constantin degeratu
Actual

ANALIZA QMagazine – Gen. Constantin Degeratu, despre avantajele și dezavantajele cumpărării de rachete PATRIOT

La solicitarea QMagazine, generalul Constantin Degeratu, fost șef al Marelui Stat Major al Armatei și fost consilier prezidențial pe probleme de securitate al Administrației prezidențiale, a analizat care sunt necesitățile de securitate și slăbiciunile financiare ale cumpărării de către România a rachetelor Patriot de la Departamentul de Stat al SUA. De asemenea, generalul Degeratu prezintă și soluția care ar fi cea mai avantajoasă pentru România.

''Anunţul Agenţiei americane pentru cooperare în domeniul securităţii şi apărării (DSCA) cu privire la notificarea Congresului SUA de către Depatamentul de Stat privind  posibilitatea achiziţionării de către România a unor sisteme de rachete sol-aer de tip Patriot reprezintă, desigur, un semnal pozitiv şi încurajator.

Nevoile de securitate

De ani de zile, sistemul apărării spaţiului aerian al României este într-o gravă suferinţă iar  începând din 2014, anul în  care Rusia a lansat efectiv o formă de agresiune complexă împotriva NATO, vulnerabilitatea noastră a devenit o veritabilă invitaţie la aventuri militare iresponsabile ale regimului de la Kremlin.

Situaţia s-a agravat continuu – prin ameninţări directe lansate de preşedintele Putin şi oficialii militari de rang înalt ruşi, ca urmare a instalării în România a Sistemului american de luptă împotriva rachetelor balistice AEGIS ASHORE (Scutul la Deveselu), cât şi datorită lipsei oricărui instrument de apărare a acestui obiectiv împotriva unor atacuri din aer (cu avioane sau rachete).


Dislocarea în Crimeea a unui impresionant arsenal aviatic ofensiv (cu aparate din generaţii recente sau modernizate), precum şi a rachetelor balistice Iskander (cu rază de acţiune de 500 km) ar fi trebui să constituie argumente convingătoare că ameninţările Moscovei nu sunt simple declaraţii politice pentru uz intern.


În plus, realizarea completă de către Rusia a unui sistem A2-AD între Marea Neagră şi Marea Baltică, în care rolul principal îl joacă sistemele antiaeriene (şi antirachete) S-300/S-400, precum şi sistemele de rachetă anti-nava Bastion, a creat o zonă efecivă de interdicţie (zbor şi/sau navigaţie) în întregul bazin vestic al Mării Negre (inclusiv în apele teritoriale ale României); umbrela agresivă se întinde însă  în spaţiul aerian românesc, peste întreaga Dobroge, până dincoace de Feteşti.

rachete Patriot

În aceste condiţii, şi având în vedere cele două sarcini majore ale Armatei Române (apărarea naţională; participarea la misiunea de descurajare decisă în cadrul NATO la Summit-ul de la Varşovia – 2016), înzestrarea Armatei Române cu echipamente moderne de apărare a spaţiului aerian şi maritim reprezintă o urgenţă naţională arzătoare. Opţiunea pentru sistemele Patriot este de domeniul raţionalităţii evidente deoarece:

Sistemele Patriot sunt (în mod recunoscut) cele mai bune, testate operaţional, din cadrul NATO (în condiţiile în care sunt foarte puţine sisteme similare);

Statele Unite reprezintă principalul furnizor de asistenţă militară pentru România şi singura ţară membră NATO care şi-a luat un angajament special explicit în acest sens, dincolo de prevederile articolului 5;

– Familia de rachete sol-aer Patriot a fost testată în România, iar echipamentele operaţionale de acest tip sunt, probabil, singurele disponibile la această dată.

Date tehnice ale sistemului

Rachetele Patriot reprezintă o familie diversă, multifuncţională (împotriva aeronavelor, a rachetelor de croazieră şi a rachetelor balistice cu rază scurtă de acţiune) şi în evoluţie (PAC-1; PAC-2; PAC-3; la rândul lor cu diferite versiuni).

