintesenţa politicii dâmboviţene.
De obicei, parveniţi puri ai economiei de piaţă, politicienii penali îşi fac loc cu coatele la toate manifestările publice, etalând prostul-gust alături de bogăţie şi zgomotul alături de inepţie. Au micile lor trupe de susţinători plătiţi care, pe de o parte, îşi strigă propriile refulări, dar, pe de altă parte, prin adopxarea aceluiaşi stil, îi iau drepx modele comportamentale.
Ajuns pe vreo funcţie politică cu o treapxă mai sus de nasul lor veşnic căutător de oportunităţi, politicianul penal ajunge să îşi deformeze până şi modul de gândire: mica şpagă pe care o primeşte (pentru vreo punere ilegală în posesie) nu e altceva decât răsplata nopţilor sale de nesomn în slujba cetăţeanului; contractul favorabil (pe care-l primeşte nepotu-său pentru vreo livrare de energie electrică) nu e altceva decât o manifestare a pieţei libere; excursiile în ţările exotice (pe care le are cadou de la vreun interlop) nu sunt altceva decât binemeritatele perioade de odihnă după atâta trudă.
Nimic nu este de-ajuns pentru politicianul penal: de la pachetul de cafea până la cardul cu suta de mii de euro, de la Rover-ul ultimul răcnet până la mielul de Paşte, de la bacalaureatul luat cu 10 de analfabetul de fi-su până la vila din Elveţia: nimic nu i se pare prea puţin pentru a se împăuna cu „succesurile" publice. Astfel îşi afişează potenţa politică: prin avere şi nu prin ştiinţă (sau, mai grav, prin conştiinţă!)
Partidul ca scut anticorupţie
Se ascund laş în spatele vreunui lider de partid mai îngăduitor şi flutură din spatele acestuia drapele şi doctrine politice pe care nici nu le pricep şi cu care se şterg pe picioare. Există, totuşi, o relaţie simbiotică între partid şi politicienii penali. Căci aceştia ştiu că partidul are nevoie de cât mai mulţi dintre ei. Partidul îi preţuieşte şi îi alintă pentru multele conexiuni economice, pentru contribuţiile electorale pe care le au la dispoziţie, pentru contracararea adversarilor politici dar, mai ales, pentru cantitatea de voturi pe care le pot pune la dispoziţia partidului. Căci forţa lor, valoarea lor constă în cantitate şi nu în calitate: în cantitatea de bani şi influenţa pe care o pot aduce.
Ei îi cunosc şi se bat pe burtă cu toţi liderii de clan şi cu toţi mafioţii de generaţie nouă. Ei sunt sponsorii de bază ai partidului, ei sunt cei care influenţează numirile în funcţii, ei sunt cei care se iau în piepx cu toţi „doctrinarii" şi „talibanii" partidului.
Ei sunt cei care ridică sau coboară un şef de partid. Şi-atunci când chemările prea dese pe la Parchet le strică somnul dulce de la Monte Carlo, imediat îşi găsesc altă gaşcă politică, fie ea şi independentă, la care să se afilieze: din lipsă de identificare doctrinară, bineînţeles.
Ţelul lor suprem este agăţarea contractelor cu statul. Aici pot ei să se desfăşoare în voie: firme-mamă, subsidiare, contractoare şi subcontractoare care mulg bugetele locale, judeţene sau naţionale. Borduri de înlocuit, şosele de întreţinut, săli de sport făcute la foc automat, energie electrică vândută de două ori mai scump, cărbune mai scump decât cel din Australia, autostrăzi construite în sute de ani, concesionări de gaze, apă, lemn şi marmură. Toate sunt visul de o viaţă al politicienilor penali. Câştigul posibil merită orice risc probabil.
Şi-atunci când câte vreun jurnalist mai necopx la minte sau mai masochist se ia de viaţa lor, au grijă să-l aducă pe calea cea bună cu câte-un „agent de pază" sau vreun „doi-şi-un-sfertist".
În schimb, dacă-s formatori de opinie mai cunoscuţi, cu priză pe la vreo televiziune naţională de ştiri, au grijă să-i mai catifeleze cu câte vreun nou Audi A8. În definitiv, şi formatorii de opinie sunt oameni, nu? Şi-atunci când vreunul dintre „tulusi" se mai împiedică de ei cu câte vreun dosar de corupţie îi auzi ţipând ca din gură de şarpe: „făcătură, răzbunare politică, dosar instrumentat politic! Adversarii vor să lovească în partidul meu!" Şi, aicea tind să le dau drepxate: păi cum să nu fie aşa?
