Victorie împotriva extremei stângi „liberale”: Andrej Duda câștigă alegerile în Polonia

Polonezii au repurtat o nouă victorie împotriva establishmentului pseudo-liberal european prin victoria lui Andrej Duda în alegerile prezidențiale. Duda și-a adjudecat victoria cu 51,2% din voturile exprimate.

Prezență mare la urne

Că alegerile prezidențiale au avut o miză uriașă, o arată chiar și prezența la vot, care a fost de 68,2%, a doua prezență atât de masivă din 1989 încoace. Puterea președintelui nu diferă esențial în Polonia de puterea președintelui din România, dar în mod clar victoria este una morală.

Cel învins, primarul de extremă-stângă al Varșoviei, Rafał Trzaskowski, a adunat abia 48,7% din voturi în acest al doilea tur al alegerilor prezidențiale, deși spera într-o victorie facilă, prezisă de casele de sondare care îl dădeau învingător dacă intra în turul al doilea. La fel a prezis și presa „liberală” mainstream.

În primul tur, Rafał Trzaskowski a obținut 30,46% din voturi, în timp ce Andrej Duda 43,5%.

Dar, distanța dintre Rafał Trzaskowski și Andrej Duda a însemnat peste o jumătate de milion de voturi exprimate de cetățenii polonezi. Iar prezența masivă la vot a însemnat fără îndoială faptul că cetățenii au înțeles că fără președintele Duda în funcție, Polonia risca să alunece în zona anormalității din vestul Europei.

Într-adevăr, Andrej Duda a subliniat pe parcursul întregii sale campanii dorința de a sprijini în continuare politicile partidului de guvernământ – PiS – anume, politicile legate de creșterea economică a țării, păstrarea suveranității naționale, continuarea reformelor în Justiție și stoparea politicilor homosexuale și a celor îndreptate împotriva Bisericii.

Nu în ultimul rând, Duda nu se declară nici în favoarea migranților islamiști ilegali din Africa sau Orientul Mijlociu, cum contracandidatul său este un fervent susținător al acestora, cum este și un mare susținător al homosexualilor.

Alegerea lui Duda oferă așadar suficiente motive pentru frisoanele establishmentului de extremă-stângă de la conducerea Uniunii Europene. Prezența lui Duda în fruntea statului polonez reprezintă  garanția păstrării unui status-quo la nivel european, o întărire a Grupului de la Visegrad și împiedicarea deplasării blocului central și est-european spre așa-zisul progresism pseudo-liberal.

Pentru cei care se încăpățânează să vadă jumătatea plină a paharului „liberal”, susținând că 48% cred în politici liberale, adevărul este că lucrurile nu stau tocmai așa! Pe de o parte, unii se mai luminează și chiar dacă o dată „liberalii” au reușit să te păcălească cu ideologia lor, nu există nici o granție că o vor mai face și altă dată.

Trzaskowski s-a bazat pe „diaspora”

Potrivit „uzanțelor” din ultima vreme, extrema stângă ar fi vrut să răstoarne votul popular din țară utilizând votnații așa-zisei diaspore, a polonezilor din afara granițelor. Cel puțin 400.000 de voturi, din care 180.000 din Regatul Unit. Abia cca. 16% din cei aflați în Marea Britanie au votat cu Duda.

Principalul argument pentru stimularea „diasporei” este, ca de obicei, faptul că cei plecați au un contact mai redus cu realitățile din țară și sunt mai puțin informați, astfel că pot fi mai ușor împinși să voteze potrivit unor așa-zise valori „europene”, ce nu înseamnă altceva decât linia marxistă, cu feminism, rasism, homosexualitate și ateism ca argumente principale pentru o „justiție socială” ce trebuie implementată obligatoriu și în Polonia.

Toate demersurile care au ajutat Polonia să se ridice economic și social, ajungând cea de a 18-a economie mondială și concurentă a economiilor europene (franceză, germană, olandeză) sunt descrise ca fiind o punere sub semnul întrebării a statului de drept. Îmbunătățirea traiului zilnic al cetățeanului polonez este descrisă în Occident ca fiind o risipire a resurselor și o încercare de destabilizare macroeconomică a Poloniei.

