Misterul tragediei aviatice

12 militari care aveau în faţă o viaţă întreagă au sfârşit în una dintre cele mai grave tragedii aviatice care s-a petrecut în România ultimilor ani. Prăbuşirea avionului Antonov 2, la mai puţin de doi kilometri distanţă de pista de decolare a Aerodrom

În timp ce oficialii Ministerului Apărării refuză să facă publice rezultatele anchetei, pe surse, începe să se contureze ipoteza potrivit căreia militarii ar fi victimele subfinanţării Armatei.

În anul 1970, un avion BAC 1 – 11 s-a prăbuşit la mică distanţă de Aeroportul Mihail Kogălniceanu, după ce nu a putut ateriza la Bucureşti şi a fost direcţionat către judeţul Constanţa. În urma tragediei, 18 persoane şi-au pierdut viaţa. După mai bine de 20 de ani de linişte, litoralul românesc a fost scena unui alt eveniment aviatic. În 1996, un elicopxer utilitar s-a prăbuşit de la o înălţime de aproape 40 de metri între localităţile 2 Mai şi Vama Veche. Din fericire, în acest caz, pilotul elicopxerului, Marin Gelu, a scăpat, ca prin minune, cu viaţă, neavând nevoie nici măcar de îngrijiri medicale. Mult mai puţin norocoşi au fost cei trei militari care şi-au pierdut viaţa după ce elicopxerul aparţinând Bazei 57 Aeriene Mihail Kogălniceanu s-a prăbuşit, în 2003, în apropierea comunei constănţene Castelu. În anul 2006, un avion la bordul căruia se aflau două persoane a aterizat forţat în apropierea localităţii Tuzla, în timpul unui zbor de agrement. De departe cel mai grav eveniment aviatic din ultimul an s-a petrecut, la Tuzla, la începutul lunii iulie când 12 oameni au murit, iar alţi 2 sunt grav răniţi. La aproape două săpxămâni de la tragedie, există încă o mulţime de semne de întrebare la care nimeni nu reuşeşte să găsească răspuns. În timp ce medicii legişti spun că au găsit funingine în căile respiratorii ale victimelor, semn că militarii nu şi-au găsit sfârşitul la impactul aeronavei cu solul ci în urma incendiului izbucnit, martorii povestesc scene desprinse parcă dintr-un film de groază. Din primele rezultate ale anchetei reiese fapxul că militarii au suferit, în urma prăbuşirii avionului, traumatisme minore ori medii ca gravitate, care nu le-ar fi pus viaţa în pericol. „În cazul în care avionul nu ar fi luat foc probabil că nu am fi avut niciun mort", au declarat surse apropiate anchetei. Medicul legist Mihai Onciu, care s-a ocupat de întocmirea raportului medico-legal, a declarat că o parte din trupurile victimelor erau practic carbonizate şi că, în aceste condiţii, nici măcar o minune nu îi mai putea salva pe militari. Alţi pasageri au murit intoxicaţi cu dioxid de carbon şi alte substanţe toxice emanate în urma incendiului. Probele prelevate de pe cadavrele carbonizate au fost trimise la Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici" iar anchetatorii aşteapxă rezultatele care vor conduce la stabilirea, cu exactitate, a cauzelor accidentului.

Clipe de coşmar

În tot acest timp, martorii tragediei povestesc cum ţipetele victimelor, care au sfârşit în chinuri groaznice, au putut fi auzite de la depărtare. Mai mulţi oameni care se aflau pe câmp le-au povestit anchetatorilor că au observat cum avionul Antonov 2 avea o traiectorie ciudată imediat după ce a decolat şi că, mai apoi, a început, brusc, să se deplaseze pe verticală. Martorii au mai povestit că, pentru scurt timp, aeronava a fost redresată iar, în final, pilotul a aterizat, de urgenţă, pe burtă, în câmp. Aşa se explică de ce victimele nu au suferit traumatisme majore la impactul cu solul. Din nefericire pentru pasageri, avionul a izbucnit în flăcări din cauza fapxului că rezervorul era plin cu combustibil. „Eram pe câmp, la câteva zeci de metri de locul de unde a decolat avionul. Nu mi s-a părut nimic ciudat pentru că zilnic decolează mai multe avioane de aici. Mi-a atras atenţia un zgomot ciudat şi apoi incendiul care a izbucnit la sol. Am ajuns la locul tragediei în mai puţin de două minute dar nu am putut face nimic din cauza flăcărilor", povesteşte Ioana Ichim, localnică din Tuzla, care a adăugat că unul dintre militari a reuşit să iasă pe propriile picioare din avionul care aparţine Şcolii de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene „Aurel Vlaicu" din Boboc, înainte ca flăcările să cuprindă avionul de zbor. „În scurt timp, încă un pasager s-a târât departe de infern. Pe acesta l-am ajutat noi şi colegii lor care au venit, într-un suflet, de pe pistă. Ei sunt singurii care au scăpat, ceilalţi au pierit în foc… Erau flăcări de 10 metri iar noi le auzeam strigătele de disperare", a mai spus femeia. Până au apucat martorii să se dezmeticească, la faţa locului au venit şi pompierii dar, din păcate, nu au mai putut face nimic. Aceştia au asigurat zona şi au stins flăcările dar nu au mai găsit pe nimeni în viaţă. La rândul lor, criminaliştilor le-a fost imposibil să identifice, pe loc, victimele.

