În timp ce populaţia României scade insensibil (migraţie şi natalitate), cantitatea de cultură pe cap de locuitor se duce de râpă (analfabetism, abandon şcolar, lene). Cu toate acestea, există încă destui români care citesc pe rupte, la fel cum există câteva milioane bune de concetăţeni care n-au deschis în viaţa lor o carte.
O dată cu masiva tehnologizare şi, implicit, cu uşurarea vieţii, oamenii au uitat de tihna cititului şi au înlocuit fără regrete tihna cărţii cu otrava programelor de televiziune.
Un român din trei nu citeşte niciodată cărţi!
Conform unui studiu dat publicităţii de prestigiosul GfK Romania, cel mai mare institut de cercetare de piaţă local, aflăm că un român din trei (adică peste 7 milioane de locuitori) nu citeşte niciodată cărţi, în timp ce o a doua treime citeşte de vreo două ori pe an. Restul de o treime aplică celebra zicală: „ai carte, ai parte" şi citeşte cel puţin o dată pe lună, în funcţie de timpul disponibil.
La oraş se citeşte de două ori mai mult decât la ţară
Concluziile studiului arată că, în medie, un român citeşte cărţi de trei ori pe lună. Dintre aceştia, cei din mediul urban citesc de patru ori pe lună, de două ori mai des decât persoanele din mediul rural, în timp ce persoanele cu studii superioare sunt surprinse cam de 8 ori pe lună cu o carte în mână. Dacă, aşa cum am amintit, o treime dintre concetăţeni nu citesc niciodată cărţi, la ţară lucrurile stau şi mai prost, din moment ce ponderea celor care nu au făcut cunoştinţă cu foşnetul foilor întoarse şi cu albul paginilor unei cărţi este mai mare de 50 de procente!
Oltenii – cei mai leneşi, bucureştenii – cei mai conştiincioşi
Există însă şi români fericiţi, însă doar o treime dintre aceştia. Este vorba despre cei care, cel puţin o dată pe lună, se „relaxează" alături de un roman mai bun sau mai prost. Dar şi aici există diferenţe şi discrepanţe în funcţie de umori, năravuri şi zone geografice. Aşa se face că procentul celor care citesc cărţi cel puţin o dată pe lună scade la 20% în rândul oltenilor şi creşte la 47% în rândul bucureştenilor.
De opx ori mai „inculţi" decât maghiarii
Aşadar, statisticile sunt clare şi nu lasă loc de interpretări când vine vorba despre pasiunea românilor pentru cărţi. Din acest punct de vedere stăm extrem de prost dacă ne vine cumva ideea de a face o comparaţie cu ceea ce se întâmplă în Ungaria, unde consumul de carte pe cap de locuitor este de aproximativ opx ori mai ridicat decât la noi. Ne mai revenim din pumni, când ne raportăm la numărul de cărţi existente în gospodării. O analiză comparativă a statisticilor europene arată că numărul celor care nu au nici măcar o carte în casă se ridică la 12% în România, faţă de 6% media Uniunii Europene.
Ce ne place ?
Conform vânzărilor, pe 2009, beletristica i-a atras mai puţin pe români, care au preferat eseul şi cartea practică. Cărţile motivaţionale mai noi sau mai vechi, „Fetele bune ajung în rai, fetele rele ajung unde vor" şi „Inteligenţa emoţională", volumele de memorialistică, printre care la loc de cinste a stat Jurnalul lui Valeriu Anania, dar şi autorii deveniţi obişnuiţi ai topurilor, cum ar fi Mihaela Rădulescu sau Paolo Coelho, au făcut deliciul cititorilor în ultimul an.
Vampirii, misoginii şi Nobelul vând bine
Cum se întâmplă şi pe la case mai mari, câştigătorii premiilor literare importante au parte de succes la public şi vânzări semnificative. Aşa s-a întâmplat şi la noi cu Hertha Müller, laureata premiului Nobel pentru literatură pe 2009. Romanul scriitoarei originare din Timişoara, „Încă de pe atunci vulpea era vânătorul", s-a vândut în peste 16.000 de exemplare în doar câteva luni de la lansare (26 noiembrie). La fel de căutate sunt, mai peste tot, şi romanele cu vampiri, respectiv populara serie a Stepheniei Meyer, „Amurg".
Oana Pellea, peste Coelho
În alţi ani divinizat de cititorii din România şi nu numai, scriitorul brazilian Paulo Coelho a fost bătut la puncte (şi la vânzări) de o actriţă autohtonă. Minunea s-a petrecut la Editura Humanitas, unde „Jurnalul" Oanei Pellea a cucerit inimile a 23.000 de români, pe când romanul lui Coelho – „Învingătorul este întotdeauna singur" s-a vândut doar în 21.000 de exemplare.
Mihaela Rădulescu, mai iubită ca AndreeaMarin
Vedete de televiziune, ca Mihaela Rădulescu şi Andreea Marin, s-au confruntat pe tărâm literar în anul ce tocmai a trecut. „Nişte răspunsuri", cartea Mihaelei Rădulescu, a depăşit în vânzări celelalte cărţi apărute pe piaţă, inclusiv pe cele ale laureatei Nobelului pentru literatură, Hertha Müller. În timp ce „Nişte răspunsuri" (Editura Polirom) conduce în topul vânzărilor, cu peste 40.000 de exemplare vândute de la lansarea la Târgul Gaudeamus, cartea Andreei Marin Bănică, mai scumpă decât a Mihaelei Rădulescu (85 de lei, faţă de 25 de lei), s-a vândut, la Tritonic, doar în… 4.000 de exemplare.
„Eu fac parte dintre acei opximişti care nu cred nici într-o criza a cărţii şi, de aici, nici într-o criză a cititului. Sunt absolut convinsă că nu ne vom putea despărţi de carte în forma ei tradiţională. Cartea nu va putea fi substituită niciodată de gadgetul electronic. Lectura este o poartă privilegiată spre mintea lumii şi de aceea îmi place să spun că avem atâtea vieţi câte cărţi citim."
Lidia Bodea, director general al Editurii Humanitas
Portretul robot al cititorului român
Tipul orientat spre carieră
- tineri, 21-30 de ani (mai mult femei), salariaţi, cu studii superioare sau studenţi, din mediul urban, având părinţi cu studii superioare sau medii. Cunoscători ai mai multor limbi străine, slabi consumatori de programe TV şi cititori intensivi de literatură de specialitate.
Cititor ocazional
- femei casnice, muncitori, lucrători pe cont propriu, fără studii superioare. Citesc rar sau deloc, dar se uită la televizor destul de mult, la programe de divertisment. Sunt absolvenţi de şcoli profesionale sau de liceu, între 31 şi 40 de ani, necunoscători de limbi străine.
Tipul achizitiv
- 40-50 de ani, migranţi de la ţară la oraş, cu studii medii. Posesori de biblioteci mari (peste 500 de volume). Se uită foarte mult la televizor, la toate genurile de programe. Se declară foarte ocupaţi (destul de des sunt patroni), citesc mai ales autori români.
Cititorul de necesitate
- este imobil, rural, din zone fără infrastructură culturală publică. Se uită destul de des la televizor. Consumul de carte pare unul axat mai ales pe nevoile educaţionale ale copiilor, fiind unul minimal, „de necesitate".
hahaha