media_143746555573694300

Femeile care au făcut istorie nu au fost cele mai frumoase, ci cele mai interesante. Ana Morodan, o „instanţă” în comunicarea online, face deja istorie. Am întrebat-o CUM pentru cititorii Q Magazine.

Coverstory

ANA MORODAN – Stăpâna Internetului

Femeile care au făcut istorie nu au fost cele mai frumoase, ci cele mai interesante. Ana Morodan, o „instanţă” în comunicarea online, face deja istorie. Am întrebat-o CUM pentru cititorii Q Magazine.

Ce este fericirea pentru Ana Morodan?

Fericirea pentru mine este să pot să îi fac pe ceilalţi din jurul meu fericiţi. După cinci ani în care am lucrat într-un fel sau altul cu haine, cu genţi, cu bijuterii, cu obiecte dezirabile, ele nu prea mai au valoare pentru mine. Desigur, îmi mai doresc unele, dar adevărata fericire pentru mine este să am atât de mult succes încât acesta să le aducă fericire celorlalţi. Vreau să iau pentru a dărui înzecit.

Oare Dumnezeu a vrut să fim toţi fericiţi?

Dumnezeu ne-a lăsat liberul arbitru. Şi cu asta, da, ne-a dat posibilitatea să fim fericiţi. Cred că Dumnezeu este în fiecare dintre noi şi suntem fiecare pentru noi. Cred că fiecăruia ne este dat să ajungem din A în B, dintr-un punct în altul, însă depinde de noi cum facem asta, depinde de noi dacă mergem şerpuit sau în zigzag, onestitatea cu care ne trăim viaţa, în primul rând faţă de noi. Pentru mine, momentul în care am înţeles că nu sunt un om perfect, că am nişte mici „micuţisme”, vorba dumneavoastră, a fost acela de la care nu m-am resemnat, ci am înţeles că şi în mine există o parte imperfectă care mă face umană.

 Şi le-aţi eliminat sau v-aţi obişnuit  cu ele?

Le-am şi eliminat, dar m-am şi obişnuit cu unele dintre ele!

 Ştiu că sunteţi la bază avocat. A fost o vocaţie sau o conjunctură?

O conjunctură. Ana Morodan, la 19 ani, nu ştia ce vrea să facă cu viaţa ei.

 Şi cine a ales pentru ea?

Conjunctura, viaţa să spunem. Era un trend printre absolvenţii de liceu, în Arad, să urmezi Facultatea de Drept, şi am ales această facultate crezând că mi se potriveşte. Cred şi astăzi că m-a ajutat dintr-un punct de vedere pe care rar l-am întâlnit la alte persoane: să cunosc raporturile dintre oameni, săcunosc natura umană într-un timp mai scurt.

 Cât aţi profesat ca avocat?

Un an şi jumătate, în Arad.

 Şi câţi clienţi aţi avut? În ce cauze aţi pledat?

Am fost avocat specializat în drept civil, pe divorţuri. Cred că de aceea nu mi-aş dori să mă căsătoresc acum, deşi am o relaţie perfectă.

 Vom reveni la ea! Câţi oameni aţi „eliberat” prin divorț?

Cred că vreo 80.

 Putem spune că şi acestora le-aţi adus fericirea, nu!?

Da, cumva! După avocatură, eram extrem de blazată, nu îmi mai plăcea nimic din ceea ce făceam şi am început să documentez fenomenul online, cum pot să monetizez această lume „virtuală” şi instrumentele pe care ţi le oferă ea.

 Adică v-aţi gândit să faceţi un business din asta?

Da, pentru că după ce am studiat fenomenul la nivel internaţional, am realizat că în România nu există nimeni care să aibă un Personal Style Blogging.

 Definiţi acest concept!

