Cine va fi primul pacient?

Minte sanatoasa in corp sanatos. Suna banal, nu? Mens sana in corpore sano. Au spus-o romanii si de atunci au tot repetat-o profesorii nostri de la scoala, geniile Renasterii sau liderii comunisti. Acum o mai auzi doar din gura medicilor care se roaga de noi sa renuntam la E-urile preambalate frumos si sa ne aducem aminte de fructe, legume si plimbarile prin parc. N-o spune insa niciun candidat la presedintia Romaniei.

Nu, nu este un articol despre reforma orelor de educatie fizica ci despre cat de sanatosi ne sunt candidatii. Nu e un moft! Istoria e plina de oameni mari si bolnavi care n-au fost in stare sa ia decizii la timp din cauza hemoroizilor sau despre oameni mari si nebuni care au dat foc Terrei pentru ca nu si-au luat medicamentele la timp. Nu ne paste, fereasca Dumnezeu, niciun razboi insa fisa postului presedintelui este lunga cat o zi de post si nu poate fi respectata in litera si spiritul Constitutiei decat de un om sanatos la cap si la trup. Acesta este motivul pentru care Q Magazine lanseaza o provocare. Una de bun-simt, nicidecum subversiva. Vrem sa stim cat de sanatos este viitorul presedinte al Romaniei! Domnilor, sunteti in stare sa va faceti analizele si sa ne spuneti tuturor cat de sanatosi sunteti?

Sa ne imaginam un scenariu. Romania, Bucuresti, Palatul Cotroceni. Televiziunile de stiri au ecranul impartit in doua. Intr-o parte, imagini dintr-o tara, nu conteaza care, atacata de catre avioanele NATO. In cealalta parte, imagini din Parlament: tara a ramas fara Guvern. Lumea se uita spre Palatul Cotroceni. Acolo, tacere! Cand si cand raspunde la telefon purtatorul de cuvant al presedintelui care spune doar atat: „nu avem nimic de zis". Intrebat unde este presedintele, tace. Nu vrea sa minta. Stie, dar nu poate spune ca presedintele tocmai a suferit un atac de, sa alegem o boala, astm. In acest timp, pe cel mai rosu telefon din cabinet se aprinde un bec. Suna secretarul general al NATO care vrea sa stie unde sunt avioanele romanesti. Pe alt telefon, tot rosu, suna ministrul Apararii care vrea sa stie ce face cu aceleasi avioane. Pe mobilul presedintelui suna premierul care nu stie cand sa-si depuna mandatul. La niciun telefon presedintele nu raspunde. E in cabinet, intins pe spate, inconjurat de garzi, medici si aparate si sta cu o masca de oxigen pe figura. Mintea ii merge, dar nu poate vorbi. Daca-si da jos masca, se ineaca si nu poate scoate niciun cuvant. Iar timpul trece, trece, trece….

Pare un scenariu absurd, insa daca va uitati in jur o sa va dati seama ca nu este deloc un scenariu fantastic. Povestea de mai sus se poate produce o data la un milion de zile. Baga cineva mana in foc ca ziua numarul un milion nu vine in urmatorii cinci ani?

 

Discretie periculoasa

Dupa moartea lui Nicolae Ceausescu romanii au citit fascinati povestile despre bolile conducatorului iubit. Abia scapati din marasmul cultului personalitatii aflau uimiti ca individul care le manca viata era la randul lui om si deci supus afectiunilor. Era bolnav de diabet, nu mai vedea bine, avea momente de cadere fizica si mai ales psihica spun astazi cei care i-au fost aproape in ultimii ani. Dupa 1989, multe tabu-uri au cazut insa doua au rezistat: nevestele presedintilor au ramas mai tot timpul in umbra iar despre afectiunile presedintilor nu se stie mai nimic si se afla doar atunci cand seful statului e dus la urgenta. Daca primul, incet-incet, a disparut iar primele doamne au inceput sa apara in public fara insa sa consacre institutia sotiei presedintelui, despre boli, numai de bine. Ele, pur si simplu, nu exista. De exemplu, despre afectiunile de care sufera Ion Iliescu nu a stiut nimeni nimic cat timp a fost presedinte, iar despre Emil Constantinescu, nici atat, desi in ultima parte a mandatului se vedea clar ca omul slabise extrem de mult. Prima stire medicala privind un demnitar in functie a aparut abia pe vremea lui Radu Vasile. Atunci a facut valva fapxul ca premierul taranist s-a dus la dentist in Israel!

Cand Traian Basescu a fost internat pentru hernie de disc, Romania pur si simplu s-a blocat. Nu de durere de spate, ci de uimire. Oamenii priveau fascinati cum primul om in stat a devenit primul pacient si pentru prima data intelegeau rostul ambulantei din coloana oficiala: presedintele este om si are bolile lui. Amanuntele acelor zile nebune cand la capataiul presedintelui stateau mari somitati medicale nu sunt nici astazi clare. Cum nu e clar nici cine a condus tara cand, se pare, sub anestezie totala, presedintele a fost operat. Din cand in cand mai apar povesti, unele spuse chiar de Traian Basescu, care, recent, a recunoscut senin ca hernia de disc era tinuta in frau cu medicamente puternice iar in momentul internarii nu-si simtea jumatate de corp.

