Bolojan pune presiune pe judecătorii CCR. „Mai gravă este însă gafa juridică pe care o comite”

Așa cum a declarat la conferința de presă de acum două zile, premierul Bolojan a informat Curtea Constituțională asupra consecințelor amânării unor decizii în privința legii privind pensiile magistraților. Bolojan a trimis celor nouă judecători CCR o scrisoare prin care explică implicațiile directe asupra obligațiilor asumate de România în fața Uniunii Europene, acuzând Curtea de pierderea de către România a sumei de 231 milioane din PNRR.

• Istorie și „hârdău de ocări” la aniversarea PNL
• Tulsi Gabbard demisioneazǎ din fruntea serviciilor de informații ale SUA
• TikTok și Youtube „nu sunt suficient de sigure” pentru copii
• 20 de ani fără EA
• Înalta Curte trage un semnal de alarmă la CCR: Măsuri aberante care lasă românii de rând fără apărare

În document, premierul Bolojan arată că potrivit discuțiilor oficiale dintre Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene și reprezentanții Comisiei Europene, se consideră „neîndeplinit” jalonul 215.

„Comisia consideră neîndeplinit Jalonul nr. 215, având ca efect pierderea de către România a sumei de 231 milioane de euro”, scrie premierul în scrisoarea către CCR.

Interesant este că Bolojan precizează că Bruxelles-ul și-a sincronizat calendarul, ceea ce înseamnă că nu va comunica public această concluzie înainte de 11 februarie 2026, adică înainte de data la care CCR va trebui să decidă asupra legii în discuție. Bolojan subliniază, de asemenea, că decizia finală va depinde de informațiile transmise de autoritățile române.

Avocatul Toni Neacșu consideră că premierul Ilie Bolojan a făcut o gafă juridică, atunci când a justificat trimiterea acestei informări în baza articolului 148 din Constituție.

De asemenea, Neacșu este de părere că, în acest mod, Guvernul presiune directă pe judecătorii CCR.

„Guvernul a trimis oficial o informare Curții Constituționale, prin care practic acuză formal instituția că e responsabilă de pierderea de către România a sumei de 231 milioane din PNRR, din cauza nepronunțării rapide pe legea privind pensiile magistraților.

Este o presiune directă pusă pe CCR, exercitată în cadrul dosarului în care se verifică constiționalitatea chiar a unui act normativ al Guvernului, dar cu asta ne-am obișnuit.

Mai gravă este însă gafa juridică pe care o comite Guvernul, atunci când justifică trimiterea acestei informări în baza art. 148 alin 4 din Constituție.

Acest text nu se referă la vreo obligație a CCR în ce privește rolul autorităților statului român în îndeplinirea obligațiilor asumate de România în raport cu Uniunea Europeană, așa cum pretinde fals Guvernul, ci numai la obligațiile chiar ale Guvernului, Parlamentului și ale autorității judecătorești (instanțele de judecată obișnuite, obligate sa respecte legislația europeană).

CCR nu este parte a autorității judecătorești și, evident, nici a executivului sau a legislativului, este este o autoritate distinctă a statului, singura care realizează jurisdicția constituțională.

Însă tocmai pentru că Guvernul mută responsabilitatea pentru ceea ce nu a făcut chiar el pe Curtea Constituțională aceasta ar trebui, exact în baza art. 148 alin. 4 din Constituție, să solicite Guvernului:

– Scrisoarea de observații din 28.11.2025 trimisă de România Comisiei Europene prin care a justificat neîndeplinirea jaloanelor pentru care în 30.05.2025 s-a suspendat din PNRR suma totala de 869 mil euro. De aici rezultă ce măsuri a întreprins Guvernul pentru a ridica suspendarea fondurilor. E un document al statului român, ar fi trebuit deja sa fie public.

– Dovada scrisă din corespondența purtată cu CE că jalonul 215 ar fi fost considerat îndeplinit doar prin adoptarea legii privind pensiile magistraților, dat fiind că în documentele oficiale (PNRR revizuit în octombrie 2025) acesta se referă la altceva.

– Informarea Comisiei Europene cu privire la concluziile sale ca urmare a evaluării măsurilor de remediere a jaloanelor restante pentru care s-au suspendat cele 869 mil euro, informare care a avut termen la 28 ianuarie 2026.

Prin această informare România, în baza art 24 alin 8 din Regulamentul 2021/241 privind Mecanismului European de Redresare și Reziliență, află câți bani pierde definitiv din PNRR ca urmare a neîndeplinirii până la 28.11.2025 a jaloanelor restante (adică 79, 122, 215 și 440). În decembrie 2025 ministrul Pîslaru anunța public că România nu a îndeplinit cel puțin încă alte 2 jaloane (numirile corecte la conducerea societăților din energie și trasporturi), pentru care erau suspendate alte 250 mil euro. CCR e de vină și pentru asta?

