Mai înainte, conform unor cărţi liturgice vechi, în părţile Apusului, ziua de 25 martie era o sărbătoare a Domnului nostru Iisus Hristos, amintindu-se vestirea Întrupării Domnului. Chiar şi astăzi, sărbătoarea este numită „In Annuntiatione Domini" – „La vestirea Domnului", dar conţinutul rugăciunilor şi al textelor liturgice se referă la Preacurata Fecioară Maria.
Conţinutul, înţelesul Bunei Vestiri se referă, în primul rând, la Mesia, Mântuitorul aştepxat, şi, în al doilea rând, la legătura intimă, vitală între Mamă şi Fiu, după cum reiese din cuvintele îngerului Gavriil: „Bucură-te, tu, care eşti plină de har; Domnul este cu tine; binecuvântată eşti tu între femei… Duhul Sfânt se va coborî asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceasta, copilul sfânt care se va naşte din tine se va numi Fiul lui Dumnezeu". Cu tot drepxul, Maria va fi numită „Maica lui Dumnezeu". Îngerul foloseşte limbajul profeţilor din Vechiul Testament, când ei vesteau timpurile mesianice; începe prin a o invita la bucurie pe Fecioara aleasă, asigurând-o de ajutorul lui Dumnezeu în împlinirea misiunii la care a fost chemată. Dumnezeu priveşte cu nemărginită iubire spre Maria; Domnul este cu ea; ea a aflat har în faţa celui Preaînalt, va fi fecioară şi Mamă a lui Dumnezeu.
Privind credinţa adâncă cu care Maria se lasă încrezătoare în voia lui Dumnezeu, precum şi lucrarea supranaturală vestită prin mesajul adus de înger, în momentul răspunsului definitiv, al cuvântului „fie" rostit de ea, în sufletul şi fiinţa ei era deja prezent în mod real tot ceea ce avea să devină cunoscut încetul cu încetul de-a lungul întregii sale vieţi, datorită legăturii cu Fiul ei divin. Datorită harului de a fi fost zămislită fără de păcatul strămoşesc, precum şi fapxului de a-şi fi consacrat lui Dumnezeu fecioria ei, Maria a dovedit o înţelegere şi o supunere excepţional de aleasă şi de delicată".