Blogul de stil personal este o prelungire a universului persoanei respective. Este un blog utilizat în lumea modei şi a life-style-ului în care personajul principal ilustrează cu fotografii şi idei experienţele lui de viaţă, indiferent că vorbim despre o rochie roşie (să nu uităm că Marilyn Monroe este în conștiința publică ŞI datorită unei rochii!), despre o carte citită, despre un spectacol sau despre o Mare Întâlnire de viaţă!

Ar trebui să demontăm acest mit greşit al faptului că românii sunt urâţi, grobieni, de la ţară”, cu valori desuete

Citeam deunăzi un studiu care arăta că internetul este în „topul” principalelor cauze care determină anomia socială. La polul opus, Clay Shirky, autor al unei cărţi recent apărute (Cognitive Surplus: Creativity and Generosity in a Connected Age), consideră că internetul pune în valoare elementul numit de el „surplus cognitiv” – timpul şi energia pe care le putem dedica activităţilor şi obiectivelor care ne pasionează. Cum vede Ana Morodan internetul?

Dezvoltarea personală, autonomia în comunicare, antreprenoriatul, participarea socială și politică, toate sunt încurajate de folosirea internetului. Chiar dacă nu e zi în care să nu citim despre creșterea riscurilor de alienare, de izolare, depresie sau îndepărtare de societate, în fapt, studiile demonstrează că internetul ne-a făcut mult mai sociabili și mai conectați. Iar odată cu această rețea în care este prinsă toată lumea a crescut și angajarea individuală în societatea civilă. Internetul este o tehnologie a eliberării și a puterii. Un studiu al lui Michael Willmott pentru British Computer Society a arătat chiar că folosirea internetului crește, în indivizi, sentimentul de siguranță, de libertate personală. Și, poate în mod surprinzător, acest fapt este potențat în rândul femeilor, cele care îl folosesc pentru a-și organiza viețile și pentru a ieși din tiparele impuse de o societate patriarhală. Și, cum spuneam, internetul conduce și la impunerea unei noi culturi, a autonomiei. Referitor la gradul de interconectivitate, dacă în 1990 internetul de-abia ieșea de sub controlul Departamentului de Comerț al Statelor Unite, acesta s-a întins prin toată lumea cu o viteză uluitoare. În 1996 existau, conform studiilor, 40 de milioane de utilizatori de internet pentru ca, în 2013, numărul lor să se extindă la aproape 3 miliarde. Astăzi, extinderea internetului este un lucru care sună extrem de firesc.

 De ce v-am urma în gusturi şi în alegeri? Sau cine urmează trendurile pe care le setaţi, cum aţi devenit un trendsetter?

Cred că important de subliniat este că eu nu setez trenduri, ci doar împărtăşesc universul meu personal. Desigur, la rândul meu, adopt trendurile cu care rezonez şi le adaug amprenta personală. Ceea ce fac eu – şi cred că fac cu excelenţă – este că personalitatea mea reală devine personalitate şi în mediul virtual. Practic, am început să fiu foarte urmărită din primele luni de public internaţional sau din România. Amuzant este că cei din România nu percepeau că aş fi româncă sau că aş trăi în România pentru că ceea ce mediatizam, alegerile pe care le făceam, mă încadrau, mă situau aparent, la nivel de percepţie publică, drept o femeie occidentală care ar fi putut trăi oriunde într-o mare capitală a modei şi a culturii europene, dar în niciun caz în România.

 Aşadar, valorile şi modelele noastre aspiraţionale rămân cele din afara ţării?

Eu sunt o dovadă care vă contrazice. Sunt româncă şi vă mai pot da exemple de alte persoane care sunt cosmopolite şi care pot fi adevărate lecţii de rafinament atât vizual, la nivelul imaginii, cât şi al capacităţii profesionale sau culturale. Ar trebui să demontăm acest mit greşit al faptului că românii sunt urâţi, grobieni, „de la ţară”, cu valori desuete! Românii sunt oameni extraordinari care au avut nenorocul în destinul lor naţional de-a fi ţinuţi 45 de ani în întuneric. Dar există Lumină în ei înșiși.