Fisele actualilor candidati sunt, normal, secrete. Nicio lege din aceasta tara nu cere ca viitorul presedinte al Romaniei sa faca dovada starii sale de sanatate desi astfel de adeverinte sunt cerute la tot pasul. Nu poti sa te angajezi fara o banala fisa de analiza, nu poti lua o casa fara sa-ti faci analizele, iar ca sa faci scoala de soferi, pe buna drepxate, trebuie sa fie de acord si doctorul. Daca nu poti conduce o masina fara parafa medicului, logic ar fi sa nu poti conduce tara fara ca un doctor sau mai multi sa spuna ca esti, clinic, sanatos. Logic, nu?

Deloc! Cand vine vorba de sanatatea lor, cei 12 candidati sunt muti. Ceea ce in sine este tot o boala. Niciunul nu sustine ca este sanatos tun dar inca niciunul nu a chemat jurnalistii sa-l filmeze cand se duce la doctor sa arate natiunii ca nu-i e frica de injectie. Reporterii Q Magazine au stat de vorba cu mai multi medici cunoscuti care au admis si chiar au indicat bolile de care sufera unii dintre cei 12. Mai multe ziare nu s-au sfiit sa ia urma bolilor „presedintilor". Asa ca, in locul programelor electorale, va prezentam diagnosticele. Nu de alta, dar pe 22 noiembrie sa stiti intre ce boli alegeti.

Boli pe alese

Lista e lunga si grava. Candidatii sufera cel putin de diabet, Parkinson, hernie de disc, paranoia, probleme cu tiroida, stress, tabagism si afectiuni oftalmologice. Iar lista nu este deloc inchisa. Acestea sunt bolile, insa, din motive lesne de inteles, vom evita sa trecem si numele candidatilor in drepxul afectiunilor. Ii lasam pe ei sa o faca. Timp au. Tineti minte un singur lucru cand cititi lista bolilor, iar si un student la medicina recunoaste ca mintea unui om este afectata de bolile de care sufera. Atentie deci ce boala alegeti!

•Alcoolism. Un om care are predispozitie spre alcoolism este un om periculos si pentru el si pentru ceilalti. Alcoolismul conduce la violenta, la incoerenta in vorbire si chiar in miscari. Doza normala pentru un bautor ocazional  este, de pilda, de 30 ml de whisky, 60ml de vin sau 300 de ml de bere. Toti cei care consuma mai mult de 40 de ml de alcool zilnic pot ajunge oricand sa capete dependenta de alcool, dependenta care, daca nu este tratata, poate ajunge sa creeze depresii, stari de incordare, hipertensiune, obezitate.

• Diabet. Este o boala  grava, care trebuie tinuta permanent sub control. In 2006 a fost pe locul 6 intre afectiunile care cauzeaza decesul. De cele mai multe ori insa stresul este cauza principala a declansarii acestei boli in care, in forma ei grava, pacientii depind de injectiile cu insulina. Diabetul poate duce la complicatii care pot aparea in aproape orice parte a organismului: orbire, afectiuni ale inimii, accidente vasculare cerebrale, amputari si afectari ale nervilor.

• Atacuri de panica. Afecteaza un numar de 3 % din populatie. Un atac de panica poate dura intre 10 si 30 de minute. Semnele sunt aceleasi de fiecare data: palpitatii, probleme respiratorii, dureri in zona piepxului. Un atac de panica poate duce la pierderea ratiunii. Medicii spun ca afectiunea se poate controla prin medicatie, antidepresivele fiind primele pe lista.

• Parkinson. Boala afecteaza capacitatea unei persoane de a-si controla miscarile corpului. Tratamentul poate controla simpxomele in primele faze ale bolii si este inceput imediat ce simpxomele afecteaza activitatea zilnica a bolnavului.

• Afectiunile tiroidei. Tiroida este responsabila de buna functio-nare a organismului uman. Exista doua tipuri de afectiuni ale glandei tiroide: cea mai intalnita afectiune este hipotiroidismul, si are ca efect cresterea in greutate, oboseala, tulburari de atentie si memorie, scaderea ritmului cardiac. Hipertiroidismul, al doilea tip de afectiune, aduce cu el palpitatiile, lipsa de energie, pierderea in greutate, anxietate si tremur fin al extremitatilor.

• Hernia de disc. Poate sa apara in orice parte a coloanei vertebrale. Tratamentul are ca obiectiv indepartarea durerii, a slabiciunii musculare si a amortelii de la nivelul membrelor. Interventiile chirurgicale sunt indicate de severitatea simpxomelor, nefiind insa o solutie in toate cazurile. 

• Fumatul. Poate duce la afectiuni din cele mai diverse: orbire, pierderea auzului, probleme cardiace, amputarea membrelor sau chiar la cancer. De pilda, 33.000 de romani mor in fiecare an din pricina acestui viciu. Fumatul da dependenta iar fumatorii, privati de tigari, pot acuza depresii sau stari de anxietate.