Căci şi celălalt partid are penalii lui. Care, la rândul lor, au şi ei interesele lor de afaceri. Şi propriul electorat care trebuie îngroşat. Că, doar mai avem alegeri şi peste doi ani, nu?
De la Gigi Becali la Traian Băsescu
Cine ar putea uita vreodată ziua când liderii PDSR?au ieşit în stradă pentru a-l susţine pe deputatul Gabriel Bivolaru, acuzat de fals, uz de fals, înşelăciune şi evaziune fiscală. Comandă politică, strigă parlamentarii în cor când vreunul dintre ei este pus sub acuzare. Sau măcar întrebat de sănătate. Scenariul s-a repetat şi când procurorii anticorupţie au început urmărirea împotriva senatorului Cătălin Voicu, acuzat că ar fi cerut 260.000 de euro pentru a interveni pe lângă judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a obţine o decizie favorabilă omului de afaceri Costel Căşuneanu. Marian Vanghelie, liderul PSD Bucureşti, a ameninţat chiar că va scoate în stradă 200.000 de oameni pentru susţinerea senatorului ridicat din faţa casei „ca ultimul borfaş".
Istoria politică a Justiţiei s-a scris de fiecare dată la fel. Iar cînd prieteni influenţi ca Viorel Hrebenciuc nu au fost suficienţi, George Becali s-a apucat de politică. A înfiinţat un partid şi a candidat chiar la funcţia supremă din stat. Acuzat că ar fi comandat sechestrarea unor hoţi care i-au furat maşina, milionarul nu s-a sfiit să declare că va deturna partidul în sprijinul actualului preşedinte, pentru a se pune la adăpost de acţiunile procurorilor. „Hahalerele" astea de procurori nu s-au sfiit să-l tot chestioneze pe milionar, ba cu privire la afacerile cu terenuri din Ştefăneşti (Ilfov), ba despre valizele cu bani trimise la Cluj pentru a „încuraja" performanţele sportive din Liga I. Latifundiarul s-a urcat pe scările Parchetului pentru a acuza orice şi pe oricine şi nu de puţine ori „tiranul". De altfel, nici Traian Băsescu nu a ratat ocazia de a fi „tema de casă" pentru procurorii dispuşi să afle ce s-a întâmplat cu flota României. Ba chiar o suspiciune de spălare de bani s-a pierdut pe undeva printre dosarele „diverse" ale Parchetului General, după ce Traian Băsescu a devenit preşedinte.
Fostul premier Adrian Năstase a obosit de câte ori i-au intrat procurorii în casă pentru a-i măsura termopanele şi admira colecţia de tablouri. Campionul este însă Miron Mitrea. Fostul ministru al Transporturilor a trebuit să dea răspunsuri procurorilor în nu mai puţin de cinci dosare. Iar fostul ministru al Privatizărilor, Ovidiu Muşetescu, a fost pus sub acuzare când se afla pe patul de moarte.
Şi partidul „prezidenţial" se poate mândri cu câţiva „penali" de frunte. Pe unii nu se ruşinează chiar să-i ridice la gradul de „cetăţeni de onoare" ai unei urbe dintr-o ţară corupxă fără corupţi. Consilierii locali de la Râmnicu Vâlcea au mers chiar până la modificarea regulamentului pentru a-i da Cheia oraşului lui Mircia Gutău, după ce acesta a ajuns la puşcărie. Ministrul Tineretului şi Sportului, Monica Iacob Ridzi, nici nu a apucat să developeze fotografiile de pe Litoral, că procurorii au pus-o sub acuzare pentru cheltuielile făcute cu manifestările de 2 Mai de la Costineşti.
Staţi liniştiţi la locurile voastre! Tovarăşi, nu au ajuns procurorii şi judecătorii ziua când să-şi justifice salariile. Doar că nişte domni în costume de pe la Bruxelles şi Washington vor să vadă nişte „peşti mari" în farfuria unei democraţii prea tinere pentru a se hrăni singură.
