7 milioane de romani au aprobat prin vot ideea lui Traian Basescu de a supune Parlamentul unei necesare cure de slabire. O victorie pentru Traian Basescu, s-a grabit imediat sa spuna actualul presedinte. O victorie amara insa dupa ce au fost numarate voturile principalului scrutin: cel pentru presedinte. Doar putin peste 3 milioane de romani au votat pentru inca 5 ani la Cotroceni cu Traian Basescu. O diferenta enorma. Oare de ce? Raspunsul e in fiecare zi din cei cinci ani care au trecut de cand Traian Basescu a fost ales presedinte.
Expresia „presedinte jucator" a devenit mai cunoscuta decat celebrul „iarna nu-i ca vara". Cand a fost spusa prima data, suna bine. Multi nu au avut replica. Au inteles ca e doar semnalul ca la Cotroceni politica se face altfel. Si s-a facut! La nici doua sapxamani de la instalare presedintele dadea cu sete in coalitia pe care tot el o mosise, in cateva sapxamani isi uimea alegatorii prin lipsa de morga prezidentiala si apetitul sau neschimbat pentru localuri publice si se lansa tot numai un ras in bai de multime. Si joaca a tinut tot asa 5 ani. N-a fost sapxamana in care presedintele sa nu mai dea vreo smetie unuia sau altuia dintre adversari, a impus agenda publica de discutii prin vorbele, actiunile si gesturile lui si ale apropiatilor si a tinut guvernul liberal al lui Tariceanu numai in pumni.
Multa vreme, pentru poporul atat de des invocat in ultimele zile a parut o joaca intre cei mari, care-i interesa doar pe ei. Incet-incet apetitul pentru politica al publicului a scazut iar oamenii si-au vazut de ale lor. Afacerile mergeau, economia duduia, somerii erau putini, perspectivele nu erau luminoase dar in orice caz nu erau deloc rele. Romania parea ca merge pe un drum bun si linistit. Doar ca, zbang, a venit criza. Si a venit dur, inainte de alegerile parlamentare. L-au ajutat pe presedinte sa-si puna oamenii la guvernare si l-au ingropat tocmai cum nu se astepxa. Oamenii lui de incredere nu au scos tara din criza, asa cum se astepxau cand i-au votat, iar cand restul Europei dadea semne de insanatosire, Romania abia mai dadea semne de viata. Doar ca, pe nesimtite, poporul de care domnul Boc vorbeste de dimineata pana seara devenise dintr?odata extrem de interesat de politica. Ignoranta data de bunastare se transformase intr-o atentie plina de panica. Cine trebuia sa inteleaga asta nici macar nu a sesizat schimbarea. Presedintele-jucator simpatic care dadea cate o scatoalca sapxamanala guvernului Tariceanu a facut acelasi lucru si cu guvernul PD-L – PSD. Doar ca in 2009, poporul domnului Boc nu mai avea nevoie de motive de ras seara la televizor, ci de certitudini ca maine nu va plange. Pe care nu le-a primit. Apogeul a fost atins dupa iesirea PSD de la guvernare. In felul lor simplu, oamenii au inteles ca fara Guvern criza ramane dar nu au inteles de ce presedintele se incapataneaza sa nu accepxe matematica simpla pe care pana si elevii de clasa a doua o pot face fara probleme: PSD + PNL + UDMR e mai mult decat PD-L de unul singur. Oamenii nu au murit de dragul social-democratilor sau liberalilor, dar cuceriti de imaginea primarului Sibiului nu au inteles de ce presedintele e capos. Si dintr-odata presedintele-jucator s-a transformat intr-un presedinte-gambler, periculos. Iar asta s-a vazut la vot cand Traian Basescu a primit cu 300 de mii de voturi mai putine decat acum 5 ani in primul tur.
Luat bucata cu bucata, mandatul este unul plin de fapxe controversate. De ce controversate? Pentru ca e greu sa spui daca au fost bune sau rele. Au fost bune pentru fanii presedintelui si rele pentru adversari.