La aceste boli se mai adauga ceva: varsta. Candidatii cu sanse de castig au trecut de 50 de ani. Medicii spun ca dupa acest prag analizele de sanatate anuale nu mai sunt opxionale, ci obligatorii. Se pare ca fostii presedinti Ion Iliescu si Emil Constantinescu isi faceau anual cel putin un examen medical. Dupa 50 de ani este indicata masurarea nivelului trigliceridelor, a proteinei C reactive care arata riscul de inflamatie in organism, al transaminazelor care arata starea ficatului, analiza VSH care indica riscul de infectie si hemoleucograma. De asemenea, este importanta stabilirea valorilor tensiunii arteriale, dar si efectuarea electrocardiogramei. La acestea se adauga analizele care sa arate starea prostatei iar unii medici recomanda chiar si un test de efort. De asemenea, controlul oftalmologic este necesar pentru identificarea rapida a unor boli ce vin odata cu varsta: degenerescenta maculara, glaucomul si cataracta. Celor trecuti de 50 de ani le este recomandat anual si un consult dermatologic, pentru a depista eventualele leziuni specifice melanomului, prin monitorizarea alunitelor de pe corp.

 

O istorie nebuna, nebuna, nebuna

Sedusi si abandonati! Intre electorat si candidati, oriunde in lume, nu numai in Romania, de cand e lumea si alegerile fiecare campanie seamana cu o poveste de amor in care cineva se foloseste de toate atuurile de care dispune ca sa seduca cealalta parte care, de cele mai multe ori, sa lasa greu. Si, mai rau ca-n amor, dupa cucerirea redutei urmeaza plictiseala si abandonul. De cele mai multe ori abandonul apare dupa ce electorul vede ca de fapx „regele e gol!", uneori bolnav si, de prea multe ori, aproape nebun. Desi rar apare asa in manuale, istoria ca si ziarele zilelor noastre e mai plina de diagnostice decat de eroisme. Si de multe ori, chiar si eroismul are drepx resort principal o boala. Nici astazi psihologii nu s-au pus de acord daca eroismul unor oameni care in conditii normale s-ar fi laudat cel mult cu un diagnostic sever, a fost cauza sau efectul pentru gesturile care au schimbat soarta unor natiuni.

Nu e clar cum ar fi aratat lumea dupa al Doilea Razboi Mondial daca Roosevelt in timpul negocierilor cu Stalin nu ar fi avut o criza de hipertensiune arteriala, moment in care luciditatea este redusa dramatic? Sau care ar fi fost rezultatul atacului asupra Cubei daca Kennedy nu s-ar fi aflat sub influenta analgezicelor si sedativelor? Sau daca nu cumva Rusia ar fi aratat altfel daca Boris Eltin ar fi baut mai putin?

Psihologii spun ca marii conducatori au suferit, fara excepxie, de tendinte paranoide, suspiciune exagerata si lipsa emotiilor pozitive. Romanii sunt ceva mai directi cand dau acest diagnostic: i s-a urcat functia la cap! Iar de aici si pana la a ascunde bolile de care sufera nu mai e decat un pas. Pe care multi il fac. Doctorul lui François Mitterrand a falsificat 11 ani rapoartele medicale care ar fi dezvaluit lumii ca seful statului francez e bolnav de prostata. Pentru orgiile sexuale ale lui Berlusconi nu exista niciun diagnostic oficial, dar psihologii citati de presa din peninsula nu se sfiesc sa vorbeasca despre „obsedat sexual". Kennedy isi ascundea carjele in masina pentru a nu aparea nevolnic in fata poporului. Hitler era isteric si cancerofob. Mussolini suferea de sifilis. Churchill avea cancer, iar de Gaulle diabet, cataracta si tumora la prostata. Niciunul nu a primit, inainte de a deveni demnitar, verdictul medical de „clinic sanatos". Poate de aceea America isi permite sa dea lectii. A avut un presedinte alcoolic care nu a ascuns asta, iar examenele medicale ale liderului lumii se fac cu instiintarea presei, medicul personal al presedintelui este ales de Marina si cunoscut de toata lumea, iar orice problema medicala – inclusiv una minora – a presedintelui este imediat facuta publica.

 

 

 

 

EI DESPRE EI

 

Ideea unui consult medical pentru toti candidatii a fost lansata prima data in aceasta campanie la emisiunea Q&A de la Antena3. Ulterior, subiectul a fost preluat si de ceilalti colegi de presa, dovedind astfel importanta temei sanatatii  viitorului presedinte. Intrebati de Q Magazine daca sunt de acord cu obligativitatea acestui certificat medical obtinut inainte de depunerea candidaturii, patru dintre candidati au raspuns afirmativ. Ceilalti fie nu au dat un raspuns pana la inchiderea editiei, fie pur si simplu au ignorat problema. Ei stiu de ce. Le-a adresat tuturor aceleasi intrebari.

 

Q Magazine intreaba:

1 Sunteti de acord cu obligativitatea acestui test medical pentru orice candidat la  cea mai inalta demnitate in stat?

2 Care este starea dumneavoastra de sanatate actuala?

3 Pentru ca in presa s-au facut speculatii in privinta starii dumneavoastra de sanatate, va rog sa precizati daca ati suferit de anumite boli in decursul vietii sau daca ati avut interventii chirurgicale in tara sau in strainatate.

4 Credeti ca un candidat bolnav de o anumita maladie care poate avea efecte negative asupra psihicului sau (ar recunoaste vreodata?) poate sa participe la aceasta lupxa electorala?