Senatul va vota arestarea lui Cătălin Voicu
Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) cere Senatului acordul pentru a-i pune cătuşe lui Cătălin Voicu după ce acesta a solicitat 260.000 de euro mită omului de afaceri Costel Căşuneanu. În acelaşi dosar sunt urmăriţi şi Florin Costiniu, preşedintele Secţiei civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar şi deputatul Alexandru Mazăre, fratele primarului de la Constanţa, şi omul de afaceri Marius Locic.
de Alexandru Paul Vladu
Daniel Morar, procurorul şef al DNA, a înaintat ministrului Justiţiei solicitarea de a sesiza Senatul, pentru a cere încuviinţarea arestării senatorului Cătălin Voicu, inculpat într-un dosar pentru trafic de influenţă în formă continuată, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual la legea contabilităţii. Procedura încuviinţării arestării unui senator este declanşată prima dată, aceasta fiind reglementată de Constituţia României şi Regulamentul Senatului României.
În rezoluţiile de începere a urmăririi penale şi în ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale procurorii au reţinut că, în perioada iulie – sepxembrie 2009, Cătălin Voicu, „prevalându?se de prerogativele ce derivă din calitatea sa de senator, a primit de la un om de afaceri, în două tranşe, sumele de 250.000 RON (echivalentul a 60.000 euro) şi 200.000 euro, în schimbul intervenţiei pe lângă magistraţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea adopxării unei soluţii favorabile societăţii comerciale la care omul de afaceri era asociat".
De asemenea, potrivit comunicatului DNA, Cătălin Voicu a pretins şi primit de la un alt om de afaceri suma de 119.000 de lei, în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă poliţişti din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti pentru a-i determina să propună o soluţie favorabilă într-un dosar în care acesta era cercetat pentru fapxe de natură penală. „Pentru a disimula fapxele de corupţie, Cătălin Voicu şi cumpărătorul de influenţă au întocmit documente financiar contabile care atestă împrejurări nereale", precizează DNA.
În aceeaşi cauză, în a doua jumătate a anului 2009, Cătălin Voicu a cerut unor persoane cu influenţă în sfera politică să îi acorde sprijin politic în ocuparea unei funcţii în Guvernul României, în schimbul intervenţiilor sale pe lângă magistraţi din cadrul Tribunalului Bucureşti şi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unor hotărâri favorabile în care respectivele persoane aveau interese, mai scriu procurorii DNA.
În 10 decembrie 2009 s-a dispus urmărirea penală în cazul lui Cătălin Voicu, iar o zi mai târziu a fost pusă în mişcare acţiunea penală, pentru două infracţiuni de trafic de influenţă.
În susţinerea cererii privind încuviinţarea arestării au fost anexate copii conforme cu originalul ale documentelor relevante, respectiv, 11 volume conţinând un număr total de 2.663 file.
ar trebui sa va spanzuram in frunte cu basescu si familia lui ca pe cantacuzino
ma gandeam ca am fost prea dur dar cand vad pe strada barbati cu capul plecat de griji familii fara viitor care au facut scoli ca sa fie egali in note cu si patalamale cu ratati umani si posirci morale cand vad familii intregi fara viitor tineri care nu vad ce sa faca cu ei voi faceti emisiuni criticand su sugeran hotia si crima,,,,, mi se pare putin.NU INTELEG CUM VA UPORTA LUMEA DECAT PRIN DEGRADAREA EI MORALA.ASTIA NU SUNT PROFESORI,NU SUNT DOCTORI, NU INGINERI NU, PENTRU CA NIMENI NU MAI MERITA… IATA DEZASTRUL.VOI SCRETI,CRITICAT,TOTI AU MURIT BRE OAMENI.ROMANIA NU MAI EXISTA SI ESTE UN ADEVAR.CHI CA SUNT BOGATANI SCLAVAGISTI,MASINI CUM ZICETI DE FITE,SI O PARELNICA STARE SOCIALA.TRANSFERUL BUCURIEI SE FAC DE LA SARAC SPRE BOGAT
Va repet inca o data, santeti naivi. De 20 de ani incerc sa va explic ca Romania a fost si este condusa de comunisti.Una din doctrinele comunismului este, pastrarea puteri, indiferent de metode folosite. pcr prin partidele conspirative de la putere,pedele, penle,pesede,pereme si noul partid de rezistenta, NOU infiintat de generalul oprea conduc Romania.
