Cu ocazia unei vizite la redacţia revistei Magazin Istoric, prin anul 1992 , regretatul Cristian Popişteanu mi-a relatat un fapt pe care îl considera edificator pentru caracterizarea noastră ca popor şi ţară. Spunea că, referindu-se la lipsa de iniţiativă a guvernului român la conferinţa de la Versailles din 1919, Georges Clemenceau a afirmat că „la Roumanie est le pays du fait accompli”, adică este ţara „faptului împlinit”.
Omul de stat francez vroia astfel să explice atitudinea oficialităţilor române care acţionau numai după ce erau puse în faţa unei situaţii deja petrecute. Era, evident, o aluzie la incapacitatea acestora de a anticipa astfel de situaţii şi de a acţiona preventiv.
Câtă drepxate a avut Clemenceau şi cât de bine i-a înţeles mesajul Cristian Popişteanu!
Perioada pe care o parcurgem şi pe care o numim „de criză” este, de fapx, un modus vivendi al acestei ţări. Problemele au existat dintotdeauna dar noi le-am conştientizat numai atunci când au devenit „le fait accompli” şi nu mai era nimic de făcut. Au apărut brusc în faţa noastră, consolidate şi solide ca nişte stabilopozi, ne-am mirat că există şi am început să dăm din colţ în colţ căutând soluţii , nu neapărat pentru a scăpa de ele, ci, în primul rând, pentru a da vina pe cineva. Era normal să se procedeze aşa căci România nu este doar ţara lui „le fait accompli” ci şi ţara acarului Păun.
Tragedia de la Maternitatea Giuleşti este un „le fait accompli” şi, în mod sigur, se va găsi şi un acar Păun.
A trebuit să moară bebeluşi şi să se distrugă viaţa părinţilor lor pentru ca primarul general al capitalei să treacă la măsuri pe care trebuia să le ia încă de la alegerea sa, dar pe care nu le-a luat pentru că încă nu apăruse „le fait accompli”.
Să nu ne închipuim că s-au luat măsuri de ordin structural sau reformist ci doar s-a decis să se facă ceea ce oricum ar fi trebuit să se facă măcar trimestrial, adică să se controleze instalaţiile electrice , de încălzire, apă şi alte utilităţi. Apoi, s-a decis să se facă ceea ce orice hotel de numai trei stele din creierul munţilor este obligat să facă pentru a avea autorizaţie de funcţionare, adică să se instaleze senzori de fum .
În zadar s-au agitat spiritele politice , sindicale şi civice pentru a determina guvernul să nu trateze la pachet reducerea cheltuielilor bugetare în scopul recunoaşterii necesităţii finanţării suplimentare a sistemului sanitar într-o ţară care are cel mai mic număr de personal medical din Europa, raportat la populaţie.
Ceea ce nu s-a reuşit prin logică s-a reuşit prin „le fait accompli”. Moartea bebeluşilor a făcut ca recenta rectificare bugetară să suplimenteze fondurile Ministerului Sănătăţii, iar ministrul recunoaşte ceea ce nu a recunoscut niciodată până acum, ?declarând că din sistem lipsesc mii de cadre medicale.
O ţară care nu a reuşit din 1919 până acum să iasă din sindromul lui „le fait accompli” se va chinui şi în continuare să cârpească de azi pe mâine sisteme şi structuri fără posibilitatea de a le previziona şi moderniza prin programe şi strategii.
Este o tragedie că de această dată „le fait accompli” înseamnă moartea unor bebeluşi dar dacă ne gândim că nu se face nimic pentru consolidarea locuinţelor şi că un alt „le fait accompli” ar putea fi un cutremur de proporţii, atunci…