5 De-a lungul istoriei, exista numeroase exemple de lideri care desi sufereau de diferite boli au ramas in constiinta publica drepx eroi. Care dintre acesti lideri este cel mai aproape de modul dvs. de a fi?

Mircea Geoana

Varsta: 51 de ani

Meseria: inginer, diplomat

Functia: Presedinte al Senatului, Presedinte PSD

Familia: casatorit, doi copii

1 M.G.: Bineinteles! O dovedeste chiar demersul dumneavoastra. Am si anumite banuieli de ce aceasta idee, altfel fireasca, a (re)aparut in spatiul public… Respectul  vietii personale este o valoare esentiala dar, cand mergi la o Banca pentru un credit, aceasta va cere un anumit numar de examene medicale inainte de-a deschide o linie de credit. Nu exista un mai mare credit decat acela pe care-l cere un candidat alegatorilor sai! In mod etic, fiecare candidat este obligat sa depuna, in fata alegatorilor sai, un certificat medical cu declaratia ca e apx sa indeplineasca activitatile  celei mai inalte functii in stat.

2 M.G.: Starea mea de sanatate e in normele unui om de 50 de ani. Desigur, regret ca nu mai este aceeasi pe care o aveam la 20 de ani, dar aceasta este compensata de experienta dobandita. Si, in definitiv, de o ameliorare in estimarea rezultatelor actiunii… Altfel, bagajul genetic, pentru care trebuie sa le multumesc parintilor mei, sportul, pe care-l practic cu regularitate din adolescenta, respectiv viata armonioasa pe care o duc in mijlocul familiei mele si al prietenilor, m-au ajutat foarte mult.

3 M.G.: Sunt un cetatean normal. Am facut mult sport si cea mai grava accidentare, care s-a soldat cu o entorsa, m-a determinat sa renunt la baschetul de performanta. In rest, nu am mari probleme. Am fost bolnav de hepatita in facultate.

4 M.G.: Principiul esential este ca niciun cetatean nu trebuie sa fie supus unei discriminari in ceea ce priveste starea sa de sanatate sau vreun handicap fizic.  Amintesc  evolutia comportamentului societatii vizavi de anumite boli, cum ar fi SIDA, sau remarcabilul exemplu al fizicianului Stephan Howkins. Evident, anumite patologii care ating capacitatile intelectuale ale unui individ – cum ar fi boala Alzheimer – , nu pot fi compatibile cu multe activitati. Pentru securitatea bolnavului si a anturajului sau. Un alt aspect grav este acela al dependentei fata de anumite produse sau comportamente. Foarte frecvent, in astfel de situatii, nu mai poate fi vorba de un comportament bazat pe adevar, responsabilitate, incredere.

5 M.G.: Nu pot sa ma identific cu vreun lider politic din categoria invocata de dumneavoastra. Pur si simplu, sunt sanatos! E adevarat, multi conducatori de tari foarte variate au exersat puterea pana la varste inaintate. La unii au aparut semnele de batranete, uneori handicapuri. Dar, in astfel de situatii, e vorba de incredere reciproca. Incredere in alegatori din partea  candidatului. Incredere in candidat si in cuvantul sau din partea alegatorilor. Si acel cuvant nu poate fi decat adevarul. Un handicap de sanatate recunoscut, asumat, afisat nu poate fi un handicap electoral. Exemplul lui Roosevelt adevereste acest lucru.

 

Crin Antonescu

Varsta: 50 de ani

Meseria: profesor de istorie, muzeograf

Functia: Presedinte PNL

Familia: casatorit, un copil

1 C.A.: Sigur ca pentru o miza electorala atat de mare cum este alegerea presedintelui transparenta maxima in privinta candidatilor este de dorit. Trebuie insa spus ca starea de sanatate mai buna sau mai rea nu poate constitui un criteriu obiectiv in opxiunea electorala si cu atat mai putin un motiv de discriminare politica.

2 C.A.: Spre norocul meu nu am niciun fel de probleme cu sanatatea.

3 C.A.: O banala apendicita in tinerete. In rest, nimic. Spre norocul meu, repet.

4 C.A.: Nu pot face speculatii sau presupune o astfel de ipoteza pentru ca nu ar fi fair si nu e genul meu. Fiecare isi cunoaste limitele si ar fi de dorit sa fie responsabil fata de el insusi si fata de cei care il sustin.

5 C.A.: Nu cred ca geniul politic sau vocatia de politician in serviciu public a unor personalitati care au ramas ca atare in istorie a depins, in primul rand, de starea de sanatate. Pe de alta parte, raul a fost intotdeauna potentat de nebunie.

 

 

Sorin Oprescu

Varsta: 58 de ani

Meseria: medic

Functia: Primar General al Capitalei

Familia: divortat, un copil

1 S.O.: Am afirmat de mai multe ori in mod raspicat ca sunt de acord cu o astfel de procedura. In mod evident, ea trebuie facuta cu o anumita doza de discretie. Pana la urma ne intereseaza daca potentialii presedinti sunt apxi de a exercita o astfel de functie, nu sa facem un spectacol cu „vizita medicala" a candidatilor. Teoretic, nu vad de ce ar refuza cineva un astfel de test. Pentru a-l face obligatoriu trebuie sa existe insa o dezbatere. Personal, nu am absolut nimic de ascuns.

