VASILE DÂNCU: Nostalgici şi săraci, dar nu proşti

Nostalgia nu este un lucru rău, nu este blamabilă. Până la urmă, este unul din mecanismele de adaptare la situaţiile vieţii. Asupra trecutului putem acţiona, îl putem schimba după cum au nevoi sufletele şi minţile noastre. Trecutul este bogat în senzaţiile şi imaginile plăcute pe care memoria de lungă durată le-a filtrat cu grijă. Trecutul este bun şi de comparaţie cu un prezent care, obiectiv sau subiectiv, nu ne satisface. 

„Cine n-are nicio nostalgie şi nu s-a legat de niciun lucru atât de mult încât să regrete că timpul i l-a smuls, nu mi se pare însetat de progres", scria Octavian Paler. „Mi se pare sărac, şi atât. Chiar dacă îi e mai uşor să trăiască fără bagaje. Amintirea şi speranţa ne modelează în aceeaşi măsură, iar prezentul, pentru a fi adevărat, nu poate fi nici orb, nici surd. Cel puţin aşa cred eu. Aşa că daţi-mi voie să mă îndoiesc de cei care sporovăiesc voioşi acolo unde, uneori, tăcerea este singura mărturisire care ne rămâne."  Criticăm prea uşor uneori pe oameni pentru că sunt nostalgici pentru că facem o confuzie, credem că ei îşi doresc întoarcerea la acele timpuri, că proiectează trecutul în viitor. Poate unii fac asta, conştient sau inconştient, dar majoritatea păstrează trecutul doar ca un punct de referinţă sau ca un giuvaer sau ca o dovadă a fapxului că au trecut prin lume. Sunt puţini care ar vrea să se mai întoarcă înapoi, să retrăiască viaţa trecută, să reia o vârstă de la capăt. Toţi ar vrea să fie iar tineri, dar „cu mintea de acum", ceea ce sigur l-ar face pe Dumnezeu să râdă.

Oamenii nu au nostalgia „răului" din trecut, ei au nostalgia „binelui" din acele vremi.  Faţă de viaţa din comunism, nostalgia este mult mai explicabilă pentru că prezentul de referinţă este unul care nu poate decât să-i împingă pe oameni la o comparaţie defavorabilă. Subiecţii sondajelor noastre nu sunt nostalgici în sensul în care sunt o serie de personaje politice care ar vrea întoarse înapoi vremile în care aveau nu puterea, ci monopolul necontestabil al puterii, ori privilegiile. Mari părţi din populaţia României ne spun că trăiesc mai prost decât pe vremea lui Ceauşescu şi nu avem argument să nu-i credem. Ei asta simt, iar nivelul de trai şi satisfacţia faţă de nivelul de trai are o importantă componentă subiectivă. Un politician m-a dojenit pentru un studiu, zicând că oamenii nu înţeleg bine întrebarea. Din contră, eu cred că o înţeleg foarte bine, ei nu fac polemică cu clasa politică, nu vor să-i critice subtil pe guvernanţi: pur şi simplu se uită la propria lor viaţă. Evident, nu sunt obiectivi, şi ne traduc un sentiment, o senzaţie, nu fac, neapărat, o analiză de conţinut a frigiderului. Sau poate că fac şi asta, dar s-au convins că mâncarea nu este neapărat singurul criteriu pentru a aprecia calitatea vieţii noastre. Da, îşi aduc aminte lipsa de libertate, frica şi suspiciunile faţă de colegi şi vecini, nu au uitat nici statul la cozi sau fapxul că erau obligaţi să spună lucruri în care nu credeau. Nu vor să revină sistemul opresiv, comunismul, nici figurile trecutului, nu vor comunismul politic sau „sinistra lui soţie".  Cred că românii vor raţionalitate, ordine şi previzibilitate pentru viaţa lor. Episodul cu nea Sandu din Serdeşti, cel care a dat o soluţie pentru ca să nu fie inundat Galaţiul, a cutremurat pe multă lume. Este inimaginabil cum o ţară de specialişti în ape şi amenajări hidrografice, cu personaje care ne-au condus sau ne conduc, ca Iliescu, Roman, Tăriceanu, nu s-au „gândit" la un lucru pe care-l ştia, sigur, şi paznicul de la ecluză. Incompetenţa politicii nu poate decât să cutremure pe oamenii simpli, poate mai mult decât pe marii analişti şi strategi. Modul în care Sandude la Serdeşti l-a oprit pe Emil Boc în timp ce făcea o demagogie gestuală de excepţie, umplând saci cu nisip – mare exemplu personal – ritualizează o situaţie de inversare a valorilor. Nea Sandu aduce o soluţie tehnocratică, premierul cară o roabă. Vorba comunistului: fiecare după posibilităţi!

Cred că românii sunt tot mai speriaţi de haos, de întâmplare şi aleatoriu. Dacă citiţi IRESCOPUL din data de 14 iulie 2010 de pe site-ul Institutului Român de Evaluare şi Strategie www.ires.com.ro o să vedeţi că sunt nostalgici, săraci şi speriaţi de ceea ce li se întâmplă. Dar nu sunt proşti!