Succesele internaţionale ale cinematografiei româneşti nu spun nimic despre problemele industriei româneşti. O lume parcă mult prea mică, care se ceartă continuu pentru puţinele finanţări publice, controlate de aceiaşi oameni care vor să fie şi „actori" ai proiectelor câştigătoare.
Rezultatele spectaculoase obţinute de cinematografia românească în ultimii ani au surprins şi au şocat chiar în ţară. Trecută printr-o comă profundă, când nu se mai producea aproape nimic, iar cinematografele s-au transformat în cafenele şi săli de bingo, industria filmului românesc părea să fi rămas şi fără actori şi fără spectatori.
Peisajul s-a schimbat repede. De la Cannes, Veneţia sau Berlin, România se vede acum ca un teritoriu al noului cinematograf; un „focar" de talente şi viziuni care pot chiar schimba instrumentarul artei europene intrate în război cu industria americană.
Dar, dacă camerele tinerilor regizori români s-ar orienta către realităţile industriei naţionale, pe care o reprezintă, în scurt timp aceştia s-ar trezi obligaţi să reinventeze filmul mut, iar pelicula s-ar developa în alb şi negru. Industria cinematografică românească traversează aceeaşi criză a formelor şi fondului ca întreaga societate; excepţiile confirmate la festivalurile internaţionale nu au nicio legătură cu regula.
Dacă-i bal, să fie festival!
Cel mai bun portret al modului cum funcţionează mecanismele administrative de susţinere a filmului românesc îl poate regăsi oricine în nebunia creată în jurul finanţărilor asigurate de Consiliul Naţional al Cinematografiei (CNC). Toată lumea îşi aduce aminte însă de scandalurile cu privire la jurizări şi la criteriile de selecţie ale proiectelor care au răbufnit în presă de fiecare dată când s-au pus bani în joc.
CNC – instituţie aflată sub coordonarea Ministerului Culturii – are rolul de a colecta sumele destinate susţinerii industriei cinematografice şi apoi redistribuirea lor către regizori, producători şi tehnicieni, prin concursuri pe proiecte. Mai întâi, trebuie reţinut că în 2009 CNC nu a asigurat niciun leu pentru producţia de filme. Conform noilor reglementări, schema de acordare a finanţărilor pentru proiecte trebuia aprobată de la Bruxelles, aceste credite de producţie fiind considerate ajutoare de stat. Deşi aceste lucruri sunt cunoscute de mult timp, procesul de aprobare a schemei de ajutor de stat a prins CNC cu pantalonii în vine, cum s-ar spune. Iar negocierea cu cei din Comisia Europeană s-a tot întins, astfel că anul trecut nu s-a încasat nici un leu pentru producerea vreunui film. În schimb, CNC a finanţat diferite festivaluri. Vorba ceea: chelului tichie de mărgăritar îi trebuie!
Liderii proiectelor
Vreme de patru ani cât a funcţionat sistemul de acordare a sprijinului pentru producţia de film, şapxe societăţi cu acest obiect de activitate au încasat fiecare mai mult de un milion de euro de la CNC pentru proiectele desfăşurate. Lider detaşat al finanţărilor acordate de CNC este Artis Film România SRL, societate aparţinând familiei doamnei Cornelia Paloş. Nu poţi să nu remarci că în aceeaşi perioadă în care proiectele soţului acestei doamne, Adrian Popovici, aveau un succes „nebun" la concursurile pentru finanţări puse în joc de Centrul Naţional al Cinematografiei, Cornelia Paloş era consilier ministerial pe problemele industriei de film. Mai mult, dumneaei era chiar membră a Consiliului de Administraţie al CNC!
Regizorul filmului „Legături bolnăvicioase", Tudor Giurgiu, cu Libra Film este al doilea mare câştigător al concursurilor de finanţări pentru producţia de filme. Giurgiu şi soţia sa au câştigat finanţări pentru mai multe proiecte în perioada în care regizorul era preşedintele – director general al Societăţii Române de Televiziune, unul dintre contributorii la fondul cinematografic. De altfel, Tudor Giurgiu este principalul câştigător şi la celălalt capitol de finanţări acordate de CNC, cel pentru organizarea de evenimente de promovare a filmului românesc. Astfel, Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc, organizaţie construită de regizorul Tudor Giurgiu, a încasat în ultimii trei ani 3.428.000 lei pentru organizarea Festivalului Internaţional de Film TIFF de la Cluj, dar şi Gala Premiilor Gopo. Prestanţa şi impactul celor două manifestări compensează de data aceasta balanţa raportului dintre sprijinul acordat de CNC şi rezultatele obţinute.
Aşa cum se poate observa, nu acelaşi lucru se poate spune însă şi despre producţiile cinematografice care au câştigat cu proiectele lor bani puşi în joc de CNC. Deşi şapxe societăţi de producţie au încasat aproape jumătate din finanţările puse în joc, nici una dintre acestea nu se numără printre cele care au obţinut rezultatele spectaculoase internaţionale care au adus această notorietate aproape că de nesperat industriei româneşti.
