Concerte dedicate Zilei României

Să concertezi de ziua României are pentru mine o semnificaţie emoţionantă dar şi patriotică, un cânt adresat ţării tale şi poporului. În ultima vreme, au devenit obişnuite micile vacanţe în jurul datei de 1 decembrie. Pentru românii care nu vor pleca, filarmonici din toată ţara au programate concerte speciale şi, desigur, cele două mari instituţii de cultură muzicală  bucureştene au pregătit pentru această zi concerte care să fie pe măsură.

Primul dintre acestea , la Ateneu,  chiar de 1 decembrie:

Orchestra simfonică a Filarmonicii “George Enescu”

Dirijor
CHRISTIAN BADEA

Solist
MARIN CAZACU

Program

Richard Wagner
Preludiu la actul III al operei “Lohengrin”

Anatol Vieru
Concertul pentru violoncel şi orchestră

Anton Bruckner
Simfonia nr. 4

Cum despre Wagner şi Bruckner am mai vorbit mă voi referi la singura lucrare românească din program, concertul pentru violoncel şi orchestră de Anatol Vieru.  Compozitorul a fost discipol al lui Paul Constantinescu, al lui Constantin Silvestri şi mai apoi al lui Aram Haciaturian.  În 1946, obţine premiul Enescu pentru compoziţie. Fire nonconformistă, muzician pasionat de moduri şi de matematică, Anatol Vieru  devine convins că urechea umană percepe  scările de sunete ca pe nişte mulţimi,  în sensul mathematic. Pentru fiecare lucrare compozitorul a extras un model matematic. Modurile cu care a compus sunt de obicei înscrustate în blocuri sonore  iar formele  operelor sale sunt de „clepsidră”, „site”, „ecran” după spusele sale şi ale analiştilor săi.  Dacă vă amintiţi, am mai spus că muzica din a  doua jumătate a secolului 19 are mult de a face cu fizica, cu teoremele matematice şi cu diferite alte invenţii ştiinţifice.

La Sala Radio, pe 2 decembrie, violonistul-emblemă al tinerei generaţii, Alexandru Tomescu:
ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO
Concert de Ziua Naţională
Închiderea Festivalului “Viori de colecţie la Sala Radio”

Dirijor: MIHNEA IGNAT
Solist: ALEXANDRU TOMESCU – vioară
G. Enescu/b>: Rapsodia română nr. 1 în la major, op. 11
A. Dvořák: Concertul în la minor pentru vioară şi orchestră, op. 53
J. Brahms: Simfonia nr. 1 în do minor, op. 68

Despre Dvořák am vorbit chiar de curând iar despre Alexandru Tomescu promit că o voi face cu ocazia următorului său concert.  Între Brahms şi Enescu, mă voi opri asupra Rapsodiei Române , pentru că, nu-I aşa, suntem poate în cea mai potrivită zi pentru a asculta această lucrare.  Probabil cea mai cunoscută compoziţie a lui Enescu, cântată adesea şi în străinătate, această frumoasă miniatură orchestrală a fost compusă când Enescu avea doar 20 de ani. Structura piesei bazată pe teme folclorice rurale şi urbane sau sub-urbane este ca un fel de potpuriu, în care aceste motive sunt prezentate şi dezvoltate mai apoi. Publicul iubeşte această rapsodie pentru dinamism , melodie şi orchestraţia spectaculoasă.