Cât de rezilientă este România?

Toată lumea civilizată salută cu admirație „reziliența” de care dă dovadă Ucraina. În acest context, poate nu este hazardată întrebarea: România cum stă la acest capitol?

• ASASINUL CARE A ÎNVINS TIMPUL. 35 de ani. Niciun suspect. Niciun răspuns. Un dosar Q Magazine
• Lia Savonea: Când a fost capturată justiția? Cu siguranță nu acum, când a încercat să se elibereze!
• Moda citește
• TAROM is making it easier for Romanian passangers to travel do dozens of intercontinental destinations through its partnership with Etihad Airways
• Protestele de la Bruxelles au degenerat în violențe

Ce este reziliența și cu ce se mănâncă ea?

Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române (2009), reziliența este o „mărime caracteristică pentru comportarea materialelor la solicitările prin șoc, egală cu raportul dintre lucrul mecanic efectuat pentru ruperea la încovoiere, prin șoc, a unei epruvete și valoarea inițială a ariei secțiunii transversale în care s-a produs ruperea respectivă”.

Hai că ne-am lămurit! Politicienii dâmbovițeni, analiștii și jurnaliștii folosesc în exces acest cuvânt –  care este, de fapt, un barbarism – fără a-l explica. În românește am putea să-i spunem, mai frumos, „tărie”.

Conform Strategiei Naționale de Apărare (2020), conceptul de reziliență a României se referă la „capacitatea inerentă a entităților – indivizi, comunități, regiuni, stat – de a rezista și a se adapta articulat la evenimente violente, cauzatoare de stres, șoc, dezastre, pandemii sau conflicte, pe de o parte, și capacitatea acestor entități de a reveni cu celeritate la o stare funcțională, de normalitate, pe de altă parte”.

La rândul său, Strategia militară a României (2021) definește „reziliența națională” drept „abilitatea societății de a rezista și de a se recupera în urma șocurilor cauzate de factori perturbatori”.

Bun înțeles, toate aceste documente – pe care nu le-au citit nici cei care le-au elaborat și adoptat – promit că instituțiile statului au drept prioritate creșterea rezilienței naționale.

În țara doctoratelor plagiate, suntem, desigur, și doctori în reziliență. Ba chiar ne lăudăm că putem să-i luminăm și pe alții. Poate nu ați aflat, dar la 31 mai 2021 a avut loc, la București, ceremonia de inaugurare a sediului Centrului Euro-Atlantic pentru Reziliență (instituție care până azi și-a testat propria reziliență în situații de stres precum aflarea în treabă). În comunicatul oficial se afirma că „prin înființarea și operaționalizarea rapidă a Centrului, țara noastră va deveni un pol de excelență și un furnizor de expertiză pentru statele membre NATO și UE, respectiv pentru parteneri ai celor două organizații, în domeniul rezilienței”.

Chiar așa!

În plus, după cum știți, România are, grație UE, un Plan Național de Redresare și Reziliență, despre care Adrian Câciu spunea aici că e făcut din „avioane pe hârtie”, prin care am putea primi (să sperăm că nu la Sfântul Așteaptă!) o finanțare de aproape 29,2 miliarde de euro pentru investiții și reforme.

Așadar, s-ar părea că dăm pe dinafară de reziliență. Cu toate acestea, uneori se mai găsesc oficiali cărora le scapă porumbelul din gură. De pildă, la 26 noiembrie 2021, ministrului Apărării Naționale, Vasile Dîncu, a spus, cu ocazia ceremoniei de învestire în funcție…adevărul.

„Reziliența României înseamnă capacitatea României de a se adapta la situații neprevăzute, de a avea o capacitate naturală de adaptare, cum spune un mare statistician, cel care a scris și «Lebăda neagră», Nassim Taleb, a construi o societate antifragil. În momentul ăsta societatea românească nu este pregătită pentru asta. Armata Română este în acest moment cea mai avansată componentă de modernitate în societatea noastră”. Vasile Dâncu la preluarea funcției de ministru al Apărării Foto MApN

Reziliență și stare de spirit

Ce lipsește din definiția oficială, prezentată mai sus? În mod evident, omiterea „stării de spirit”. Nu există „tărie” a unui individ, grup, societate fără o stare bună de spirit bună. După cum nu există „tărie” a unei armate fără un bun moral al trupelor. Ceea ce Vasile Dîncu nu a menționat. Apropos, a încercat cineva să evalueze moralul armatei după recenta tragedie aviatică?