2 S.O.: Cea a unui om de 58 de ani care nu mai are sanatatea de la 20. Adica, buna pentru varsta mea. Probabil ca aveti in vedere posibilitatea de a exercita functia de presedinte. Nu as fi intrat in aceasta cursa, cum nu as fi intrat nici in cea de la Primaria Capitalei, daca as fi crezut vreun moment ca starea de sanatate nu mi-ar fi permis sa indeplinesc atributiile functiei.

3 S.O.: Problemele de sanatate pe care le-am avut si modul in care le-am tratat sunt lucruri publice si, data fiind pozitia mea de acum, de interes public. Am diabet zaharat, iar tratamentul pentru aceasta boala este arhicunoscut. De asemenea, este cunoscut fapxul ca am avut, in Franta, o interventie chirurgicala pentru introducerea unor stenturi. Operatie de rutina, nimic mai mult. Ca medic, va imaginati ca stiu foarte bine cum trebuie sa ma ingrijesc.

4 S.O.: Intrebarea reala este daca un candidat isi va recunoaste eventuale boli cu efecte sensibile in plan psihic. Orice boala poate avea insa efecte asupra psihicului unei persoane, daca nu stie exact ce trebuie sa faca pentru a-i fi mai bine. Nu este pentru nimeni o placere sa fie bolnav, dar daca devii prizonierul bolii, atunci ai o mare problema. Eu nu m-am simtit niciodata prizonierul nimanui, cu atat mai putin al problemelor de sanatate. 

5 S.O.: Sincer, nu stiu, pentru ca nu i-am cunoscut pe niciunul. Oricum, nu tin sa fiu comparat cu nimeni, nici macar cu personaje istorice. Insa ceea ce as remarca este fapxul ca numele despre care vorbiti nu au fost prizonerii propriilor boli si au ramas in memoria noastra ca oameni de stat adevarati. Churchill, Kennedy sau Roosevelt sunt figuri marcante ale istoriei, si nu pentru bolile pe care le-au avut. Asta spune totul despre cat de relevant este subiectul in fapx. Daca nu lasi boala sa te conduca, poti conduce orice, inclusiv o tara.

 

 

Kelemen Hunor

Varsta: 42 de ani

Meseria: filozof, medic veterinar

Functia: deputat de Harghita

Familia: necasatorit

1 K.H.: Desigur ca sunt de acord! Fapxul ca, intr-o societate, cetatenii efectueaza, periodic, un control medical, este un indice de civilizatie al acelei societati. Mai mult, exista semne ca, intr-un viitor apropiat, controlul medical periodic va deveni o conditie a democratiei. In fine, daca un angajat oarecare al unei intreprinderi are obligatia sa efectueze un control medical periodic, cu atat mai mult e obligatoriu acest control si pentru un candidat la presedintie si, evident, si pentru presedintele in functie, anual, de-a lungul mandatului.

2 K.H.: Foarte buna, multumesc!

3 K.H.: N-am avut, in viata, decat bolile banale ale copilariei si, din cand in cand, cate-o gripa, ca toata lumea. Singurele interventii chirurgicale, la fel de banale, au fost operatiile amigdalelor si apendicelui, acum mai bine de douazeci de ani, efectuate, evident, in tara.

4 K.H.: Categoric, nu! De aceea sustin controlul medical, inclusiv psihiatric. Pentru a inlatura orice suspiciuni, acest control se poate efectua de catre o echipa de medici din afara Romaniei, in fata careia datele candidatilor ar fi prezentate anonim. Va asigur ca un astfel de test i-ar costa pe candidati mai putin decat, sa zicem, productia si difuzarea unui spot TV electoral.

5 K.H.: Nu sunt de acord cu sugestia dumneavoastra! Eu cred ca democratia este un regim politic al regulii, nu al excepxiei. Ca atare, presedintii sau parlamentarii, sau orice persoane alese pentru un mandat de demnitate publica trebuie sa fie oameni normali, nu eroi, cel putin nu in sensul pe care-l presupuneti dv.! Eroii sunt potriviti pentru razboaie, deci pentru o cariera militara, sunt potriviti pentru arta, literatura, pentru cercetarea stiintifica, eventual. In politica, bolnavii sau eroii sunt un semn al abaterii de la democratie. Eu vreau sa fiu un om normal si un presedinte-cetatean.

 

 

 

 

OPINIA ISTORICULUI

 

Fost consilier prezidential al lui Emil Constantinescu si reputat istoric, Zoe Petre spune ca este necesara identificarea atenta a bolilor unui viitor presedinte, inca din faza candidaturii.

