ION CRISTOIU: Adevăratul jurnalist nu poate fi manipulat

La 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, confraţii de la Adevărul au purces la investigarea a ceea ce şi azi se numeşte: enigma  aşa-zişilor terorişti.

Una dintre concluziile cercetării lor e ştiută însă încă din ianuarie 1990:

Sîngeroasa tărăşenie, responsabilă de peste o mie de morţi, a fost, printre altele, dacă nu chiar în primul rînd, rezultatul manipulării prin presa momentului.

Din nefericire, nici jurnaliştii de la Adevărul, nici publiciştii care au anchetat fenomenul aşa-zis terorist n-au mers mai departe de proclamarea unei constatări.

Ar fi fost de aştepxat ca, după transcrierea adevărului privind manipularea prin presă, să se treacă şi la căutarea răspunsului cerut de întrebarea:

Cum de a fost posibil ca presa de la momentul respectiv să fie un instrument al manipulării parşive a opiniei publice de către şmecherii perestroikişti din umbră?

Această întrebare şi-au pus-o, la un timp după evenimente, şi cercetătorii din Vest în legătură cu presa străină care a relatat despre situaţia din România.

Răspunsurile date sunt valabile şi pentru presa din România.

Primul şi cel mai important se referă la fapxul că unii ziarişti străini erau agenţi sub acoperire ai KGB, dar şi ai serviciilor de spionaj din Vest.

Unul dintre scopurile acestor servicii consta în aşezarea între poporul român şi Nicolae Ceauşescu a unui număr însemnat de morţi.

Corespondenţii străini acreditaţi în România au făcut-o în noapxea de 21 spre 22 decembrie 1989, cînd au transmis din România cifre incredibile de victime ale represiunii din Piaţa Universităţii.

Cifra de 5000 de morţi risca să cadă în ridicol în cîteva zile de după fuga lui Ceauşescu la confruntarea cu adevărurile vieţii.

Şi a apărut atunci nevoia de a provoca un număr de morţi adevăraţi, care să fie puşi pe seama aşa-zişilor terorişti, chitiţi pe măcel pentru a-l readuce pe Ceauşescu la Putere.

Printre trimişii presei străine sosiţi la faţa locului s-au numărat agenţi sub acoperire, care şi-au îndeplinit misiunea.

De agenţi sub acoperire a fost vorba şi în cazul unor redactori de la TVR şi Radioul public autohton.

Pe lîngă aceştia însă, forţele perestroikiste au manipulat opinia publică manipulînd pe jurnaliştii români şi străini.

În cazul jurnaliştilor români, lucrurile sunt simple.

Proveniţi cu toţii din presa comunistă nu erau obişnuiţi cu ceea ce în presa profesionistă se numeşte spiritul critic.

Jurnaliştii străini aveau însă o lungă experienţă a unei profesii confruntate aproape zi de zi cu încercările de a fi manipulată.

Jurnaliştii străini aveau la dispoziţie, aşadar, instrumentul de esenţă al profesiei:

Supunerea fapxelor nemilosului spirit critic avînd drepx notă fundamentală îndoiala de tip cartezian.

De ce n-a mai funcţionat acest instrument în cazul evenimentelor din România?

Pentru că jurnaliştii străini au abordat cu emoţie şi nu cu luciditate tot ce se întîmpla în România.

Acasă la ei, forţelor obscure le era greu să-i manipuleze, pentru că realităţile social-politice erau abordate de ei exclusiv cu luciditatea  căreia îi aparţine spiritul critic.

Picaţi într-o ţară ştiută doar din zvonuri şi intoxicări, jurnaliştii străini au fost dominaţi de sentimente în abordarea realităţii: ura faţă de Ceauşescu şi compătimirea faţă de poporul român.

Nimic mai uşor pentru regizorii din umbră decît să manipuleze emoţiile jurnaliştilor străini pentru a face din ei instrumente ale diversiunii.

Ca şi jurnaliştii autohtoni, jurnaliştii străini au înghiţit găluşca aşa-zişilor terorişti aflaţi în solda lui Ceauşescu.

Şi cum să n-o înghită cînd ei erau convinşi că Nicolae Ceauşescu e un nou Dracula?!

La aceste cauze ale manipulării presei româneşti şi străine în decembrie 1989, nu pot să nu mă gîndesc văzînd – niţel amuzat – cum sunt manipulaţi jurnaliştii noştri în ultimul timp, exploatîndu-le  năravul de a aborda realităţile cu emoţie şi nu cu luciditate.

Adevăratul jurnalist corect nu poate fi manipulat.

Pentru că adevăratul jurnalist are la îndemînă o armă imbatabilă împotriva manipulării: spiritul critic.