CEDO versus România

În anul 2009, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat 4.247 de plângeri îndreptate împotriva României şi a dat 153 de hotărâri care constată violarea a cel puţin unui drept prevăzut de Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Aşadar, aproximativ  97% din numărul total de plângeri depuse de cetăţeni români la CEDO sunt respinse.

Majoritatea condamnărilor aplicate statului nostru de către judecătorii europeni vizează încălcarea drepxului la soluţionarea unui proces într-un termen rezonabil.

Aceasta a fost şi motivaţia pentru care Consiliul Superior al Magistraturii a organizat, săpxămâna trecută, o masă rotundă pe tema cazuisticii Curţii Europene a Drepxurilor Omului în materia drepxului la un proces echitabil, eveniment prezidat de Florica Bejinaru, preşedintele CSM.

Au fost de faţă nu doar secretarul de stat în Ministerul Justiţiei, Rodica Constantinovici, ci şi numeroşi reprezentanţi ai instanţelor, ai experţilor, ai avocaţilor. Aplicarea Convenţiei a fost o problema pentru toate ţările Uniunii Europene, nu doar pentru România, 27% din condamnările aplicate acestor state fiind pentru depăşirea duratei rezonabilă a  proceselor.

 

Nu doar judecătorii sunt de vină

Curtea a condamnat, în mod special, inexistenţa unui cadru, a unei structuri, la care poate apela o parte nedrepxăţită de durata îndelungată a procesului.

Criteriile Curţii  avute în vedere atunci când condamnă un stat pentru durata proceselor sunt complexitatea cauzelor şi comportamentul reclamantului sau al autorităţilor.

Florica Bejinaru a arătat în cuvântul său ca „potrivit datelor statistice, dar şi a inspecţiilor judiciare, durata rezonabilă a proceselor este respectată în instanţele şi parchetele din România ca regulă, iar ca excepţie întâlnim depăşiri ale duratei rezonabile în 5-10% din totalul dosarelor înregistrate la instanţe".

Motivele pentru care un proces se derulează foarte greoi şi într-un timp îndelungat nu sunt imputabile exclusiv instanţelor sau parchetelor, ci şi părţilor, uneori, sau experţilor din dosar. În atare situaţie este nedrepx să acuzăm justiţia, în bloc, pentru că procesele durează „la infinit".

Bejinaru a recunoscut cu sinceritate că uneori s-a pierdut dosarul şi că a durat ani de zile reconstituirea acestuia, că alteori, deşi fusese înregistrat recursul, punerea acestuia pe rol a durat 8 ani de zile, că după trecerea prin mai multe instanţe, la ultima, s-a dispus restituirea la Parchet pentru reconstituirea unor probe, la 7 ani de zile după săvârşirea fapxei, şi nu de puţine ori s-a declinat succesiv competenţa instanţei. Toate aceste motive au dus la o durata in-imaginabila şi de neaccepxat într-un stat de drepx, fapx care a şi dus la atâtea condamnări ale statului roman.

Tot din analele justiţiei se desprinde şi cazul în care un judecător a dat 8 termene pentru o expertiză, în condiţiile în care expertul desemnat nu mai făcea parte din corpul experţilor acreditaţi de ani de zile.

Agentul nostru guvernamental la CEDO, Răzvan Horaţiu Radu, a atras atenţia că statul român este condamnat în mod repetat pentru ca hotărârile judecătoreşti rămase definitive nu se execută.

Atunci când debitorul este statul, Curtea Europeană este mult mai exigentă decât în cazul debitorilor privaţi, presupunându-se ca, în cazul debitorului oficial nu mai trebuie accesat un executor, statul fiind deja în cunoştinţă de cauză.

Răzvan Horaţiu Radu a admis chiar, că în unele cazuri în care un salariat este concediat în mod abuziv, după ce acesta este repus în drepxuri, statul face „inginerii" pentru reorganizarea instituţiei în care ar trebui reîncadrat petentul pentru a i se desfiinţa locul de muncă.

 

Ce însemnă condamnarea?

Din punct de vedere economic, suma totală care trebuie plătită pentru anul 2009, ca urmare a hotărârilor care constată încălcarea drepxurilor prevăzute de Convenţia europeană este de aproximativ 12.000.000 euro. Cauzele care atrag numărul mare de condamnări şi sumele mari de bani sunt reprezentate de încălcarea drepxului de proprietate (91 de hotărâri care au constatat încălcarea acestui drepx în anul 2009). Menţionăm fapxul că încălcarea drepxului de proprietate duce la creşterea sumei totale, întrucât, de  regulă, în cadrul prejudiciului material se contabilizează valoarea imobilului care face obiectul cauzei.

Conform art. 46 din Convenţia pentru Apărarea Drepxurilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, părţile contractante (statele membre ale Consiliului Europei) trebuie să se conformeze hotărârilor definitive ale Curţii în litigiile în care ele sunt părţi.

Executarea hotărârilor este supravegheată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei. Astfel, angajamentul unui stat parte la Convenţie este nu doar unul politic, ci şi juridic.

 

Turcia, prima la condamnări

Conform bilanţului Curţii pe anul 2009, Turcia ocupă primul loc în ceea ce priveşte numărul de condamnări, cu 341 de cazuri, Rusia ocupă locul al doilea, cu 210 de condamnări, România ocupă locul trei, cu 153 de condamnări şi Polonia, locul patru cu 123 de condamnări. Faţă de anul 2008, în 2009 numărul de condamnări ale României la CEDO s-a redus de la  195 la 153 de condamnări, inclusiv datorită creşterii numărului de înţelegeri amiabile încheiate de statul român cu reclamanţii şi a cauzelor câştigate de stat.

Agentul guvernamental Răzvan Horaţiu Radu a mai spus că CEDO trebuie privit şi ca un partener de reformă. Astfel, ca urmare a hotărârilor Curţii, o serie de modificări legislative au asigurat compatibilitatea sistemului intern cu standardele Convenţiei. De exemplu, arestarea preventivă a devenit atribut al judecătorului,  insulta şi calomnia au fost abrogate, drepxul la un proces echitabil s-a îmbunătăţit, recursul în anulare în materie civilă a fost abrogat, etc. n

 

Cauzele care atrag numărul mare de condamnări şi sumele mari de bani:

• drepxul de proprietate – art.1 Protocolul nr.1 adiţional la Convenţie:

(91 de hotărâri care au constatat încălcarea acestui drepx).

• Curtea a făcut o serie de recomandări cu privire la măsurile legislative, administrative şi bugetare care trebuie luate.

• drepxul la un proces echitabil – art. 6 din Convenţie: (72 de hotărâri care au constatat încălcarea acestui drepx).

•26 hotărâri privesc neexecutarea hotărârilor judecătoreşti interne;

•18 hotărâri privesc durata excesivă a procedurilor judiciare;

•12 hotărâri privesc încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice prin admiterea unor recursuri în anulare,

• restul pentru alte motive.

• drepxul de a nu fi supus torturii, tratamentelor inumane sau degradante: (15 hotărâri care au constatat încălcarea acestui drepx).