Anunţul DSCA face referire la: un lansator multifuncţional modern (de ultima generaţie – M903) – 28 de unităţi; 56 rachete MIM-4E versiunea GEM-T anti-aeronava (cu rază de acţiune 90-160 km; 168 rachete PAC- MSE anti-rachetă (cu rază de acţiune de până la 35 km).

Problemele financiare

Anunţul agenţiei americane, care face referire la negocierile purtate de partea română cu firmele Raytheon Corporation şi Lockheed-Martin, vorbeşte despre un pachet care ar putea atinge cifra de 3,9 miliarde dolari, dar precizează că un asemenea contract nu a fost încă semnat.

Ştim că tratatevele similare ale Poloniei durează de mai mulţi ani, pentru o cantitate mai mare şi, desigur, o sumă mai mare. Recent, discuţiile par să fi intrat în impas; se afirmă că impasul s-ar datora cererii Poloniei de a primi o vesiune mai modernă, cu radar tip 360, încă neoperațională.

În ceea ce priveşte România, nu există informaţii publice cu privire la aranjamentul financiar şi nici la calendarul livrării, dar pot fi făcute două observaţii:

– Livrarea, intrarea în înzestrate şi operaţionalizarea deplină a celor 7 baterii (unităţi de foc) constituie un proces complex, consumator de timp şi, deci, care ar putea dura câţiva ani, intrând în conflict cu natură ugentă a cerinţei operaţionale;

– Dacă luăm în considerare tiparul de lucru al firmelor de armament de renume (inclusiv cele două menţionate), este posibil că acestea să impună cerinţa unui depozit bancar garantat la nivelul întregii sume, ceea ce, în situaţia actuală a României, nu ar fi posibil.


Ca urmare, speranţele unui program urgent, apt să furnizeze o capabilitate reală în acest domeniu, în timp util – capabilitate de natură să genereze descurajare, sunt, din păcate foarte mici.


Soluții alternative

Singura soluţie ar putea fi, cred, una politică, respectiv apelul la Parteneriatul strategic cu SUA şi la  mecanismul smart defense. E nevoie de soluţii creatoare, în primul rând interguvernamentale, specifice domeniului securitate şi apărare, şi abia în al doilea rând de business mutual eficient. Concret, Guvenul României (cu sprijinul Parlamentului şi al preşedintelui) ar trebui să solicite (şi să obţină) din partea Guvernului/preşedintelui SUA (cu sprijinul Congresului) un program urgent care să conţină:

– Dislocarea urgentă în România a 3-4 baterii (unităţi de foc) de rachete sol-aer Patriot, din existentul american în Europa (sau de pe teritoriul SUA); contractarea lor şi declanşarea procesului de preluare de câte Armata Română pe măsura  efectuării plăţilor în tranşe suportabile de către bugetul apărării (în maximum 2 ani);

Contractarea, cu garanţii guvernamentale americane, a unui al doilea lot de 3-4 baterii (inclusiv din versiunile încă neoperationale), cu timp de livrare după 2-3 ani;

Construcţia (investiţie), în România, a unei linii de producţie americane de rachete tip Partiot (versiunile GEM-T şi PAC-MSE) pentru consumul (de instrucţie, de campanie, motivat tehnic) naţional, consumul armatei americane dislocate în Europa de Est şi consumul altor state posesoare de sisteme Patriot.

Fondurile necesare unui asemenea proiect promovat în regim de urgenţă ar putea fi avansate din suma alocată de Congresul SUA pentru programul de reasigurare şi descurajare pe frontierea estică a NATO. Parte din ele ar putea fi, sau ar trebui să fie, nerambursabile, parte – rambursabile în timp.

Un asemenea mod de abordare ar fi singurul adecvat stării excepţionale în care ne aflăm aici, în linia întâi, şi ar fi, din punct de vedere economic, reciproc avantajos, fără a afecta echilibrele economice şi sociale fragile din regiune.''

Generalul Constantin Degeratu, pentru QMagazine

Despre termenii contractului negociat, citiți declarațiile oficialilor Departamentului de Stat al SUA, în exclusivitate pentru QMagazine, AICI.

Click pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top