Lista neagră a victimelor

În urma analizelor de laborator, care au durat ore în şir, a fost făcută publică lista neagră a victimelor: comandorul Nicolae Jianu (49 de ani), locotenent-comandorul Cătălin Vicenţiu Antoche (34 de ani), locotenentul Lavinia Guiţă (26 de ani), maistrul militar clasa I Răzvan Rangheţ (43 de ani), locotenentul Liviu Antim (27 de ani), maistrul militar clasa a II-a Florin Claudiu Cişmaşu (34 de ani), maistrul militar clasa a II-a Cătălin Rădoi (34 de ani), maistrul militar clasa a III-a Băduţ Papuc (29 de ani), fruntaşul Constantin Vlăduţ Sărman (26 de ani), fruntaşul Marius Cătălin Chioveanu (22 de ani), fruntaşul Cosmin Furtună (28 de ani) şi soldatul Cosmin Florescu (25 de ani). În urma fiecărui militar au rămas copii, soţii şi părinţi îndoliaţi care i-au condus pe ultimul drum într-o ploaie de lacrimi. Nici măcar membrii familiei nu ştiu mai multe, rudele victimelor fiind, în permanenţă, escortate de militari pentru ca nimeni să nu ofere informaţii presei. Unul dintre cei care a ţinut morţiş să îşi strige durerea a fost Gheorghe Rangheţ, tatăl maistrului militar Răzvan Rangheţ care povesteşte că fiul său era dedicat trup şi suflet meseriei. Bătrânul este fost ofiţer de aviaţie şi crede, cu tărie, că avioanele Antonov sunt extrem de sigure, aşa că o eroare umană ar fi singura explicaţie a tragediei. De altă părere sunt rudele pilotului Nicolae Jianu, care pun tragedia pe seama unei defecţiuni tehnice a aparatului de zbor. La funeraliile victimelor tragediei au fost spuse, pe la colţuri, poveşti dintre cele mai cutremurătoare. Rudele locotenentului Liviu Antim din Constanţa erau sfârşite de durere, fiind convinse că tânărul a plecat mult prea devreme din rândul celor vii. Colegii acestuia le-au povestit celor apropiaţi că Liviu a urcat în ultimul moment în avionul morţii întrucât l-a înlocuit pe un alt militar care se simţea rău.

A fost sau nu un erou?

În scurt timp de la tragedie, avea să fie făcută publică şi prima veste bună: starea supravieţuitorilor era stabilă, ei fiind internaţi la Spitalul Militar din Capitală. Unele voci spun că cei doi au fost salvaţi de căpitanul comandor Marian Marin, care se afla la Tuzla în momentul accidentului şi avea sarcina să supravegheze exerciţiul. Acesta a fost printre primii care a ajuns la locul tragediei, situat la mai puţin de doi kilometri de pistă. Marian Marin nu a oferit niciun fel de detaliu pe motiv că ancheta este în plină desfăşurare dar locotenent-comandorul Mugurel Pascu, purtătorul de cuvânt al Statului Major al Forţelor Navale, a precizat că, înaintea echipelor de intervenţie, la avion au ajuns doi militari care nu s-au putut apropia prea mult din cauza exploziilor succesive. Declaraţiile acestuia au fost contrazise de generalul de flotilă Victor Strâmbeanu, care a susţinut că supravieţuitorii au fost scoşi din flăcări de către un coleg, care a intrat în aparatul de zbor la scurt timp după prăbuşirea aparatului de zbor.

Anchetatorii merg pe mai multe piste

În ceea ce priveşte cauzele accidentului, nimeni nu a făcut publică o concluzie oficială, pe surse, vehiculându-se mai multe ipoteze. Prima dintre ele, şi cea mai credibilă, este o eroare de pilotaj. Alte variante luate în calcul fac referire la o posibilă blocare în zbor a motorului şi încărcarea peste limită a avionului. Mai multe voci au declarat că aparatul de zbor a primit aprobare să transporte doar 13 persoane şi nu 14, câte se aflau în avion în momentul prăbuşirii. O altă ipoteză ar fi aceea a stării tehnice precare a avionului, ca urmare a subfinanţării Armatei, care a primit extrem de puţini bani, în acest an, pentru întreţinerea dotărilor şi pentru executarea de antrenamente.

Procurorul cazului „Elodia", reactivat

În tot acest timp, reprezentanţii Ministerului Apărării au păstrat tăcerea, rezumându-se să publice câteva comunicate scorţoase extrem de sărace în detalii. La rândul său, ministrul Oprea a participat la funeraliile victimelor dar a refuzat să răspundă la orice fel de întrebări legate de accident. „Erau curajoşi, erau pregătiţi să îşi apere ţara. Făceau parte din marea familie a Armatei Române şi nu-i vom uita niciodată", este tot ce a spus ministrul Apărării. În acest timp, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a anunţat că, din ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cazul a intrat în atenţia Secţiei Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Ancheta este coordonată de o echipă de procurori militari, condusă de adjunctul Secţiei Parchetelor Militare, colonelul Nicolae Lupulescu, în timp ce Marius Iacob, procuror şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică, celebru datorită cazului Elodia, a fost însărcinat cu problemele pe linie criminalistică.