Am prefatat de curand pentru editura Corint traducerea cartii lui D. OWEN, BOLNAVI LA PUTERE. Starea de sanatate a unor sefi de stat si de guvern din ultimii o suta de ani, care sta sa apara zilele astea. David Owen este mai cunoscut publicului romanesc ca om politic, parlamentar si ministru al Maiestatii sale Britanice, dar el este si un medic specializat in neuropsihiatrie, asa ca vorbeste in deplina cunostinta de cauza. Cartea enumera nu mai putin de sase presedinti americani diagnosticati cu afectiuni psihice  in timp ce erau in functie: Theodore Roosevelt (tulburare bipolara), Taft (tulburari de somn legate de respiratie), Wilson (tulburare depresiva majora), Coolidge (tulburare depresiva majora), Hoover (tulburare depresiva majora), Johnson (tulburare bipolara) si Nixon (abuz de alcool). Nebuni, in sens clinic, nu au fost confirmati decat doi politicieni in ultima suta de ani -  presedintele francez Paul Deschanel, care a demisionat de bunavoie (!) in 1920, din cauza a ceea ce neurologii moderni numesc dementa frontotemporala, si regele Talal al Iordaniei, fortat in 1952 sa abdice din cauza schizofreniei. Dar nu e nevoie sa mergem atat de departe. E destul de clar acum, de exemplu, ca excesul de antialgice al lui J.F. Kennedy sau problemele pe care fosti presedinti ca Boris Eltan sau George W. Bush, le-au avut cu consumul de alcool le-au afectat discernamantul si au agravat probleme si asa grave cu care erau confruntate tarile lor. In istoria noastra, au existat cateva cazuri mai grave in sec. XIX, dar e greu de spus in ce masura viata publica din Romania a fost afectata profund sau doar in treacat de pretinsul priapism al regelui Carol al II-lea sau de diabetul lui Ceausescu din ultimii ani.

Identificarea atenta – obiectiva si lipsita de exagerari inutile – a oricaror patologii care ar putea afecta discernamantul unui sef de stat este esentiala, si anume inainte ca votul popular sa  acorde unui candidat o putere pe care acesta nu e capabil sa o exercite corect. De aceea, in momentul in care si-a depus candidatura pentru functia de presedinte al Romaniei, dl. Emil Constantinescu a facut public si un bilant complet de sanatate, pe care l-a facut fara sa i-o ceara vreo lege, din spirit de raspundere.

Doar ca exista multi lideri care nu sunt bolnavi, si ale caror capacitati cognitive functionau bine inainte de a ajunge in functie, dar care ajung sa manifeste ceea ce lordul Owen descrie drepx sindromul hubris – popular spus, li se urca puterea la cap – un sindrom mult mai raspandit la sefii de stat sau de guvern, fie ei democrati sau nu, decat ne dam seama se vadeste prin persistenta perversa intr-o politica ce se dovedeste nefunctionala sau contraproductiva si prin  refuzul de a recunoaste ca pot gresi. Sindromul in cauza nu este detectabil prin bilantul de sanatate, si la instalarea acestui sindrom, o contributie esentiala o aduc adulatorii din jurul liderului, care ii cultiva falsa constiinta. Statistic, aceasta e cea mai raspandita si deci cea mai periculoasa maladie a leadershipului.

 

PRESEDINTELE ROMANIEI, FISA POSTULUI

Sa fii presedintele Romaniei este un job greu, full-time. Presedintele ramane seful statului si cand primeste onorul garzii de la Palat si cand isi pune pijamaua. Are rezervat un capitol din Constitutie numai pentru fisa postului. Cateva articole spun totul despre ce trebuie sa faca un presedinte. Este „garantul independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii", „vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice", este „mediator intre puterile statului, precum si intre stat si societate". Mai mult, „desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru si numeste Guvernul" iar in caz de „remaniere guvernamentala sau de vacanta a postului, revoca si numeste membrii Guvernului", este singurul om care „incheie tratate internationale in numele Romaniei" si „acrediteaza si recheama" ambasadorii Romaniei.  Si asta nu e tot. Greul, de fapx, acum incepe. „Presedintele Romaniei este comandantul fortelor armate si indeplineste functia de presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii", spune Constitutia care continua: „El poate declara, cu aprobarea prealabila a Parlamentului, mobilizarea partiala sau totala a fortelor armate. Numai in cazuri excepxionale, hotararea Presedintelui se supune ulterior aprobarii Parlamentului, in cel mult 5 zile de la adopxare". In plus, „Presedintele Romaniei instituie starea de asediu sau starea de urgenta" si abia apoi cere Parlamentului incuviintarea masurii adopxate. Ultimele atributii din Constitutie desi par usoare, sunt cel putin delicate: acorda gratierea, dar si gradele de maresal, de general si de amiral.

 

 

 

OPINIA PSIHIATRULUI

 

I-am solicitat medicului psihiatru Florin Tudose sa ne alcatuiasca portretul psihologic al fiecarui candidat in parte, urmand observatiile pe care le-a facut in cartea sa, Psihopolitica.