Dar care este starea de spirit a românilor? Pe vremea lui Ceaușescu, Securitatea se dădea peste cap pentru a elabora buletine speciale referitoare la această problemă, semnalând, uneori, că anumiți cetățeni, din anumite zone, se plângeau de lipsa bunurilor de larg consum, a căldurii etc., dar ferindu-se să facă o evaluare la nivelul întregii populații. Poate pentru că nu ar fi dat bine!

Sondaj INSCOP

În prezent, e suficient să citești sondajele de opinie. Astfel, potrivit unei cercetări recente realizate de Grupul de Studii Socio-Comportamentale Avangarde, doar 26% din români ar rămâne în țară ca să o apere în cazul unui conflict militar. Ca să nu mai pomenim că majoritatea populației consideră de ceva vreme că România se îndreaptă într-o direcție greșită (în unele sondaje procentul urcând până la aproape 80%!).

Buluceala la ghișeele unde se eliberează pașapoarte, la casele de schimb valutar sau la benzinării dă seama despre aceeași realitate. „Scapă cine poate” – asta e acum deviza națională. O deviză în care am fost învățați să credem în ultimile trei decenii.

Poate că toți suntem vinovați, într-o măsură mai mare sau mai mică. Dar responsabilitatea le aparține politicienilor. Pentru că, în schimbul privilegiilor pe care le primesc odată cu funcția sau pe care și le arogă, ei jură cu mâna pe Biblie sau pe Constituție că vor face tot ce pot pentru propășirea spirituală a nației.

Regina Maria, jocul de golf și piramidele

Regina Maria a fost prima femeie din România care a jucat golf. Regina Maria a vizitat piramidele (în 1930) și a permis să fie fotografiată, iar imaginile au fost publicate în presa din țară. Dar nimeni nu a îndrăznit vreodată să-i reproșeze ceva și nici nu ar fi avut de ce. Nu doar pentru că nu a făcut aceste lucruri în zile de restriște pentru țară.

Explicația o oferă Constantin Argetoianu, poate cel mai acerb critic al Reginei:

„Oricâte greșeli va fi comis regina Maria, înainte și după război, războiul rămâne pagina ei, pagină cu care se poate făli, pagină care se va așeza în istorie la loc de cinste. O găsim în tranșee printre combatanți în rândurile înaintate, o găsim în spitale și în toate posturile sanitare printre răniți și bolnavi. O găsim de față la toate adunările care încercau să facă puțin bine. Nu a cunoscut frica de gloanțe și de bombe, cum nu a cunoscut teama și scârba de molimă sau nerăbdarea față de eforturile așa de des inutile, provocate de dorința ei de mai bine. Regina Maria și-a îndeplinit datoria pe toate fronturile activităților sale, dar mai presus de toate pe acela al încurajării și ridicării moralului acelora care o înconjurau și care au trebuit să decidă, în cele mai tragice momente, soarta țării și a poporului său”.

Primul Război Mondial a fost unul dintre episoadele în care românii au dat o extraordinară dovadă de reziliență, în vremuri cumplite, pentru a putea întoarce sorții. Pentru că au fost inspirați, au avut credință și speranță (la aceste ingrediente, ucrainieinii adaugă acum ura). Prin comparație, cu se pot lăuda demnitarii dâmbovițeni în pandemie?

Desigur, ca neam, avem în genă capacitatea de a îndura. Ceea ce uneori poate constitui o premisă pentru tărie, iar alteori pentru vlăguire.

Acum, în timp ce țara vecină arde, iar concetățenii noștri se tem ca nu cumva vântul să răspândească pojarul, unii politicieni sunt, hai să spunem, absenți, alții se grăbesc să facă legi pentru ca plagiatorii din rândurile lor să scape, iar alții sunt obsedați să-și împingă favoritele pe funcții înalte.

În „Arta războiului”, Sun Tzu susținea că războiul trebuie evaluat în funcție de cinci factori fundamentali, dintre care primul era „influența morală”, prin care înțelegea moralitatea guvernului și, în special, aceea a suveranului. „Prin influența morală înțeleg ceea ce determină armonia dintre popor și conducătorii lui, făcându-i să-i urmeze în viață și în moarte, fără să se teamă că-și primejduiesc zilele”.

În ultimele zile, Dumnezeu ne-a încercat ospitalitatea. Să ne rugăm să nu ne încerce și reziliența!