„VICTORII" POLITICE
Mandatul Traian Basescu este unul plin de recorduri negative. In primul si-n primul rand a reusit sa-si bata propriile performante la distrus intelegeri politice. Pentru actualul presedinte distrugerea unei aliante de guvernare nu mai are niciun secret. Ce a inceput pe vremea cand era ministru in Guvernarea CDR-PD, a desavarsit ca presedinte cand a reusit sa rupa doua aliante: Alianta DA, cea care l-a ajutat sa ajunga presedinte al Romaniei, si alianta PD-L cu PSD, cea care l-a ajutat sa aduca in fruntea Guvernului partidul din care provine. Aliantele nu au rezistat prea mult. Testul de rupere Basescu a fost, de fiecare data, de netrecut. A reusit sa fie singurul presedinte al Romaniei suspendat. Si de aici a rezultat alta „victorie". In istoria de 20 de ani, rareori s-a putut spune ca parlamentarii au reusit sa se alieze. Ei bine, presedintele Basescu a reusit sa-i adune atat de bine incat 322 dintre ei au votat suspendarea sefului statului pentru prima data in istoria Romaniei.
PRIMUL SEMN, PIERDEREA CAPITALEI
Primul semnal ca lucrurile nu stau bine pentru Traian Basescu a fost dat de bucuresteni care l-au preferat primar pe Sorin Oprescu in locul lui Vasile Blaga. Nu calitatile i-au lipsit liderului PD-L ci l-au ingropat defectele administratiei Videanu, un om impins in fotoliul de primar general chiar de catre presedinte. Confirmarea a venit pe 22 noiembrie, cand Traian Basescu nu a mai fost castigator in primul tur al prezidentialelor, faza pe Capitala.
COLECTIE DE DUSMANI
Nimeni n-a reusit sa-l convinga pe Traian Basescu ca are prea multi dusmani. In afara catorva lideri PD-L care mai mult par ca ii stiu de frica, in rest Traian Basescu a reusit sa aiba cea mai valoroasa colectie de dusmani. De la fostii presedinti ai Romaniei, pe care initial ii consulta cand si cand, Ion Iliescu si Emil Constantinescu au devenit dusmanii, nu adversarii lui. Motivul? Acelasi ca si-n cazul celorlati: stilul abrupx al sefului statului.
RAMAS FARA ALIATI
Tot la greseli intra si relatia cu vechii aliati si cu cei mai importanti consilieri. Cu excepxia celebrilor Boc, Blaga, Videanu, Berceanu, niciunul dintre oamenii care au pus umarul la alegerea din 2004 nu mai este de gasit pe langa el, ba dimpotriva, sunt trup si suflet in tabara adversa. Cozmin Gusa a fost primul care a rupx randurile. Lovitura grea a fost insa pierderea familiei Saftoiu. Mai intai Claudiu si apoi Adriana. Oamenii care probabil au avut cea mai mare contributie in alegerea lui Traian Basescu si cei care i-au gandit in primii ani de stat la Cotroceni mai toate miscarile politice, catalogate, la vremea respectiva, spectaculoase. Plecarea lor l-a transformat pe presedinte intr-un om politic previzibil.
„AJUTAT" DE ANTURAJ SI FAMILIE
In schimb s-a inconjurat de oameni cu trecut sau actiuni dubioase. Despre unii s-a spus ca fac afaceri cu statul din care ei ies bogati iar statul in paguba. Un capitol important a fost Elena Udrea. Probabil insinuarile i-au facut mai mult rau presedintelui decat propriile lui actiuni. Intr-o incercare disperata de a mai salva ce se putea salva, Elena Udrea nu a mai stat in spatele presedintelui la ultima dezbatere. Efectul a fost anulat chiar de catre Traian Basescu dupa confruntare cand a declarat ca doamna Udrea s-a retras „din prea mult bun-simt".
Inflatia de laudatori care l-au inconjurat i-au creat alte probleme. Dotat cu un purtator de cuvant care n-a tinut nicio conferinta de presa, aparat de texte mult prea laudative ale unor oameni pe care a incercat sa-i rasplateasca cu posturi de ambasadori sau cu functii in consilii de administratie, Traian Basescu a aratat, incet-incet, ca nu se deosebeste esential de clasa politica din care provine dar pe care o ataca de dimineata pana seara. O clasa politica obisnuita sa-si recompenseze adulatorii si sa-si pedepseasca, uneori disproportionat, contestatarii.