TRAIAN BASESCU

Este personajul Marte. Un tip foarte mobil, aproape versatil, cu o foarte mare energie pulsionala, de un dinamism extraordinar, din acest motiv pare neobosit. Se adapxeaza situatiilor noi cu o viteza net superioara tuturor politicienilor romani. Are intuitie politica, poate transmite pe loc si in orice situatie un mesaj politic. Daca ar fi avut o formatie universitara politica, ar fi fost politicianul ideal, de neinvins. Rasul este principalul lui mecanism de aparare. Umorul il salveaza din orice situatie. Agresivitatea este sublimata prin ras, invariabil mecanism de aparare. Din pacate, mai rade si cand nu trebuie dupa modelul eternului presedinte de la Cotroceni. Are un soi de misoginism care i se trage probabil din activitatea profesionala, pe care abia reuseste sa il ascunda: „Iarna nu-i ca vara" si desigur ca nici femeile nu sunt niste politicieni vanjosi. Acest aspect il dezavantajeaza in relatiile cu colaboratorii. Nu este negociatorul perfect si ar trebui sa aiba flexibilitate in negociere in asa fel incat sa nu para ca il intereseaza doar situatiile in care poate face scandal si conflict. Odata ce s-ar face de ras, supercapitanul Basescu n-ar mai putea conduce nici macar barca pe Cismigiu. Daca pierde, pierde definitiv.

CRIN ANTONESCU

Un personaj desprins din galeria Geoana, Vanghelie, Ceausescu, adica a out-side-rilor cu sanse nule care reusesc sa devina lideri prin alegerea pe criteriul „asta va fi cel mai usor de manevrat" devenind apoi tirani vicleni si extrem de periculosi pentru orice opozant care le-ar denunta slabiciunea. Dupa victoria putin astepxata in fata lui Tariceanu, Crin l-a lichidat cu sange rece pe killerul acestuia – Bogdan Olteanu, si a marginalizat, dincolo de limitele vizibilului, toti fostii oponenti. Cu siguranta, aceeasi soarta este deja decisa si pentru menestrelul Orban. Are o figura fara varsta si o afectivitate nerezonanta, se considera un mare strateg si moralist dar dezangajarea sa militanta (chiulangiul Parlamentului, studentul repetent, ministru de vitrina) ii joaca renghiuri permanente. Ar fi presedintele nejucator mereu absent care in fata unei crize ar spune ca este la biblioteca sau ar pleca in insula Capri sa se relaxeze un pic. Da tot timpul senzatia ca nu vorbeste in nume propriu si ca prezinta un text, e drepx, bine invatat si clar expus, pe care cineva i l-a pus la dispozitie. Gandurile, ideile din mesaj par sa nu ii apartina, desi interpreteaza cu acuratete textul de pe un prompxer. Chiar daca e ceva mai viu decat Geoana cel de plastic, este artificial ca o floare de hartie (e drepx, bine facuta) care te dezamageste in momentul in care te-ai atins de ea. Doua lucruri care il vor dezavantaja in inconstientul colectiv: nefericita imaginatie onomastica a nasilor sai, care asociaza ambiguu, in numele candidatului, puritatea crinului cu otrava laurului si credinta ca omul span este rau si viclean, dupa cliseul atat de cunoscut din Harap-Alb. Speranta ar fi ca Ion Creanga sa nu fi avut drepxate.

MIRCEA GEOANA

Un personaj fara identitate care este in stare sa faca orice, sa se comporte ca o marioneta a oricarui sef sau sefulet pentru ca nu are decat un singur mobil: puterea personala. I s-a creat o aura de bun ministru de externe, desi rezultatele activitatii sale sunt cvasinule atat timp cat vecinii construiesc canale in inima Deltei (ucrainenii), ne dau cu tifla in legatura cu tratatele bilaterale (rusii) sau se leapada de noi ca dracu” de tamaie (bulgarii). Despre ceilalti europeni ce sa mai vorbim? Sunt gata sa ne integreze la Calendele Grecesti. Ministrul este senin ca un fototapet cu cer de vara si lasa ministerul de pripas antrenandu-se in campanii electorale jalnice pentru postul de primar al unui oras in care se considera si se poarta ca un simplu vizitator. Cand pierde, papusarii din spatele transparentului „catindat" cu ochi albastri ii ofera baiatului nici mai mult nici mai putin decat postul de prim-ministru al unui ipotetic guvern. Alianta cu fostii rivali – o fi fost o rivalitate adevarata? – i se pare mai fireasca lui Geoana, un incurca-lume cu look occidental, cel mai normal gest. Este la fel de normal ca fapxul ca, proaspat membru al guvernului Romaniei, si-a dat copilul sa studieze la scoala americana, nu cu copiii sarmanilor alegatori – la un liceu public. Copilul Geoana trebuia sa fie coleg cu copilul Nastase – nu-i asa? – copii de patrioti. Patriotii unei Patrii ca un ciolan gras de ros. Sau poate, uitat prea mult la Washington, ca ambasador, a inceput sa se creada american. Americanii au foarte mult bun-simt cand e vorba de tara lor si de sentimentele nationale, iar cine nu respecta acest lucru nu are ce cauta in politica. Aceasta este deosebirea. Doar prima dintre deosebiri.

