Cele trei partide care formează coaliţia guvernamentală a Olandei au ajuns în impas, în urmă cu o săptămână, când s-a discutat situaţia trupelor militare olandeze în Afganistan. Momentul critic a fost atins când guvernul nu a fost capabil să ajungă la un acord în privinţa retragerii sau menţinerii militarilor olandezi pe teritoriul afgan.
După 15 ore de discuţii, pe 20 februarie, prim-ministrul olandez, Jan Peter Balkenende, a anunţat că Partidul Muncii, partid de stânga din coaliţia guvernamentală, care s-a opus extinderii termenului de menţinere a militarilor olandezi în Afganistan, a părăsit guvernul. Căderea coaliţiei a crescut posibilitatea ca şi cei 2.000 de militari să se întoarcă acasă în luna august a acestui an conform planului, în ciuda cererii NATO de extindere a termenului de staţionare a trupelor olandeze în Afganistan. Iniţial, data retragerii militarilor a fost stabilită a avea loc în anul 2008, dar trupele olandeze au rămas în zona de conflict pentru că niciun alt stat membru NATO nu a oferit militari care să-i înlocuiască.
Balkenende, urmărit de ghinion
Premierul olandez Balkenende, al cărui partid de centru dreapxa a dorit prelungirea termenului de staţionare a trupelor în Afganistan, a spus cu regret: „Din nefericire, am constatat că nu mai există o cale favorabilă pentru ca Partidul Muncii, Creştin Democraţii şi Uniunea Creştină să meargă mai departe". Balkenende a mai anunţat şi că va înainta demisia cabinetului său Reginei Olandei, Beatrix. Acest moment reprezintă a patra cădere a unui guvern condus de Balkenende în decurs de 8 ani şi s-a întâmplat cu două zile înainte de cea de-a treia aniversare a formării ultimei coaliţii. Reprezentând una din primele zece naţiuni contributoare la misiunile din Afganistan, forţele militare olandeze sunt localizate în sud, în provincia Uruzgan, iar din 2006 şi până azi au înregistrat decesul a 21 de militari. Secretarul General al NATO, Anders Fogh Rasmussen, şi-a exprimat speranţa ca măcar o mică parte a trupelor olandeze să rămână, pentru a consolida progresul pe care militarii l-au făcut până acum în zonă, dar el nu va interveni în deciziile guvernului. Wouter Bos, liderul Partidului Muncii, a deţinut funcţia de ministru de Finanţe şi vicepremier în cabinetul Balkenende. Cei doi politicieni au fost rivali în alegerile din 2006, şi după cum s-a văzut au continuat să fie şi după ce au format alianţa de guvernare. Urmarea crizei politice este aceea a unor noi alegeri şi cei doi lideri de partide cel mai probabil vor fi înlocuiţi din funcţie, după acest eşec mulţi susţinători punând la îndoială calităţile lor de conducere.
Va influenţa decizia Olandei şi alte state NATO?
Prim-ministrul Jan Peter Balkenende a mai anunţat după căderea guvernului că trupele militare ale ţării sale vor fi retrase din Afganistan până la sfârşitul anului 2010, mişcare care, a susţinut el, va determina şi alte state, inclusiv membrii UE, să se gândească să ia aceeaşi decizie. Agitaţia din politica Olandei a declanşat neîncrederea mai multor state în determinarea şi angajamentul trupelor olandeze în misiunile militare ale NATO. Germania, a treia forţă militară ca mărime, după Statele Unite şi Marea Britanie, are trupele staţionate în zone mai puţin riscante din nordul Afganistanului. Cele mai mari conflicte sunt în sud. Franţa, care are cu puţin peste 3.000 de militari, a anunţat în urmă cu două săpxămâni că nu va mai suplimenta trupele, în timp ce Londra resimte presiunea politică în privinţa celor peste 100 de soldaţi decedaţi în misiunile din Afganistan. Dacă olandezii părăsesc Afganistanul, poate este momentul oportun pentru China să trimită soldaţi să umple golul. Statul chinez exploatând cea mai mare mină de cupru din zonă, care este în prezent păzită de soldaţi americani şi afgani, deja a pus ochii pe alte resurse din Afganistan. Ar fi o soluţie, dar trebuie să recunoaştem fapxul că implicarea Chinei, aliatul Pakistanului, ar putea crea complicaţii în regiune.