Niciunul dintre adulatori nu l-a depasit pe Emil Boc. Fostul primar al Clujului, cel care in seara realegerii jura ca nu va parasi functia de primar pentru una mai inalta isi calca linistit cuvantul devenind probabil cel mai slab premier din ultimii 20 de ani. L-au ajutat si criza economica, calitatea profesionala a ministrilor dar si adversarii care cu grija si incapatanare i-au creat imaginea de portavoce a sefului de partid si de stat.
Piatra de moara a fost si candidatura fiicei sale. Prezentata drepx un proiect politic care nu are nicio legatura cu seful statului, pana la urma s-a dovedit a fi exact ceeea ce este: un moft al odraslei. Un moft sustinut indirect de tata, intamplator presedinte al Romaniei, si devenit obiectiv principal pentru partid chiar cu toate eforturile liderilor de a demonstra ca PD-L nu are nicio legatura cu candidatura Elenei. Explicatiile au tinut pana dupa alegeri, cand cateva firave marturii au confirmat banuiala: candidatura a fost sprijinita de partid. Demisia din partid, singurul argument solid al independentei, fusese spulberat inca din seara anuntarii rezultatelor si putini au fost cei care s-au sfiit sa spuna ca presedintele si-a ajutat fiica sa bifeze un moft.
JURNALISTII, NU MOGULII
Rar vezi un personaj public considerat un animal politic redutabil atat de decis sa se certe cu oricine poarta legitimatie de jurnalist. Lupxa cu mogulii s-a dus pana la ultimul jurnalist angajat in trusturile pe care Traian Basescu nu le inghite din cauza patronilor. Razboindu-se cu jurnalistii, oameni care, de cele mai multe ori si-n cele mai multe cazuri isi fac cu onestitate meseria pentru lefuri nu dintre cele mai mari, n-a facut decat sa ostilizeze o breasla care, culmea, in 2004 il votase in speranta ca si pentru jurnalisti vor fi vremuri mai bune. Nu numai ca nu a fost asa, dar ultima declaratie, una care se dorea pozitiva si plina de speranta, a dezvaluit adevarata parere a presedintelui fata de jurnalisti si meseria lor: „Eu am ingaduit libertatea presei si o sa o ingadui si-n urmatorul mandat". Vorbele, neobservate de marele public, rareori atent la nuante mai ales atunci cand este vorba de jurnalisti, l-au pus pe Traian Basescu in acelasi rand cu adversarii lui politici si care, in mare, cred acelasi lucru despre ei: sunt mari oameni de stat daca ingaduie libertatea presei. Doar ca au uitat ceva: liberatea presei este garantata de Constitutie, nicidecum ingaduita, iar presedintele este dator sa vegheze la respectarea ei.
Una peste alta, cel mai mare adversar al lui Traian Basescu a fost chiar Traian Basescu. El nu a inteles ca in cinci ani Romania si romanii s-au schimbat, ca nevoile si temerile sunt altele iar standardele mult mai ridicate. Ceea ce parea cool in 2004 e vulgar in 2009, iar asa-zisa fermitate, incapatanare. Pe scurt, Traian Basescu a ramas acelasi insa tara si poporul, cum ii place domnului Boc sa spuna, au mers mai departe.
Anturajul, actiunile politice, politica dura, problemele economice ale tarii au atarnat greu in bagajul de campanie al inca presedintelui Basescu. Capac a pus prestatia din cele doua confruntari televizate. Adriana Saftoiu a sintetizat cel mai bine: „presedintele a trait cinci ani intr-un cocon si si-a pierdut antrenamentul dezbaterilor". S-a vazut asta mai ales la ultima confruntare cand parea obosit, isi pierduse abilitatea de a se duela si parea mai degraba ocupat sa-si dea seama care dosar din vraful asezat langa el il poate ajuta mai mult.
Bravo! Frumos articol! O analiza fina.