România să fie numele ei?! Bâjbâiala într-o perioadă critică pentru ţară combinată cu decizii luate brusc, pe nepusă masă, ne fac să ne întrebăm „Care este, de fapt, intenţia politicului într-o perioadă de alertă maximă pentru ţară?"
A fost sau nu premeditată mişcarea în privinţa majorării TVA-ului la 24%? Cum să privim fapxul că, după luni întregi în care a amânat aplicarea unui tratament, Guvernul a ieşit cu planul B la numai câteva ore după ce magistraţii au respins reducerile de pensii? Şi după numai alte două zile, creşterea TVA devenea şi literă de lege. Nu cumva Guvernul şi-a dorit verdictul Curţii Constituţionale?
Apoi, două decizii fiscale contradictorii ne fac să ne punem, a mia oară, la îndoială buna cunoaştere/intenţie a guvernanţilor. Care, nu demult, anunţau că se vor lupxa cu Bruxelles-ul pentru un TVA la achiziţiile intracomunitare. Au făcut însă stânga împrejur după ce specialiştii europeni le-au transmis că o astfel de măsură ar putea crea probleme pentru următoarea tranşă de împrumut. Adică nu se gândise niciun specialist din Finanţe şi la această variantă ca să nu se mai piardă timp şi resurse?
Taxarea suplimentară a proprietăţilor… Mai întâi, au anunţat cu surle şi trâmbiţe că va creşte considerabil, după care a dispărut brusc din noile norme, pentru ca astăzi (n.r. – 29 iunie) ministrul Vlădescu să spună că taxarea suplimentară va fi adopxată printr-o Ordonanţă care va viza creşterea cu până la 200% a impozitului pe locuinţe datorat statului.
NE-AM ÎNTINS MAI MULT DECÂT NE ERA PLAPUMA
Nu încape îndoială că este nevoie de reforme. Economistul-şef al ING Bank, Nicolaie Chideşciuc, a declarat pentru Q Magazine că Executivul a arătat, în ultima perioadă, că face paşi mari în controlul cheltuielilor, dar că Opoziţia, sindicatele şi nu numai nu ar permite un control cât mai eficient. În opinia sa, nu există un risc din partea Executivului, ci dinspre o anumită parte a societăţii „care pur şi simplu nu vrea să înţeleagă nevoia de ajustare sau foloseşte anumite mesaje în scop electoral". Ce este de făcut? „Măsurile de austeritate de acum sunt doar începutul de reformă. Este nevoie de mai mult decât atât şi ajustarea fiscală va continua, probabil, cel puţin 2-3 ani de acum încolo. Lipsa de credibilitate a reformelor nu mai este neapărat responsabilitatea guvernului care încearcă să le implementeze, ci a celor care se opun şi astfel înrăutăţesc situaţia întregii ţări", apreciază Chideşciuc.
Sfatul său pentru guvernanţi este „să se poarte responsabil şi să realizeze nevoia de ajustare după o perioadă în care, practic, ne-am întins mai mult decât plapuma."
Iar datele macroeconomice arată tocmai nevoia acută de reforme reale pentru o ţară cu aştepxări mari după 1989, dar care s-a întors în timp cu 5 sau chiar 10 ani.
URMEAZĂ VREMURI ŞI MAI GRELE
Ce avem acum? 12,6 miliarde de lei datorii ale românilor şi firmelor la bănci în luna mai, 7,67% rată a şomajului, adică 700.000 de şomeri, locul 10 în topul celor mai riscante economii ale lumii pe 28 iunie şi locul doi în Uniune, după Grecia, 10.000 de firme nou intrate în insolvenţă, minime istorice pentru leu, de 4,35 lei/euro, şi o imagine tot mai deteriorată în ochii străinilor care, potrivit Institutului German de Cercetare ZEW, ne văd drepx cea mai slabă economie din Europa de Est. Greşesc ei sau greşim noi?
Ce ne aşteapxă? Un curs valutar de 4,3 lei/euro la final de 2010 şi de 4,2 la final de 2011, potrivit ING Bank România, o inflaţie la 9-10% după majorarea TVA, o creştere de 63% a numărului firmelor care vor intra în insolvenţă, potrivit Coface, investiţii străine la sfert faţă de 2009, după cum arată datele Institutului de Cercetări Economice Internaţionale din Viena şi… cele mai mici creşteri salariale din Europa Centrală şi Est.
SONDAJ Q MAGAZINE
Plecând de la toate aceste realităţi, în special de la bâlbele decizionale, Q Magazine a încercat să afle opinia unor importanţi oameni de afaceri cu privire la mersul „politichiei" în ţara lui Caţavencu. Acel politic de care depinde salvarea statului, când o fi ea să vină, şi fără de a cărui decizie coerentă nimic nu poate funcţiona.