Uriasa suma de 80 miliarde euro se afla in bugetul acestui partid, partid care va incerca sa intre in legalitate.
Doar punctul 8 de la Timisoara mai poate salva Romania.
Gunoaiele care conduc Romania, daca ar fi precum comunistii, ar fi inca bine, pt. popor ! Comunistii au folosit, incepand din 1960, numai specialisti din toate domeniile, premianti de nota 10, din liceu – pana la terminarea facultatii ! Gunoaiele care misuna in prezent, in politica romaneasca, provin din repetenti eterni, incompetenti notorii, femei cu mopul si carpa de praf, dame de companie, dementi si infractori dovediti !
Dacă aveţi de trimis o plângere referitoare la aplicarea legislaţiei Uniunii Europene de către autorităţile române, vă sfătuiesc să citiţi în prealabil următoarea pagină http://ec.europa.eu/community_law/your_rights/your_rights_forms_ro.htm şi să utilizaţi formularul inclus în ea.
Cu consideraţie,
A. Wigbold
European Commission
Secretariat General
Unit R.2 – Mail and Document Management
B-1049 Brussels
Mijloace de adresare cãtre institutiile europene
Cetãtenii europeni, dar si persoanele juridice cu sediul în Uniunea Europeanã, au posibilitatea de a se adresa institutiilor europene, având la dispozitie atât mijloace oficiale cât si informale pentru apãrarea drepturilor de care beneficiazã în Uniunea Europeanã.
1.&nfbsp; Dreptul de a adresa petitii Parlamentului European a fost consacrat de Tratatul de la Maastricht. Temeiul juridic îl reprezintã articolele 21 si 194 din Tratatul instituind Comunitatea Europeanã.
Pot adresa petitii Parlamentului European, fie individual, fie în asociere cu alte persoane:
• orice cetãtean al Uniunii Europene,
• orice persoanã fizicã rezidentã într-un stat membru UE,
• orice persoanã juridicã cu sediul într-un stat membru UE.
Petitia poate fi o plângere sau o solicitare cu privire la aspecte ce intrã în domeniul de actiune al Comunitãtii si care afecteazã petentul în mod direct. Acesta trebuie sã îsi precizeze numele, ocupatia, cetãtenia si adresa. Petitia poate fi scrisã în oricare dintre limbile oficiale ale UE si poate fi trimisã prin postã sau prin e-mail.
Adresa:
Parlement européen
Commission des pétitions
Secrétariat
Rue Wiertz
B-1047 BRUXELLES
e-mail: Petitions@europarl.europa.euAceastă adresă e-mail este protejată împotriva spamului, JavaScript trebuie activat pentru a putea vizualiza pagina.
Comisia pentru petitii a Parlamentului UE decide asupra admisibilitãtii petitiilor, verificând dacã ele se referã la aspecte ce intrã în câmpul de actiune al Uniunii Europene. Simplele solicitãri de informatii si comentariile generale pe marginea politicii UE nu sunt de competenta Comisiei pentru petitii.
Dacã problema nu intrã în sfera de actiune a UE, petitia este respinsã, iar petentul informat în consecintã si eventual sfãtuit sã contacteze un alt organism (national sau international) competent.
Dacã petitia este declaratã admisã, Comisia pentru petitii analizeazã problema supusã atentiei si întreprinde diverse actiuni pentru rezolvarea solicitãrii. Ea poate cere Comisiei Europene informatii relevante, poate consulta si alte comisii parlamentare, poate organiza audieri, vizite, poate coopera cu autoritãtile nationale si în general poate întreprinde orice actiuni sunt considerate necesare. Cu toate acestea, ea nu poate trece peste deciziile luate de autoritãtile competente din statele membre. Deoarece Parlamentul European nu este o autoritate judiciarã, el nu poate pronunta sentinte si nici revoca hotãrâri ale instantelor judecãtoresti din statele membre. Petitiile trimise în acest scop sunt declarate inadmisibile.
Petentul este informat asupra mãsurilor si actiunilor întreprinse cu privire la petitia sa.
De regulã, sedintele comisiei sunt publice, iar petentii au dreptul sã asiste la ele, în cazul în care solicitã acest lucru, dacã si atunci când petitiile lor sunt dezbãtute.