Retragerea trupelor olandeze, neinteresantă pentru Washington
Decizia olandezilor este un pas înapoi pentru preşedintele Barack Obama, care a forţat mâna naţiunilor Uniunii Europene ca să aibă mai multe acţiuni militare în Afganistan făcând din acest lucru un punct cheie în strategia politicii sale externe. Potrivit analiştilor politici americani, retragerea trupelor olandeze pentru SUA înseamnă stimularea opoziţiei faţă de războiul din Afganistan, alţi aliaţi ar putea urma exemplul Olandei şi acest lucru va deschide noi oportunităţi pentru insurgenţii talibani. Anul trecut Obama a caracterizat acţiunile militare din Afganistan şi Pakistan ca fiind necesare pentru menţinerea securităţii în zonă şi a susţinut că suplimentarea trupelor americane cu 30.000 de soldaţi este în contrast cu alţi membri ai alianţei. După ce SUA au cerut 10.000 de soldaţi, în decembrie anul trecut, membrii NATO au fost de acord să trimită 7.000. Retragerea trupelor olandeze nu a fost subiect de prima pagină pentru publicaţiile din Statele Unite, politica olandeză nefiind considerată importantă în Washington şi un interes mic a fost acordat şi colapsului celui de-al patrulea cabinet Balkenende. Câştigarea aurului olimpic de către patinatorul de viteză olandez Mark Tuitert, la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Vancouver, a primit trei paragrafe în pagina 16 a ziarului „The Washington Post" şi cam asta a fost toată atenţia primită de Olanda în capitala americană.
NATO dă asigurări Afganistanului
Purtătorul de cuvânt al NATO a anunţat că alianţa va susţine Afganistanul, indiferent de situaţia trupelor militare olandeze. Guvernatorul din Uruzgan s-a arătat îngrijorat că eforturile depuse pentru menţinerea păcii şi de reconstrucţie din regiune se vor disipa dacă militarii olandezi vor pleca. Îngrijorarea se manifestă pe fondul ofensivei forţelor NATO, americane şi afgane, împotriva talibanilor din Helmand, regiune învecinată Uruzganului. Oficialii NATO au anunţat că trupele alianţei vor sta în Afganistan atât cât va fi nevoie, iar decizia Olandei nu va schimba acest lucru. Lansarea în anul 2001 de către NATO a Forţei Internaţionale de Securitate şi Asistenţă (ISAF) pentru Afganistan a fost cea mai mare operaţiune terestră organizată de alianţă în afara Europei. Din luna octombrie 2009 ISAF are peste 71.000 de oameni din 42 de ţări, inclusiv Statele Unite, Canada, Europa, Australia, Iordania şi Noua Zeelandă. Afganistanul rămâne una dintre cele mai periculoase zone pentru forţele militare străine. Pentagonul a anunţat că următoarele 18 luni se vor dovedi esenţiale pentru misiunile internaţionale în Afganistan.
Concluzie
După retragerea trupelor, Olanda trebuie să găsească alte metode de a ajuta aliaţii în Afganistan. Sondaje recente arată nemulţumirea populaţiei din Olanda, majoritatea olandezilor cred că ţările mari datornice ar trebui forţate să părăsească UE şi că Grecia trebuie să fie exclusă din zona euro. Alte nemulţumiri sunt legate de sumele pe care Olanda le plăteşte către Bruxelles. Analiştii politici spun că reacţia olandezilor a indicat fapxul că războiul din Afganistan şi frământările interne din UE au ajuns la punctul în care chiar şi ţările generoase, după ani de contribuţie la cauza comună, acum vor să pună interesele proprii pe primul loc. Între timp, problemele Olandei vor continua, astfel că va fi mai greu pentru premier să aibă acces la Casa Albă. Intensificarea cooperării dintre serviciile secrete olandeze şi cele americane, canadiene, australiene şi engleze ar putea fi anulată, iar o invitaţie a Olandei la următoarea întâlnire a grupului G20 este puţin probabilă.
