Primul presedinte al Europei greu de ales

Dintre cele sase propuneri pentru presedintia Consiliului European, Financial Times il sustine pe Tony Blair. Nimeni nu contesta faima si charisma fostului premier al Marii Britanii, celelalte nume palesc prin comparatie. Nu este clar deocamdata daca prim-ministrii celor 27 de state ale Uniunii Europene il vor alege pe Blair, din cauza rolului jucat de acesta in invazia Irakului. In alegerea primului presedinte al Europei nu este vorba despre realizarile politice ale candidatilor care-si doresc aceasta pozitie, ci este vorba de functia in sine. Problema Europei este aceea ca-i lipseste figura unui lider remarcabil, astfel in ciuda progreselor Uniunii Europene, in continuare se vorbeste de pe mai multe planuri. Tarile Benelux alaturi de alte state mai mici ale UE se opun ca presedintele Consiliului European sa fie originar dintr-o tara mare si mai sunt si cei care se tem ca importanta functiei prezidentiale va eclipsa presedintia Comisiei Europene si anume fostul ministru portughez, Jose Manuel Barroso, care a fost confirmat recent pentru al doilea mandat de 5 ani la presedintia Comisiei. Realizarile UE din ultimii ani, extinderea pentru a crea o singura piata economica de care sa beneficieze 500 de milioane de oameni si crearea monedei euro, ca valuta care sa concureze dolarul, sunt umbrite de fapxul ca liderii statelor din afara UE, de la Barack Obama la Hu Jinto, poarta discutii direct cu liderii europeni de la Paris, Berlin si Londra, si nu cu Bruxelles, capitala UE. Tratatul de la Lisabona, adopxat cu scopul de a consolida democratia in UE, precum si capacitatea acesteia de a promova interesele cetatenilor sai, este vag in ceea ce priveste fisa postului si rolul presedintelui Europei. Prin taraganarea luarii unei decizii in aceasta privinta, UE va rata sansa de a crea un lider mondial puternic. S-a constatat fapxul ca pe masura ce se apropie termenul desemnarii in functiile de presedinte si de ministru de  externe al UE, multi candidati neoficiali renunta sau intâmpina diferite dificultati. Ultima persoana care a spus ca nu vrea sa fie luata in considerare pentru functia de presedinte este Mary Robinson, fosta doamna presedinta a Irlandei. Analistii politici sunt dezamagiti, considerând ca Robinson, independenta politic, care beneficiaza de respectul tuturor din Europa si nu numai, ar reprezenta o miscare desteapxa a liderilor celor 27 de state ale UE sa puna o femeie in scaunul de presedinte, crescând astfel interesul si increderea cetatenilor Europei pentru clasa politica.