După câteva luni, am început să fiu foarte urmărită, şi, profitând de o conjunctură, m-am mutat în Bucureşti. Nu-i mai puţin adevărat că venirea mea la Bucureşti a coincis cu momentul în care brandurile şi publicitatea, agenţiile de media, s-au deschis foarte mult către zona de online şi am început să dezvolt campanii monetizate prin canalele mele de comunicare: site şi social media.


120.000 de vizitatori unici, pe lună, ai site-ului www.anamorodan.com

Singurul blogger din România invitat de Casa Peroni la Londra şi singura personalitate din online invitată să prezinte recenta expoziţie „Matisse”.

18.500 de followerşi pe contul de Instagram


 Ce vă diferențiază de alţi key opinion leaders?

Mie nu îmi place în general să vorbesc despre mine şi nici să mă promovez, pentru că ceea ce eşti vorbeşte mai tare decât ceea ce spui. Dar vă pot spune ca feedback din piaţă că brandurile şi publicul îmi spun că sunt diferită pentru că transmit emoţie, mă simt apropiată, mă simt caldă. Marele meu atu este că vizitatorii şi followerii mei cred în ceea ce scriu, pentru că un alt atribut extrem de important care stă la baza succesului meu este onestitatea, faptul că nu i-am minţit niciodată, că promovez doar branduri, produse, idei şi poveşti în care cred. Pot refuza cu zâmbetul pe buze şi fără nicio urmă de regret un proiect cu o sumă importantă, doar pentru că nu cred în acel produs, şi în ceea ce nu cred, nu pot investi Recomandare.

Un alt atu este că deşi sunt un Om-instituţie, îmi păstrez calităţile umane care mă ţin aproape de publicul meu: nu devin gravă sau sobră gratuit, îmi place câteodată să zâmbesc şi să mă amuz împreună cu cititorii mei, la fel cum pot fi extrem de exigentă şi de tranşantă atunci când pun NU în faţa unui produs sau a unei propuneri de colaborare în care nu mă identific. Sunt un antreprenor online, însă promovez şi validez, percepând anumite onorarii pentru campanii, ceea ce aş alege şi la nivel personal. Întorcându-mă la întrebarea dumneavoastră asupra diferenţelor între mine şi alţi lideri ai online-ului… un alt fapt care m-a diferenţiat în această industrie este bunul meu simţ.

 Vine din ADN-ul de ardeleancă?

Vine din mine. Nu uit vreodată să fiu recunoscătoare oamenilor care mă sprijină şi care pun cărămizi la cariera mea publică. Când am venit în București, am lucrat o perioadă la Bursa Română de Afaceri. Însă ulterior, site-ul anamorodan.com a crescut atât de mult încât aveam prea multe proiecte şi am plecat de la Bursă. Am luat o echipă cu care să lucrez, şi chiar dacă, la început, nu câştigam decât necesarul pentru a plăti colaboratorii mei, am înţeles că până şi în tenis, unde vorbim de un sport individual, succesul este consecinţa unui efort de echipă. Acestor oameni, din această echipă, le voi fi mereu recunoscătoare.

 Există mult pragmatism sau chiar mercantilism în această industrie? Asta pentru că suntem la repere de bun-simţ…

Da. Este o industrie viciată şi ea de bugetele de publicitate şi de banii care o susțin.

 În ce crede Ana Morodan?

Valorile la nivel personal se îmbină cu cele la nivel profesional. Cred în recunoștință, în bun-simţ, în forța de muncă, şi sunt tristă să constat că generațiile tinere vor să ardă etape în construcția personală şi nu investesc în muncă, în efort, atenția şi timpul care, de fapt, i-ar defini şi i-ar diferenția mai târziu. Şi mai cred în onestitate, trăsătura care mă jalonează atât în relațiile personale, cât şi în cele profesionale.

