Cele mai frecvente servicii solicitate detectivilor vizeaza infidelitatea partenerului de viata. Acestea reprezinta mai mult de jumatate din cazurile investigate de o agentie de detectivi particulari. Restul se ocupa de investigatii economice, culegerea de probe pentru a fi prezentate in fata instantei de judecata, verificarea partenerilor de afaceri sau supravegherea minorilor. Tarifele percepute de investigatorii privati variaza de la caz la caz.
100 euro pe zi, cautarea unei persoane disparute
Cele mai frecvente servicii solicitate detectivilor vizeaza infidelitatea partenerului de viata. Acestea reprezinta mai mult de jumatate din cazurile investigate de o agentie de detectivi particulari. Restul se ocupa de investigatii economice, culegerea de probe pentru a fi prezentate in fata instantei de judecata, verificarea partenerilor de afaceri sau supravegherea minorilor.
de Razvan Lucian
Tarifele percepute de investigatorii privati variaza de la caz la caz. Nu sunt tocmai ieftine, totusi. In principiu, pentru o operatiune de rutina, percep intre 10 si 20 de euro pe ora. Cautarea unei persoane disparute costa intre 50 si 70 euro pe ora, supravegherea 100-200 euro pe zi, iar verificarea unui partener de afaceri 500-700 euro.
Oficial, in Romania, exista peste 1400 de detectivi particulari. Majoritatea, fosti politisti, dar si ingineri sau jurnalisti atrasi de viata periculoasa, dar excitanta si luxoasa, despre care stiau din filme sau carti.
——
Dar realitatea e mai dura.
Unii dintre ei au mult de lucru, intr-o piata care se dezvolta tot mai mult, altii abia daca reusesc sa adune de-o paine. „Acum exista aparate de supraveghere foarte moderne, dar nu toti detectivii si le permit. Asta pentru ca unii sufera de foame, nu toti se descurca in domeniul asta”, recunoaste Adrian Scutaru, director al Novatehnic, firma de supraveghere si detectivistica din Braila.
Tony Imossi
Cu siguranta, insa, toti au avut cel putin o dezamagire: detectivul particular, cu pardesiu cenusiu, palarie neagra si trabuc cubanez, care ajuta o vadura tanara si blonda sa descopere cine i-a ucis sotul bogat, nu exista decat in filmele de la Hollywood. Nici macar mitul anchetatorului singuratic, care rezolva cazurile prin flerul sau genial, nu mai sta in picioare.
Primii detectivi romani au aparut in 1929, o data cu noua lege de functionare a Ministerului de Interne, ce a permis infiintarea unor birouri particulare de informatii. Doi ani mai tarziu a luat fiinta Corpul Detectivilor, care avea rolul de a culege informatii prin toate mijloacele tehnicii informative de atunci – informatori, filaje, supravegheri, intercepxari telefonice si de corespondenta.
Acestia nu au rezistat pe piata decat pana la cel de-al doilea Razboi Mondial, dupa care, timp de 50 de ani, meseria nu a mai fost recunoscuta.
Reaparuti in 1990, detectivii au avut nevoie de alti 13 ani pentru a fi din nou oficializati. In 2003 a aparut o lege si norme metologice pentru reglementarea acestei activitati. Atunci s-a introdus obligativitatea licentierii societatilor de detectivi si atestarea detectivilor, care se face dupa urmarea unor studii de specialitate. „?colile sunt particulare, la nivelul asociatiei noastre, autorizate de Ministerul Muncii si de cel al Educatiei. Mai exista un master la Universitatea Ecologica, acum vrem sa deschidem altul la Universitatea de Vest. Am fost pusi in contact si cu Universitatea Americana: Master in drepxul serviciilor private de securitate”, a afirmat Maria Bumbaru, presedintele Asociatiei Nationale a Detectivilor din Romania (ANDR).
Teoretic, oricine poate deveni investigator privat nu are nevoie decat de o diploma de studii superioare si de cursurile unei scoli de detectivi. Pe o piata in continua dezvoltare, dar tot mai dura, numarul anchetatorilor pe cont propriu creste continuu. „Examene de atestare se organizeaza trimestrial”, declara Maria Bumbaru.
Un an de munca pentru un copil disparut
Detectivul Maria Bumbaru povesteste ca este mandra de un caz in care a reusit sa readuca in familie o fata de 26 de ani, care fusese atrasa intr-un grup cu practici sataniste si disparuse de acasa. „Speta pare simpla, dar am combinat munca psihologului cu munca de echipa, cu munca sub acoperire. La un moment dat, m-am dus la niste ritualuri intr-un cimitir. M-am deghizat si, tremurand de frica efectiv, am fost acolo. Am reusit astfel sa ma apropii de fata pe care o cautam”, spune Maria Bumbaru. Investigatorul ne-a explicat ca a avut nevoie de un an si jumatate de munca pana sa o gaseasca, dar, mai ales, sa o convinga pe tanara sa revina acasa.
Toni Imossi si
Maria Bumbaru, presedintele Asociatiei de Detectivi din Romania
Q Magazine: Ce asemanari exista intre un detectiv adevarat si cel cu care suntem obisnuiti din filme?