Posta cetãteanului este un serviciu care permite cetãtenilor UE sã intre în contact cu Parlamentul European. Acesta se angajeazã sã rãspundã la toate întrebãrile care îi sunt adresate. O adresã electronicã este pusã la dispozitia cetãtenilor pentru a le permite sã adreseze întrebãri, sã solicite informatii, precum si sã înainteze propuneri Parlamentului European.
Toate solicitãrile formulate trebuie sã tinã de domeniile de activitate ale Uniunii Europene. Rãspunsurile primite vor fi transmise într-un interval de timp rezonabil.
Dacã întrebarea se referã la un subiect complex, solicitantului i se va rãspunde printr-un mesaj electronic în care este rugat sã astepte.
2. Cetãtenii europeni, cetãtenii din state terte care au rezidenta într-un stat membru al Uniunii Europene, precum si persoanele juridice având sediul în Uniunea Europeanã se pot adresa Ombudsmanului European pentru a sesiza un caz de administrare defectuoasã din partea institutiilor si organismelor europene (cu exceptia Curtii de Justitie si a Tribunalului de Primã Instantã). (art. 21 si art. 195 din Tratatul de instituire a Comunitãtii Europene). Nu sunt însã de competenta Ombudsmanului plângerile împotriva administratiei nationale.
Administrarea defectuoasã presupune ca organismul în cauzã sã nu actioneze în conformitate cu legile în vigoare, sã nu respecte principiile bunei administrãri sau sã încalce drepturile omului. Ca exemple de administrare defectuoasã, mentionãm nereguli administrative, incorectitudine, discriminare, abuz de putere, lipsã de rãspuns, nefurnizare de informatii, întârziere nejustificatã.
Ombudsmanul anuntã organismul criticat, plângerea putând fi rezolvatã în aceastã etapã chiar de respectiva institutie. Dacã în cursul anchetei sale, situatia nu a fost rezolvatã, Ombudsmanul încearcã sã gãseascã, în mãsura în care este posibilul, o solutie amiabilã care sã conducã la remedierea cazului sesizat si care sã permitã un rãspuns favorabil pentru petent. Dacã încercarea de conciliere esueazã, Ombudsmanul poate formula o serie de recomandãri în vederea rezolvãrii cazului. În cazul în care institutia nu îi acceptã recomandãrile, acesta poate întocmi un raport special adresat Parlamentului European.
Plângerile pot fi adresate prin postã, fax sau e-mail în termen de maxim de doi ani de când petentul a avut cunostintã de faptele pe care se întemeiazã reclamatiile. Este necesar ca în prealabil sã se fi adresat organismului european rãspunzãtor.
Adresa:
Ombudsman European
1, avenue du Président Robert Schuman
BP 403
F-67001 Strasbourg Cedex
France
Tel. (33) 388 17 23 13
Fax (33) 388 17 90 62
e-mail: euro-ombudsman@europarl.eu.intAceastă adresă e-mail este protejată împotriva spamului, JavaScript trebuie activat pentru a putea vizualiza pagina.
3. A. Orice persoanã fizicã sau juridicã, care considerã cã o mãsurã legislativã sau o practicã a unui stat membru este contrarã unor prevederi sau principii de drept comunitar, poate sã adreseze Comisiei Europene, în mod direct, o plângere (care are caracter oficial) împotriva statului membru respectiv. Cetãteanul nu are obligatia sã dovedeascã faptul cã încãlcarea respectivã îl afecteazã în mod direct. Plângerile sunt scutite de taxe iar întocmirea lor nu necesitã concursul unui avocat.
Plângerea poate fi transmisã
• în scris, printr-o scrisoare obisnuitã. Aceasta poate fi înmânatã biroului reprezentantilor Comisiei din fiecare stat membru sau trimisã prin postã la urmãtoarea adresã:
Commission of the European Communities
(Attn: Secretary-General)
B-1049 Brussels
BELGIUM
• în format electronic, la adresa: SG-PLAINTES@ec.europa.eu.Această adresă e-mail este protejată împotriva spamului, JavaScript trebuie activat pentru a putea vizualiza pagina.