Q Magazine a apelat la „expert survey" – un gen de sondaj mai puţin folosit în România, care presupune eşantioane mici de persoane foarte bine documentate şi care pot răspunde la întrebări considerate importante şi mai complicate.
„Nu ştiu, nu vor sau nu pot guvernanţii să scoată ţara la liman?"
Din toate este câte ceva. Dar, în primul rând „nu vor", apoi „nu ştiu" şi „nu pot". Nu vor pentru că, dacă nu au ştiut le-am spus noi, le-am dat multe propuneri: şi sindicatele şi patronatul.
MARIA GRAPINI, Federaţia Patronală a Industriei Uşoare
Sunt convins că politicienii de top ar dori să facă ceea ce trebuie. Adesea, primesc însă (inclusiv din mediul de afaceri) cerinţe contradictorii, uneori, partizane sau dictate de un interes particular.
OCTAVIAN RADU, fondatorul grupului de companii RTC
De ştiut, „ştiu". Nici „nu vor" şi nici „nu pot". Nu vor pentru că ar trebui să renunţe la privilegii. Nu pot pentru că sunt legaţi de lumea sponsorilor şi nu se pot despărţi de ea. Această clasă politică va dispărea doar prin apariţia unor noi forţe politice, ca în Italia. Iar poporul este în stare să vină cu idei inovatoare.
VIOREL CATARAMĂ, proprietarul lanţului Elvila
Nu ofer niciun răspuns. Dar pot să spun că salvarea României va veni dintr-un parteneriat între patronate şi sindicate. Se pare că acest parteneriat între patronate, sindicate şi Guvern nu poate funcţiona. Iar Guvernul, singur, nu va putea scoate România la liman.
GEORGE COPOS, patron Ana Holding
Unii „nu ştiu" pentru că sunt marionetele care execută toate dispoziţiile date de şefi. Cei care ajung în vârf pentru că sunt şantajabili. Alţii „nu vor": cei aflaţi în poziţii de top. Alţii „nu pot": eşalonul 2-3, în general.
IRINA SCHROTTER, creatoare de modă
Vor. Nu poate fi bănuit nimeni de rea intenţie. „Nu ştiu" şi „nu pot". Probabil că este o chestiune care s-a cuplat de-a lungul timpului. Curios este cine sunt cei care ştiu cum să scoată ţara la liman. Iar restul este o complicare de-a lungul guvernărilor succesive, în perioade de prosperitate şi nu numai pentru România. Nu am ştiut să ne adapxăm la bine şi, acum, plătim costurile neadapxării. Marea întrebare este cum se poate duce consumul românesc în producţie românească.
FLORIN POGONARU, preşedinte A.O.A.R.
„Nu ştiu"şi mă bazez nu numai pe experienţa românească, dar vedem că nici alte ţări nu reuşesc să treacă de criza aceasta şi să ia măsuri care să fie sustenabile. Lucrurile sunt mai complicate. Peste tot există ezitări. În ciuda eforturilor şi resurselor mult mai mari, nici alte guverne nu au găsit soluţia. Atitudinea mea faţă de guvernanţi este astfel mai tolerantă, mai înţelegătoare pentru că nimeni nu ştie ce are de făcut..
AURELIAN DOCHIA, director general BRD Société Generale Corporate Finance
A fost un pic de „nu vor" anul trecut pentru că a fost an electoral. În 2009, în primăvară, se ştia foarte bine de criză, că era necesar un împrumut de la FMI şi că se impuneau restructurări. Acum, au luat decizii în ultimul moment. Ca pe vremea lui Ceauşescu, de exemplu, când nu se dădeau oameni afară, ci doar li se tăia salariul. Cred, totuşi, că, pur şi simplu, „nu ştiu": nu au fost informaţi sau nu s-au uitat în economia privată să ia un model de acolo. Lipseşte deci şi factorul de competenţă.
POP EMIL IOAN, director REHAU ROMÂNIA
Nu au cum să scoată ţara la liman. Riscul alternanţei la putere şi al schimbării echipelor este pierderea experienţei. Cred foarte mult în deciziile şi măsurile pe care le ia BNR pentru că acolo există foarte multă experienţă şi cunoaştere. Nevoile reale ale fiecărui domeniu social ( sănătate, cultură, economie, învăţământ) se cunosc şi ele trebuie ţinute aproape de orice guvern dacă vrea să reuşească să scoată ţara la liman.
ANCA VLAD, preşedinte Fildas, reprezentant A.O.A.R.
