Mihai-Gotiu_-Alina-Mungiu-Pipiddi-_Emilia-Sercan-si-Elena-Vijulie Q Magazine
Cultură

„Cetățeanul luminat” față cu corupția

Puține opuri (după definiție:„operă literară sau științifică“) academice reușesc să devină subiect sau măcar pretext al unor discuții publice referitoare la actualitate. Un astfel de eveniment a fost prilejuit de lansarea variantei în limba română a volumului În căutarea bunei guvernări. Cum au scăpat alte țări de corupție?, de Alina Mungiu-Pippidi.

Ubicuitatea corupției

Aproximativ o sută de persoane au asistat la dezbaterea vie, moderată de jurnalista Elena Vijulie, la care au mai participat senatorul USR Mihai Goțiu și jurnalista de investigații Emilia Șercan. În plus, peste șapte mii de oameni au urmărit în direct transmisiunea manifestării, ceea ce indică interesul ridicat pentru această temă, omniprezentă, de altfel, în societatea românească.

Trăim într-o lume în care corupția – adică „abuzul sistematic din partea celor care au putere asupra resurselor pe care le punem împreună într-un stat pentru profitul lor personal – reprezintă regula, iar nu excepția”, după cum a subliniat Alina Mungiu-Pippidi cu acest prilej.

Cu toate acestea, există state care au reușit să controleze sau să diminueze flagelul, țările cel mai bine guvernate fiind vechile democrații, care au reușit în timp să construiască norme de integritate și au constrâns „elitele care le conduc să nu ia mai mult decât le este cuvenit din resursele publice, o tendință naturală a acestor elite”.

În plus, autoarea a analizat șapte cazuri ale unor state contemporane care au evoluat la bună guvernare în timpurile noastre (Estonia, Georgia, Chile, Uruguay, Botswana, Taiwan și Coreea de Sud), pentru a evidenția ce lecții pot fi învățate din fiecare exemplu, astfel încât societatea să inițieze și să accelereze acest proces.

Prin urmare, dacă alții reușesc, de ce n-am reuși și noi? Din păcate, dintre țările care au izbutit, „niciuna nu a pornit de la o corupție atât de mare cum avem noi acum”.

De ce au eșuat campaniile anti-corupție, inclusiv în România?

Alina Mungiu-Pippidi a identificat cinci cauze majore, după cum urmează:

  • au existat prea multe așteptări de la partea legală acolo unde legea nu prea contează;
  • anticorupția represivă excesivă a dus la instrumentalizare politică și contrareacție (precum în Italia);
  • partidele de guvernământ nu au știut sau nu au vrut să prevină corupția prin reforme administrative și economice, eliberând competiția;
  • societatea civilă a fost foarte slabă în domeniile strategice, de la educație la sport;
  • au existat multe oportunități și resurse noi pentru corupție (privatizări, fonduri europene etc).”
Alina Mungiu Pippidi Q Magazine

Pe coperta cărții apare pictura „Dreapta Guvernare“, de Simone Martini

Specificul românesc

Unde se găsește România în prezent? Alina Mungiu-Pippidi consideră că  „trebuie să ne fie limpede, noi am ajuns la un grad de corupție sistemică foarte mare, după care e destul de greu să te schimbi”.

La rândul ei, Emilia Șercan a opinat că  „șansele noastre de a limita corupția sunt foarte mici”. În plus, ea a apreciat că elita conducătoare este în mare parte vinovată de această situație, întrucât a impus un model facil al succesului, la care ne raportăm cu toții: „Leadershipul politic setează nivelul modelelor în societate. Modelele noastre, dacă ne uităm cel puțin la ultimii 27 de ani, au fost generații de politicieni care își au trecutul în nomenclatura comunistă, puternic ancorați în structurile vechii Securități.” Din acest motiv, „în privința clasei politice, în momentul de față, suntem fără speranță”.

În ceea ce îl privește pe Mihai Goțiu, acesta a declarat, în felul care l-a consacrat, că el nu este „sută la sută în politică”, dar crede că lucrurile se pot schimba, deși se lovește de diverse „realități legate de legi, de regulamente, inclusiv de instituția asta în sine, de palatul ăsta mare, care din punctul meu de vedere așa sunt făcute să facă politica ineficientă, să-ți ocupe cât mai mult timp cu pierdutul timpului (sic!), dar fără a lua niște măsuri care într-adevăr să rezolve lucrurile”.

Cetățeanul luminat și corupția

În timpul dezbaterilor, s-a afirmat că statul a fost capturat, unele instituții având o influență negativă. Din acest punct de vedere, exemplul cel mai clar este cel al doctoratelor plagiate de la celebra Academie Națională de Informații a SRI. Au fost evocate diverse cazuri, de la Gabriel Oprea la Mihai Tudose sau Cristian Bușoi.

Ce poate face „cetățeanul luminat” (sintagma se regăsește în lucrare) în acest context de război asimetric împotriva corupției? Este o întrebare care nu și-a găsit pe deplin răspunsul. Dar deliberarea este, să sperăm, doar la început.

Click pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top