Trzaskowski era încrezător în victorie chiar și la închiderea urnelor, mai ales că sondajele vorbeau despre maxim 50,4% pentru Duda, însă având în vedere marja de eroare, o victorie a extremei stângi nu era deloc exclusă. În special tinerii (mai puțin instruiți sau spălați pe creiere prin universități de curricula „liberală”) sunt ușor de convinși că a nu accepta cedarea valorilor tradiționale înseamnă „ură” la adresa cvasi-inexistyentei comunități LGBT sau „distrugerea statului de drept”.

Victoria lui Trzaskowski ar fi însemnat, printre altele, dreptul de veto al președintelui pentru majoritatea legilor pe care puterea politică ar fi încercat să le adopte în Parlament. La fel, o mare problemă o reprezintă și presa independentă, nealiniată extremei stângi pseudo-liberale, împotriva căreia Trzaskowski ar fi urmat să se întoarcă exact cum a făcut-o și Traian Băsescu în România.

Gazeta Wyborcza, o publicație așa-zis liberală, s-a și angajat deja să „demaște” ceea ce numește „ura și abuzul de putere” din timpul campaniei electorale!

Rafal Trzaskowski a beneficiat de suportul întregului establishment european

Presa europeană și politicienii „progresiști” n-au încetat nici o clipă să îl descrie pe președintele Andrej Duda ca fiind homofob, rămas în urmă, un distrugător al Justiției și statului de drept, un ins care se luptă ca presa să nu fie independentă. Desigur, extremistul Trzaskowski reprezenta „antidotul” la toate acestea și promisiunea pentru „însănătoșirea” Poloniei.

În clipa de față, „liberalii” analizează posibilitatea de a ataca în instanță rezultatul scrutinului, dar eforturile lor par de pe acum inutile în fața unui mandat cât se poate de clar dat de poporul polonez președintelui Duda.

Trzaskowski a fost sprijinit de Platforma Civică, o fomațiune marxistă care a guvernat Polonia între 2007 și 2015 sub bagheta lui Donald Tusk, unul din cei mai mari inamici ai conservatorismului și un propagandist al PPE.

Ce înseamnă realegerea lui Andrej Duda?

Dincolo de o victorie clară a conservatorilor, realegerea lui Duda mai înseamnă continuarea politicilor PiS, care pe lângă măsurile de dreapta, continuă să aloce sume considerabile cetățenilor, crescându-le constant nivelul de trai. Deocamdată, Polonia a fost ferită de constituirea unei pături pro-sărăcie și subdezvoltare precum cea din România.

Apoi, se mai poate vorbi despre limitarea accesului capitalului străin în presa autohtonă. Andrej Duda sprijină independența instituțiilor precum Justiția sau media de ingerințele politice, în special a ingerințelor străine.

Nu în ultimul rând, victoria lui Duda înseamnă continuarea politicilor naționale și limitarea ingerințelor celor de la Bruxelles în chestiunile poloneze. Altfel spus, victoria lui Duda este și o importantă victorie a naționalismului și suveranismului european.

Prezența lui Duda în fruntea statului mai înseamnă și continuarea politicilor pro-familie, prin stimularea veniturilor familiilor cu câte 110 euro / lună / copil, asemeni politicilor din Ungaria care încearcă să prevină declinul demografic.

Victoria lui Andrej Duda mai înseamnă că președintele nu se va opune eliminării ideologiilor LGBT din școli, dimpotrivă! În prezent, alternativa poloneză la educația homosexuală din alte părți o reprezintă educația în spiritul valorilor familiei.

Rămâne de văzut care va fi poziția Poloniei și în cazul fondurilor UE pe care Comisia încearcă să le impună statelor naționale, cu o scadență în 30 de ani, însă condiționând cheltuirea acestora de acceptarea unei agende „liberale” în consonanță cu EU Green Deal, ceea ce ar duce nu doar la distrugerea întregii economii, a lanțurilor de aprovizionare, a importurilor și exporturilor, dar și la o expunere a statului la pretențiile corporațiilor și organismelor financiare care furnizează banii prin mijlocirea UE.

Și, desigur, rămâne pe tapet și chestiunea americană. Andrej Duda a fost primit la Casa Albă fix înaintea primului tur, iar realegerea sa cimentează relațiile cu Donald Trump. Acest lucru nu este însă pe placul Germaniei, cum nu este nici în topul preferințelor Comisiei Europene, mai ales în condițiile în care contingente de militari americani urmează să părăsească Germania în favoarea Poloniei, iar conlucrarea din industria energetică și schimburile comerciale dintre Polonia și Statele Unite continuă să fie înfloritoare.