Răspunsurile sunt împărţite, ceea ce sugerează că respondenţii nu atribuie o cauză clară indeciziei şi inabilităţii politicienilor de a scoate ţara din criză. Problema este interesantă şi poate fi rezumată prin întrebarea: Din ce motiv nu iau guvernanţii măsurile necesare ieşirii din criză, din (1) ignoranţă sau din (2) lipsă de interes? Jumătate din cei care au răspuns consideră lipsa de interes drepx principalul factor al imobilismului politic, în vreme ce la fel de mulţi cred că problema rezidă în ignoranţa politicienilor. Ce putem deduce? Că pentru primii (în special doamna Grapini sau domnul Cataramă), „viitorul sună prost", deoarece indiferent cine ar conduce ţara, aceasta nu va fi condusă în folosul societăţii, în scopul creşterii bunăstării generale, deci pe drumul de ieşire din criză. Pentru ei, este o problemă de intenţie. În acelaşi timp, cealaltă tabără (în special, domnii Radu, Pogonaru, Dochia) crede în ipoteza guvernului binevoitor, înzestrat cu intenţii bune, dar incapabil. Pentru ei, problema ieşirii din criză este o problemă de cunoaştere. Ce spune teoria economică? Din păcate, nu spune lucruri care să justifice o atitudine opximistă. Cercetările făcute în domeniul guvernării şi acţiunii statului au reliefat două probleme majore: Pe de o parte – aşa cum susţine Şcoala Public Choice (printre alţii, laureatul Nobel James Buchanan) – autoritatea politică este lipsită de stimulentele necesare pentru a guverna în interesul tuturor. Grupurile de interese, vânătoarea de privilegii (rent-seeking), iraţionalitatea democratică şi orientarea politicienilor către atingerea propriilor scopuri egoiste au adesea drepx rezultat o calitate proastă a guvernării. Pe de altă parte – aşa cum susţine Şcoala Austriacă (printre alţii laureatul Nobel Friedrich Hayek) – chiar dacă guvernul ar fi compus din cei mai morali membri ai societăţii statul tot întâmpină dificultăţi majore în încercarea de a spori bunăstarea socială. Statul se află în imposibilitatea de a calcula economic, nu poate aloca raţional resursele deoarece spre deosebire de întreprinderea privată este lipsit de busola profitului şi a pierderii şi nici nu poate acumula informaţia cu conţinut local, specific, imposibil de centralizat. „Nu ştiu, nu vor sau nu pot să scoată ţara la liman?"
Foamea, alimentata in special de ipocrizie, a legitimat tot felul de impostori politici. Daca viclenia lui Basescu sau Ilescu inseamna, ca sunt buni politicieni, si Satana e bun politician. Refuzul de a dialoga cu societatea, lipsa totală ÅŸi agresivă de interes pentru problemele de zi cu zi ale românilor, încălcarea constantă a prerogativelor preÅŸedintelui prin impunerea de măsuri antisociale Guvernului – toate aceste lucruri nu fac, decât să mărească numărul celor care consideră că suspendarea lui Traian Basescu reprezintă singura soluÅ£ie pentru salvarea României. Despre capitalismul de cumetrie, presedintele P.D.-L. de facto , T. Basescu, spune clar ca toate partidele au cumparat voturi cu bani din buget. Daca aici intra si voturi pentru propria campanie electorala si a d-rei EBA (PROASTA SATULUI), este o intrebare buna, la care e greu de dat un raspuns transant. Cine are date concrete sa ridice primul piatra. Guvernarea P.D.-L. (PARTIDUL DELAPIDAM SI LINGUSIM) a întrunit trei superlative: cea mai incompetentă, cea mai lacomă ÅŸi cea mai arogantă din istoria României. Lipsită de expertiză, avidă de căpătuială ÅŸi sigură de impunitate, ea s-a aruncat asupra României cu un singur gând: să se îmbogăţească. A jefuit cum nici huliÅ£ii fanarioÅ£i n-au făcut-o condamnand poporul la saracie, durere su disperare. Insa ambitia, demagogia si fariseismul pe care actualii guvernanti le promoveaza in frunte cu presedintele intrec orice imaginatie si bat intreg trecutul cu care ne-am obisnuit in ultimii 20 de ani. Reformarea statului atat de clamata de Traian Basescu s-a transformat in clientelismul si jecmanirea tarii de catre o haita tot mai infometata si mai orbita de putere. Restructurarea aparatului bugetar s-a dovedit a fi doar curatirea administratiei de oamenii pusi de precedentii pentru a face loc propriilor nepoti, amante, fii si fiice, cumnati si diverse pupile rasariti toti dintre repetentii clasei direct in fruntea directiilor si institutiilor statului. Au mintit pentru a castiga alegerile, au trucat si preschimbat realitatile economice pentru a mai cumpara un vot si a ramane la putere, au inselat si au trisat economia, ne-au pacalit constant pana in ultimul moment, pana in clipa in care au ramas fara niciun leu in buzunar, iar atunci au venit plini de candoare si ne-au spus ca nu ne vor mai da pensiile si salariile intregi. Iar daca nu ne convine, sa ne luam gandul cu totul de la ele. Au spus ca aceasta este cea mai buna solutie pentru nepriceperea, pentru hotia si minciunile lor.