În acest fel vom afla atât noi cât și CCR câți bani din cei 869 milioane suspendați am pierdut definitiv din cererea de plată nr. 3 (probabil în jur de 450-500 mil euro, cel puțin) și mai ales cine sunt adevărații responsabili, adică CCR de pildă sau, dimpotrivă, chiar Guvernul.

Informațiile sunt necesare și pentru corecta soluționare a dosarului, întrucât prin sesizarea sa ICCJ a invocat exact contrariul a ce susține cealaltă parte, Guvernul: jalonul 215 se referă la altceva decât la pensiile viitoare ale magistratilor iar măsurile propuse nu pot fi justificate plecând de la urgența PNRR și nu ar fi oricum suficiente pentru evitarea pierderii definitive a celor 231 de milioane.

Cred ca domnul Ilie Bolojan s-a scărpinat degeaba în cap, pentru că dă posibilitatea si obligația judecătorilor CCR să verifice cele așternute pe hârtiuța pe care a trimis-o.”, a scris Toni Neacșu pe Facebook.

Să ne imaginăm că Înalta Curte judecă un om de afaceri și premierul scrie judecătorilor

Într-un comentariu publicat de InPolitics, Bogdan Tiberiu Iacob arată că „fără a ne feri de vorbe mari, asistăm la cel mai grav derapaj democratic din ultima vreme, pentru că premierul României puse presiune directă și în mod public pe judecătorii CCR, indicînd că se pot face vinovați în ochii cetățenilor de pierderea unor sume de bani.”

„Să clarificăm din capul locului: Curtea Constituțională nu este o instituție subordonată Guvernului, nici un partener de implementare al PNRR. Rolul ei este strict constituțional: controlul de constituționalitate, nu respectarea calendarului politic sau financiar al Executivului. Cînd premierul trimite o scrisoare oficială prin care cere urgentarea unei decizii, el transmite implicit mesajul că CCR ar trebui să țină cont de interesele Guvernului, nu exclusiv de Constituție. Asta fisurează principiul separației puterilor în stat.

Invocarea pierderii a 230 de milioane de euro din PNRR este esențială în acest caz. Nu e un detaliu tehnic, ci instrumentul de presiune. Mesajul real nu este: Vă rugăm să decideți, ci: Dacă nu decideți repede – și într-un anumit sens – consecințele vor fi grave și vor fi puse în cîrca voastră.”, arată BTI.

Aceasta este o formă de constrîngere simbolică, incompatibilă cu independența unei curți constituționale.

„Judecătorii sunt puși într-o situație în care orice decizie amînată sau nefavorabilă poate fi interpretată public drept sabotaj economic. Constituționalitatea unei legi privind pensiile magistraților – subiect extrem de sensibil, cu impact direct asupra independenței justiției – nu este un exercițiu contabil. A cere CCR să se grăbească pentru că „ne presează Bruxelles-ul” înseamnă a sugera că analiza juridică profundă este un lux pe care nu ni-l mai permitem. Asta transformă Curtea din arbitru constituțional în notar al urgențelor guvernamentale.”, arată InPolitics.

„Dacă acest tip de intervenție este acceptat azi, precedentul este devastator. Mîine, un alt premier va recomanda o soluție, poimîine se va invoca stabilitatea politică, iar ulterior siguranța națională. În toate regimurile iliberale, capturarea instituțiilor independente începe exact așa: nu prin ordine directe, ci prin presiuni publice, scrisori respectuoase și apeluri la interesul național.”, avertizează jurnalistul.

Paradoxul este că legea în discuție afectează tocmai statutul magistraților, iar premierul exercită presiune asupra instituției care trebuie să le apere independența constituțională.

Chiar dacă intenția ar fi una bună, forma este profund toxică democratic. Din această perspectivă, scrisoarea lui Ilie Bolojan nu este un gest de leadership, ci un abuz democratic soft, ambalat în limbajul responsabilității financiare.

Bogdan Tiberiu Iacob propune chiar un exercițiu de imaginație în care „ÎCCJ trebuie să dea verdict de condamnare a unui mare afacerist român acuzat de o infracțiune severă, iar premierul trimite o scrisoare judecătorilor în care arată că eventuala trimitere după gratii a acuzatului riscă să trimită în șomaj sute de angajați de la companiile acestuia și să afecteze bugetul statului prin neîncasarea taxelor și impozitelor de la respectivele companii. Cum ar fi?”

„Nu contează dacă CCR va ceda sau nu: simplul fapt că un premier își permite să pună presiune pe CCR reprezintă deja o încălcare a spiritului Constituției, dacă nu a literei ei, și e un motiv suficient pentru ca lui Bolojan să i se solicite neîntîrziat demisia.”, concluzionează BTI.