CORNELIU VADIM TUDOR

Este o personalitate amorfa, supergonflata, ca o papusa de balci. Trasaturile pregnante sunt: grandomania si autoadmiratia narcisiaca. Are o personalitate in care cele doua trasaturi, histrionismul (vrea sa fie tot timpul in centrul atentiei) si narcisismul (se place pe el), se amesteca perfect. Consecventa lui este inconsecventa. Este un cameleon, se coloreaza in functie de mediul in care se afla. Cameleonismul este atat o calitate, cat si un dezavantaj. Are o mare putere de a transforma miturile in realitate si apoi de a le transmite celorlalti ca fiind realitate. Atinge culmi ale agresivitatii verbale, dar si ale ridicolului oricarui masturbant, care-si lauda virilitatea. Incadrarea in patologic pare sa fie evidenta oricui. „Din punct de vedere al trasaturilor de caracter, C.V. Tudor este apreciat ca un element usuratic, cu tendinta de laudarosenie, iar in relatiile cu colegii adopxa o atitudine de ingamfare, aroganta si lipsa de tact", iata cum il caracterizeaza superiorii de la Cooperativa „Ochiul si timpanul". Noi nu avem nimic de adaugat.

SORIN OPRESCU

„Traia de mult in Spania, intr-un satulet pierdut, din tinutul La Mancha, un boiernas de tara, un hidalgo cam batraior si ciudat la fire, nici prea avut, nici de tot sarac, dar mandru de neamul vechi din care se tragea si cu capul plin de gargauni din cei mari (…) I se parea ca el insusi a fost harazit sa faca fapxe minunate al caror rasunet sa colinde tarile. Si intr-o alba dimineata, se hotari asa, tam-nisam, sa plece lainic in lume, ca sa-i sprijine pe cei slabi si sarmani impotriva celor puternici, scut sa fie copiilor fara aparare, pe batrani sa-i ocroteasca si pe vaduve si pe fecioare sa le scoata din prinsoarea cruzilor uriasi." Restul despre aventura electorala a doctorului, in „Don Quijote de la Mancha" de Miguel de Cervantes Saavedra (1547 – 1616) – excelent cunoscator al cavalerilor ratacitori.

KELEMEN HUNOR

Ar fi putut fi cea mai potrivita alegere, daca in spatele lui s-ar fi aflat oricare alt partid. Este politicos, diplomat, foarte stabil emotional, mai tanar si neimplicat in niciun scandal sau cabala politica, este curajos si ambitios, pentru ca altfel nu s-ar explica de ce a admis sa participe la o competitie in care numarul maxim de voturi pe care le-ar putea obtine este doar cel al alegatorilor de o anumita etnie. E vorba de un fel de masochism psihic: placerea rezulta din durerea ca nu te vor vota decat ai tai. Ca o fantezie a unui tip altfel foarte realist este alaturarea facultatii de medicina veterinara cu cea de filosofie, probabil plecand de la concepxul aristotelian ca omul este un animal politic. Daca utopia schimbarii, pe care o propovaduiesc multi din politicieni, ar fi avut vreo sansa sa devina realitate, cu siguranta ea s-ar fi numit Kelemen Hunor, candidatul de 42 de ani.

GEORGE BECALI

Dotat cu un activism iesit din comun, noul „politician" este un exemplu de impulsivitate si de lipsa de moderatie atunci cand abordeaza orice domeniu. Nu se sinchiseste de reguli, de adevar sau de logica, iar lumea pe care o construieste este cea a dorintelor sale, de copil frustrat, care acum se rasfata si este plin de capricii.

Un Domn Goe care are nevoie de partid pentru ca macar anul acesta sa treaca clasa – era tot ce mai lipsea din peisajul politic romanesc. S-a dus deja si s-a razgaiat la Cotroceni, a scos limba la Vadim si urmeaza sa ne toarne la toti dulceata in galosi. Pentru a-ti face cunoscute gandurile, trebuie sa ai acces deplin la bagajul de cuvinte al limbii romane si in mod excepxional la gramatica acesteia. Daca bagajul este limitat la: crestin, national, eu si fotbal, intotdeauna cei gata sa te urmeze nu vor depasi numarul spectatorilor unui stadion de provincie. Daca ar fi nevoie de un singur cuvant care sa il caracterizeze, acesta cu siguranta ar fi – confuzie; confunda o grupare politica cu o echipa de fotbal, dezbaterea politica cu procesul etapei si alegatorii cu galeria de club. Valorile morale sunt confundate cu valoarea banilor si cu puterea pe care acestia i-o ofera reputatului presedinte si impresar de fotbal in sezonul de transferuri, iar felul in care se comporta pe terenul politicii este asemanator cu cel al unui fotbalist nimerit din greseala intr-o echipa de hochei. Despre charisma sa ne amintim si de alti celebri charismatici sefi de partide – Marian Munteanu, Nica Leon sau Victor Surdu care cu ea cu tot au obtinut invariabil sub 1%.

 

In loc de final

Cand un viitor parinte e pus sa aleaga sexul copilului, raspunsul cel mai des auzit e „orice sa iasa, sanatos sa fie". Cam asa e si-n cazul nostru. Sa iasa cine vrea poporul, dar sanatos sa fie! La trup si la minte. Sanatatea lui poate insemna linistea si bunastarea natiunii. Nu este singura conditie, dar este una esentiala. Interesant este ca, desi sustin ca sunt cetateni responsabili ai acestei tari, niciunul dintre ei n-a anuntat daca a participat la programul national de verificare a sanatatii si a fost la medic. Cel mai probabil, nu. Si totusi, Romania si romanii merita sa stie, nu diagnosticul – pana la urma confidentialitatea relatiei medic-pacient trebuie respectata – cat verdictul medical: apx sa fie presedinte.