Tony Imossi: „De cele mai multe ori acesti oameni au un soc cand intra in sistem“
De anul trecut, detectivii romani au fost recunoscuti la nivel international. Iar anul acesta au organizat prima editie cu invitati din strainatate a scolii de vara pentru detectivi, care are loc anual in iunie. Printre acestia, unul dintre cei mai cunoscuti detectivi din Europa, o voce importanta in domeniu, britanicul Tony Imossi. A intrat in bransa in 1981, iar acum este acum secretarul general al Federatiei Internationale a Asociatiilor Detectivilor Particulari si presedinte, pentru al doilea mandat, al Asociatiei Britanice a Detectivilor Particulari.
Q: E o viata excitanta?
T.I.: Depinde ce munca faci. Eu sunt detectiv particular de 27 de ani si am avut si vremuri excitante. Am fost norocos sa lucrez la cazuri interesante, am detinut un Ferrari, am zburat cu avioane private, am trait in societatea inalta. Toate acestea erau importante pentru genul de munca pe care-l faceam si anume, operatiuni sub acoperire in lumea buna. Foloseam masina ca un mijloc de a cunoaste oameni importanti, pentru a-mi deschide cai catre acestia.
Q: Din fapxul ca ati avut un Ferrari, deduc ca se pot castiga bani frumosi din activitatea de detectiv particular.
T.I.: Da, dar depinde de la un caz la altul. Conteaza si de anumite momente istorice, ca sa zic asa. In timpul unor crize economice, de exemplu, detectivii au mult de munca de la industria creditelor, de la banci private care sunt interesate sa afle cui dau banii, pentru ca pericolul de fraudare creste. Eu am lucrat in astfel de momente cu jucatori importanti. De exemplu, acum in Londra exista foarte multi bani rusesti. Iar rusilor le place sa joace murdar in afaceri. Apoi, chiar ei angajeaza detectivi particulari sa-i supravegheze pe partenerii lor de afaceri, mai ales daca acestia sunt tot rusi. Pe de-o parte, rusii sunt largi la punga cu noi, dar in acelasi timp asteapxa mult de la investigatori. Ei vin si spun: „Vreau sa inchei o afacere cu Vladimir, vezi si tu cine e, ce face, daca a avut experiente nasoale anterior.“
Q: De ce vine cineva la un detectiv particular si nu merge la politie?
T.I.: Depinde de la o tara la alta. In Anglia, politia are resurse limitate. De exemplu, in cazul fraudelor – o problema acuta in zilele noastre in Europa – politia va putea investiga un numar limitat de cazuri. Dar exista un numar imens de fraude economice care afecteaza multi oameni, iar unele dintre ele au caracter international, cum ar fi cele realizate pe Internet. Iar politia nu are resursele sa le acopere pe toate sau sa mearga pana la capat. Indivizii trebuie totusi sa-si recupereze banii.
Q: Ce stiti despre detectivii romani? De ce sunteti asa deschis fata de ei?
T.I.: Suntem deschisi catre orice organizatie nationala, asta contribuie la unitatea noastra, a detectivilor. Daca eu reprezint doar una sau doua organizatii, nu sunt asa puternic. Nu pot influenta politicienii. Dar daca vorbesc in numele a 24 de organizatii nationale, in fata Parlamentului European, politicienii ma vor asculta. Asta e latura politica, pentru ca exista si o latura de afaceri. E bine pentru detectivii particulari ca dispun de o retea, de parteneriate internatioanale. Eu voi putea accepxa mai usor un caz care se intinde pana in Romania, pentru ca am parteneri acolo. E ca un Interpol al detectivilor particulari.
In fine, Romania este una dintre putinele tari care se dezvolta cu adevarat in Europa si exista numeroase posibilitati aici. Si acest mesaj trebuie sa ajunga in lume.
Q: De ce ar vrea cineva sa se faca detectiv particular? Dumneavoastra ati devenit oarecum din intamplare, din cate am citit?
T.I.: De obicei, cei care doresc sa fie detectivi ajung dupa ce cunosc pe altcineva care este deja. De exemplu, eu am avut de a face cu detectivi particulari pe vremea cand lucram ca avocat. Atunci mi-am spus ca pot sa fac si eu asta si pot sa o fac mai bine.
Multi provin din politie si armata, pentru ca au o pregatire in domeniu. Dar de cele mai multe ori acesti oameni au un soc cand intra in sistem. Politistul vede ca nu mai are acea legitimatie care ii deschidea toate usile, acum trebuie sa se foloseasca exclusiv de abilitatile sale. Fostii militari sunt bine pregatiti in supraveghere, dar observa ca nu mai au aceleasi resurse ca in armata. Cu cat echipa de lucru e mai mare, cu atat e nevoie de mai multi bani si, in domeniul privat, cineva trebuie sa plateasca.?i e greu de gasit acea persoana.
Apoi, dincolo de apxitudini de investigator, trebuie sa ai abilitati comerciale, sa stii sa negociezi. Si aici cele mai bune cabinete de detectivi dau faliment. Cei mai multi cred ca trebuie sa fie buni detectivi mai intai, si apoi un bun om de afaceri. E exact pe dos. Eu sunt un om de afaceri care vinde investigatii. Produsul meu e investigatia, asa cum altcineva vinde paine.