iohannis
Politică

A doua tăcere asurzitoare a Președintelui

România Educată. Lumina ochilor și străfundul sufletului Președintelui. Sanchi. 2017. Început de an turbat. Turbat și anul, cocoș de foc, turbat și începutul, bezmetic politic.

 

Când i-a ars buza, a ieșit instant în geacă roșie în crucea iernii și a tras la greu pentru sine din haștag rezist. Tot când i-a ars buza a arătat ritos și urgent, prin voce și mișcări la rupere, cine e stăpânul inelelor în jocul de putere smintit inter-instituțional Președinție-Guvern-Parlament. N-am nici cea mai mică neliniște etică despre strategia la rupere. O constat doar, și îi evaluez eficiența. A proclamat solemn, de la tribună, referendum!, apoi i-a trântit rapid surdină, invocând rațiuni tactice ridicole, după calcule meschine despre ce câștigă și ce pierde. Dă-le-n mă-sa de valori și principii și sănătate civică, who the f…k cares!… Și iată cum comportamentele incontestabile ne trădează agenda reală. În fapt, vai!, suntem ceea ce facem și ce spunem cel mai des.


Când i-a ars buza, a ieșit instant în geacă roșie în crucea iernii și a tras la greu pentru sine din haștag rezist. Când vine vorba despre Educație, tace lung și asurzitor… A nepăsare crasă…


Când vine vorba despre Educație, proiectul critic al României de azi și mâine, Președintele tace din nou, ca la început de mandat. Tace lung, crunt și asurzitor, a nepăsare crasă. În 2017 – acum suntem în luna mai deja – n-a spus și n-a făcut nimic semnificativ încât să tragă România în siajul formidabil al acțiunii prezidențiale, dând semn măreț și apăsat al pohtei ce-a pohtit, asemenea predecesorului său de la 1600, care a plătit cu capul curajul său eroic. Lasă că nimeni altcineva cu greutate politică, parlamentară ori guvernamentală mai de Doamne-ajută n-a spus și n-a făcut nimic cu adevărat semnificativ până acum, îngălând tema aiuritor în cioace de circumstanță, fără noimă reală, fără cap și fără coadă.

CITEȘTE ȘI

În timp ce Președintele tace, academicianul Solomon Marcus vorbește.

 

În compensare, consilierul de stat pentru Educație și Cercetare dă semnal pe pagina socială personală: „Proiectul România educată” intră în a doua etapă, prin lansarea a șapte grupuri de lucru pe teme care au întrunit un nivel ridicat de interes în dezbaterile anului 2016. Acestea sunt: cariera didactică; profesionalizarea managementului educațional; echitatea sistemului educațional; învățământul profesional și tehnic; educația timpurie; autonomie, calitate și internaționalizare în învățământul superior și evaluările elevilor și studenților. În plus, au fost relansate dezbaterile organizate de alte entități interesate sub egida „România educată”. Intenționăm să facilităm o mai bună legătură între mediul privat interesat de educație și nevoia de investiție din școli și universități (demers în pregătire, stay tuned). Toate detaliile despre această etapă, împreună cu rezultatele tuturor evenimentelor de anul trecut se regăsesc la: http://www.presidency.ro/ro/angajamente/romania-educata”

TA-NAAA!…

Eu am două probleme de fond cu acest anunț – în fond, privat pe pagina personală, deloc serios instituțional. Prima problemă: nu mă pot salva de la a-l vedea drept ceea ce e chiar e, acum, în fond și formă – anume, o fumigenă cuminte-stingheră, menită a cumpăra timp prezidențial și escamota mult prea lunga tăcere asurzitoare la zi a Președintelui, despre subiect. Mergeți la link-ul indicat și căutați detaliile invocate alături, care „se regăsesc” – atenție, timpul verbului este prezent, nu viitor! În fapt, nimic.

Image result for romania educata

A doua problemă: formal, procesul România Educată face vorbire doar despre șapte teme „desemnate ca fiind prioritare” (așa „s-a” decis!…), reducând transformarea de sistem a Educației la „dezbaterea / discutarea” unui puzzle de șapte piese, fatalmente incomplet structural și lăsând sub preș elefanții mari și grei, profund indigești pentru stomacul Sistemului comunistoid-securistoid. Iată-I, elefanții: arhitecturile curriculare necomuniste – anul 2016 tocmai a consacrat un colosal rateu curricular, anume pe cel gimnazial de secol XXI, girat de frica ex-ului Curaj; formarea profesorilor prin programe puternice de licență pentru profesia didactică – rostiți sintagma doar, și veți vedea cum universitățile intră în fibrilație instantaneu, amenințate de moarte în farnientele lor călduțoid; nevoia organică de noi aranjamente instituționale de secol XXI, în care inspectoratele școlare să iasă din scenă o dată pentru totdeauna… Și câte altele!…

For the record. Loja mea este „loja Harvard”. Și îmi pasă de Educație cum nu vă puteți închipui. Repet: cum nu vă puteți închipui. De aici plecând, ce face consilierul de profil al Președintelui României pentru mine are relevanță funcționărească terțiară, nicidecum de leadership real. Ce face Președintele României însuși, însă, contează la modul absolut. Aici, leadership real zero.

Acum, în materia României Educate, Președintele României nu face nimic.

Acum, în materia României Educate, Președintele României nu există.

Click pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top