 Că tot vorbim de relații personale. De ce nu v-aţi căsători? Asta ca să revenim… cum am promis mai devreme.

Pentru că nu cred în instituție, ci în parteneriat, cred într-o comuniune armonioasă, respectuoasă, între un bărbat şi o femeie şi chiar dacă de pe canalele mele lipsesc clasicele fotografii cu partenerul de viaţă care fac mult trafic, am o relație extrem de fericită cu un om pe care îl respect şi îl admir profund. Aş putea spune că este omul pe care îl respect cel mai mult în lumea asta şi nu pentru că este iubitul meu. Este un aventurier şi un intelectual excepțional, un fel de James Bond al zilelor noastre. L-am cunoscut tot datorită online-ului, dar cred că unele lucruri ar trebui să rămână personale. Unde ar mai fi nota de mister? Şi el este, într-un fel, partea nevăzută a succesului meu.


Ana Morodan a primit, în 2014, premiul de „Digital Diva” în cadrul celui mai important eveniment de fashion şi lifestyle dedicate femeilor active din social media


Ceea ce m-a făcut pe mine să vă aleg ca model în compania celorlalte femei de excepție din aceste pagini a fost faptul că Artmark, o casă de licitații care promovează arta, v-a ales ca singurul reprezentant din online pentru Licitația lor de Eleganţă.

Sigur că m-a măgulit alegerea, dar într-un sens mi s-a părut și firească pentru că şi în viața de zi cu zi, în alegerile mele personale – care exced profesiei mele sau acestui tip de antreprenoriat online –, aleg eleganţa indiferent de domeniu. Voi opta întotdeauna pentru un cadru, pentru o femeie, pentru un bărbat, o situație, un produs elegant în detrimentul unuia care poate are un succes mai mare la public. Nu mă identific cu masele, ci mai degrabă cu valorile. Tot în cadrul complimentelor profesionale a fost şi includerea mea într-un grup de cinci personalităţi care s-au bucurat de privilegiul de a petrece o zi în atelierul pictorului Ștefan Câlţia din București pentru a promova expoziția lui intitulată „Ştefan Câlţia – Locuri”.

Frica este cel mai mare sabotor al aripilor noastre

Şi ați zburat cu îngerii pictorului?

Putem spune c-a fost ca un zbor presărat cu câteva revelații. Nu aş putea fi un om cu mesaj public sau un om care aspiră să educe gusturile publicului, dacă nu m-aş educa eu însămi, în mod continuu…

Întâlnirea cu un mare artist este transformatoare şi te îmbogăţeşte cu experiență, vibrație şi emoție pe care niciun contract profitabil nu ţi le poate oferi. Dacă-mi permiteți, aş mai adăuga o altă mare întâlnire care mă definește profesional. Am fost singura voce din online aleasă să vorbească şi să prezinte Expoziția Matisse care a avut loc în România, recent, la Palatul Noblesse.

Sunteți un personaj complex. De la Matisse… iată-vă venind acum de la întâlnirea cu o mare revistă internațională. (Ana Morodan a dorit să păstreze confidențiale deocamdată detaliile acestei întâlniri cu redactorii unei importante reviste la nivel internațional, veniți la București pentru a o cunoaște şi a realiza un interviu cu ea! – n.r.) Nu aveți limite, nu?

Am niște obiective foarte bine conturate, știu unde vreau să ajung şi, ca să ne şi amuzăm, vă pot spune că îmi place opțiunea mașinilor din generația nouă denumită „Failure is not an option”. Acest statement este ca o mică mantră zilnică. Consider frica cel mai mare sabotor al aripilor noastre.

 Şi unde vreți să ajungeţi?

N-am să vă răspund șablonat şi arogant „Sky is the limit”, ci doar că îmi doresc să ajung la „Morodan Corporation”.

 Ana Morodan, cunoscându-vă, nu am dubii că veți ajunge!

Click pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top