Comisia Europeana propune un formular, optional, care are avantajul cã indicã toate informatiile relevante pe care plângerea ar trebui sã le continã. Acest formular poate fi accesat la urmãtoarea adresã: http://ec.europa.eu/community_law/complaints/form/form_en.rtf
O plângere este acceptatã doar dacã se constatã cã ea semnaleazã o încãlcare a dreptului comunitar de cãtre un stat membru. Comisia are la dispozitie un an pentru a decide acest lucru.
Trebuie mentionat cã petentul nu este parte în cadrul procedurilor. Astfel, petentul nu poate face recurs împotriva deciziei Comisiei si nici nu o poate influenta. De asemenea petentul nu poate fi audiat în cadrul procedurii. El va fi, însã, informat cu privire la demersurile relevante pentru plângerea sa.
3. B. Pentru a veni în sprijinul cetãtenilor si persoanelor juridice care vor sã beneficieze de drepturile ce le revin în Piata Internã, Comisia Europeanã a creat un mecanism informal de solutionare a reclamatiilor – SOLVIT.
Pentru ca un dosar sã poatã fi analizat de SOLVIT, trebuie întrunite trei conditii: sã fie vorba despre un caz transfrontalier, sã nu existe deja o actiune în justitie pentru solutionarea sa (datoritã caracterului informal al solutiei date de SOLVIT) si problema sã rezulte din neaplicarea sau aplicarea incorectã a dreptului comunitar privind Piata Internã de cãtre administratia nationalã. Caracterul transfrontalier nu presupune ca petentul sã se afle în alt stat membru decât cel unde a apãrut problema. Este suficient sã existe un element de extraneitate care sã poatã face aplicabile prevederile dreptului comunitar. Existã câte un centru SOLVIT în fiecare stat membru al Uniunii Europene, precum si în celelalte state apartinând Spatiului Economic European (Islanda, Norvegia, Liechtenstein). De la 1 ianuarie 2007 functioneazã un centru SOLVIT si în România, în cadrul Departamentului pentru Afaceri Europene .
Rezolvarea presupune cooperarea administrativã între centrul SOLVIT sesizat (de obicei cel din statul de rezidentã al petentului) si centrul SOLVIT din statul membru unde a apãrut problema, în scopul gãsirii unei solutii pragmatice si rapide. Plângerile pot fi transmise accesând adresa europa.eu/solvit, unde se gãsesc datele de contact ale centrelor SOLVIT precum si formularul electronic de reclamatie.
4. Persoanele fizice sau juridice se pot adresa inclusiv Curtii de Justitie a Comunitãtilor Europene. Astfel, în situatia în care o institutie comunitarã a adoptat un act care le priveste în mod individual si direct, acestea au dreptul ca în douã luni de la publicarea actului sau de la notificare lui ori, în absenta acesteia, de la data la care au luat la cunostintã, sã declanseze procedurile în fata Curtii Europene de Justitie. Dacã actiunea este întemeiatã, Curtea va declara actul nul. Actiunea poate fi introdusã în cazul în care institutia comunitarã ce a adoptat actul atacat era lipsitã de competentã, a încãlcat o cerintã proceduralã esentialã, a încãlcat Tratatul de instituire a Comunitãtii Europene sau oricare act adoptat în aplicarea acestuia ori a actionat cu abuz de putere.
Persoanele se pot adresa Curtii si în situatia în care o institutie comunitarã, cu încãlcarea Tratatului de instituire a Comunitãtii Europene, nu a adoptat un act care ar privi în mod direct persoana în cauzã. În prealabil, petentul trebuie sã se adreseze institutiei respective, care are la dispozitie un termen de douã luni pentru solutionarea problemei. Actiunea în fata Curtii poate fi introdusã în maxim douã luni de la expirarea termenului pe care institutia reclamatã l-a avut la dispozitie pentru a se pronunta.
Totodatã, atunci când instantele nationale sunt sesizate cu un caz care implicã aplicarea dreptului european, acestea pot (si în anumite cazuri trebuie) sã se adreseze Curtii de Justitie de la Luxemburg pentru interpretarea normelor comunitare aplicabile spetei. Acest sistem, de hotãrâri prealabile, a fost instituit pentru a asigura aplicarea uniformã a dreptului european în spatiul Uniunii Europene. (art. 230-234 din Tratatul de instituire a Comunitãtii Europene).
Pentru informatii detaliate privind drepturile dumneavoastrã în Uniunea Europeanã, puteti accesa site-ul ec.europa.eu/youreurope.