Casanova intereselor
Dependenţi, mai mult sau mai puţin, de finanţările acordate de Consiliul Naţional al Cinematografiei, profesioniştii peliculei din România vorbesc rar şi atunci „cu mănuşi" despre problemele sistemului. Câţiva critici de film au decis să facă însă excepţie, iar Valerian Sava s-a remarcat printre aceste voci de-a lungul anilor. Mai întâi pentru că nu se fereşte să dea exemple concrete, apoi pentru că criticile sale pleacă chiar de la analiza sistemului în ansamblul său. Criticul spune că avem de-a face cu o deturnare legală a Fondului Cinematografic. Astfel, legea care reglementează cinematografia şi care datează din 1997 nu prevede căi de control şi forme de monitorizare a distribuirii şi utilizării banilor publici manipulaţi de CNC.
Pentru a descrie realitatea schizoidă a cinematografiei româneşti, Valerian Sava a dat şi un exemplu cât se poate de elocvent. Astfel, în timp ce la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin rula „Eu când vreau să fluier, fluier" al debutantului Florin Şerban care avea să câştige un Urs de Argint, la Bucureşti a fost programată premiera titratului Marius Theodor Barna, „Casanova, identitate feminină". „Coincidenţa temporară n-a fost deloc întâmplătoare, fiind vorba de unul dintre trucurile prin care realizatorii şi producătorii filmelor submediocre sau nule, de convenienţă cu finanţatorii incompetenţi şi corupţi de la CNC îşi ascund gunoiul sub preş", explică Valerian Sava. Astfel, când majoritatea criticilor s-au dus la Berlin să urmărească performanţa tânărului Şerban, s-a consumat premiera neanunţată a filmului „Casanova, identitate feminină", unul dintre proiectele câştigătoare ale concursului organizat de CNC în 2006! Filmul lui Theodor Barna a dispărut după o săpxămână din cinematografe. Şi pentru ca tabloul să fie complet, Sava precizează că directorul CNC, Eugen Şerbănescu, a fost scenaristul, plătit, al următorului film regizat de Barna, „Dincolo de America". Şi acest proiect semnat de Barna este, de asemenea, câştigător al unor finanţări din partea CNC.
Kelemen Hunor: „Sper ca în martie să se reia finanţările"
Ministrul Culturii, Kelemen Hunor, spune că va face toate eforturile ca CNC să reia concursurile de finanţare pentru producţiile româneşti în cel mai scurt timp posibil. Deocamdată, în mapa ministrului se află lista cu propunerile făcute de cineaşti pentru Consiliul de Administraţie al CNC.
Noua componenţă a structurii deliberatoare din fruntea instituţiei care trebuie să alimenteze „industria de vise" cu bani a înfierbântat reprezentanţii breslei, iar dezbaterile durează deja de aproape şase luni. O procedură democratică, care trenează parcă pentru a tuşa şi mai mult războiul mut, din spatele marilor ecrane, care risipeşte energia profesioniştilor.
QMagazine: Au existat presiuni politice referitoare la aceste numiri?
Kelemen Hunor: Nu, niciun fel de presiune din partea vreunui om politic. Discuţiile s-au purtat doar cu cei din breaslă.
Q: Vom regăsi nume „surpriză" în noul Consiliu de Administraţie al CNC?
K.H.: Numele vor fi alese, aşa cum vă spuneam, dintr-o listă de 19 nominalizaţi. Propunerile le-au făcut asociaţiile profesionale.
Q: Putem vorbi şi în acest domeniu de o „grea moştenire"?
K.H.: Nu voi vorbi despre aşa ceva. Nu ar fi corect. Domnul Paleologu a îndeplinit funcţia de ministru pentru o perioadă de doar un an de zile. Răstimp în care nu avea cum să rezolve toate problemele existente la nivelul Ministerului Culturii. Referitor la domeniul cinematografiei, între principalele probleme care necesită o abordare urgentă se numără numirea Consiliului de Administraţie al CNC, despre care am discutat, modificarea legii cinematografiei şi banii pierduţi de la Loteria Română. Pe acest ultim subiect vă pot spune că fondurile de la Loterie ar urma să intre ca resursă financiară pentru finanţarea filmului românesc de abia de anul viitor. Ar mai fi rezolvarea situaţiei cinematografelor, unităţi care potrivit Legii 503/2008, trebuie trecute în subordinea autorităţilor locale, acţiune nefinalizată.
Q: Legat de finanţarea filmului românesc, cum o apreciaţi?
K.H.: Banii sunt foarte puţini… Încercăm să recuperăm datorii de milioane de RON, însemnând câteva milioane de euro, pe care TVR-ul şi Realitatea le au de plătit către CNC. Ei sunt datornicii cei mai mari… TVR cu suma cea mai mare, şi Realitatea cu o sumă mult mai mică. Nu discutăm de procese în aceste cazuri, există discuţii referitoare la reeşalonarea unor plăţi. Principalul nostru scop este să asigurăm o finanţare cât mai bună în cel mai scurt timp pentru a putea relua rapid concursurile de la CNC. Eu sper, aşa vreau, ca la finele lunii martie să demarăm aceste concursuri…
Q: Domnul Şerbănescu (Eugen Şerbănescu, preşedintele CNC – n.r.) ce zice? Vrea şi dânsul acelaşi lucru?
K.H.: Domnul Şerbănescu trebuie să vrea. Nu are cum să zică ?altfel, din moment ce legea îl obligă în acest sens. Adevărul este că preşedintele CNC nu prea a avut cu cine discuta în ultimele luni, având în vedere că activitatea CNC a fost blocată începând cu luna sepxembrie a anului trecut, atât datorită situaţiei vechiului Consiliu de Administraţie, dar şi a diverselor contestaţii…
