Colectiv
Actual

Colectiv, după doi ani: „Mare lucru nu s-a schimbat!”

30 octombrie 2015. Pe Strada Tăbăcarilor la numărul 7, trupa Goodbye to Gravity își lansa un nou album. Clubul Colectiv era plin. La ora 22.32, în timpul concertului izbucneşte un incendiu. Focul cuprinde rapid întreaga clădire. 153 de secunde. Atât a durat tragedia care a schimbat zeci de destine și a trezit la viață alte câteva milioane. 64 de persoane și-au pierdut viața în Colectiv. Cea mai tânără- 15 ani, cea mai în vârstă- 48 de ani. În iulie, anul acesta, a 65-a victimă. Un tânăr care și-a pierdut iubita s-a sinucis.

Ce s-a schimbat în doi ani?

După doi ani, rănile fizice nu s-au vindecat. Dor și acum. Sunt zeci de victime care au nevoie zilnică de recuperare, pentru care șirul operațiilor nu s-a încheiat, care au nevoie de proteze sau mănuși speciale pentru a-și proteja pielea. Eugen Iancu, președintele Asociației Colectiv GTG 3010 luptă. O face pentru fiul său, Alexandru, un tânăr de 22 ani care a murit în fatidica noapte, pentru tinerii care și acum au nevoie de ajutor, dar și pentru ca România „să se facă bine”.

„Mare lucru nu s-a întâmplat. Din păcate statul român nu învață nimic. Nu învață din greșelile făcute și asta ne doare cel mai tare. Am vrea să nu se mai repete și, dacă se întâmplă, să știm să reacționăm. Nimeni din mediul politic nu a luat în calcul să facă o comisie care să studieze de ce a avut loc Colectivul, de ce spitalele nu au fost pregătite să aibă loc de răniți, de ce transferul s-a făcut atât de greoi. În Colectiv s-a greșit al naibii de mult pe toate palierele posibile: autorizații, primărie, ISU, spitalele. În afară de pompieri, nu am văzut la nimeni, nici măcar încercarea de a schimba ceva.” , a declarat pentru Q Magazine Eugen Iancu, președinte Asociația GTG 3010.

Despre Colectiv nu se poate vorbi la trecut. Nu a fost. Este. Pentru Alexandra Furnea, supraviețuitoare a incendiului, totul parcă s-a întâmplat ieri. După doi ani, a scris pe o rețea de socializare prin ce a trecut când se afla internată în spital, în România. „La sala de baie, totul se făcea pe viu pentru că nu există un protocol sustenabil de anestezie. Așa că, practic, ești torturat zi de zi, sau o data la două zile, nevoit să înduri dureri neomenești. Noi, răniții Colectiv, intram primii, dis de dimineață, ca să nu fim expuși la microbii altor pacienți. Mergeam acolo pe bandă rulantă, ca mieii la tăiat, scăldați cu rănile noastre pe 20, 30% din suprafața corpului în apă de la robinet, cu săpun chirurgical. Durerea aceea nu are nume, dar te marchează pe viață. Traumei accidentului i se adaugă cea a zilelor petrecute în spital, unde igiena însemna chin, pe viu, cu un banal Ketonal în vene. După ce plecam, se dezinfecta cada cu Thor, un produs marca HexiPharma, sub formă de spray. Apoi intra următorul și tot așa, până la final. ”

După doi ani, patru anchete penale bat pasul pe loc. Patronii Clubului Colectiv, cei ai firmei de artificii, pirotehniștii, primarul sectorului 4, Cristian Popescu Piedone, doi angajați ai ISU – toți au ajuns pe mâna justiției. Acuzațiile sunt multe și grele: ucidere din culpă, vătămare corporală, abuz în serviciu și lista continuă. Pentru niciun capăt de acuzare formulat de procurori, nu există o decizie definitivă. Nimeni nu e vinovat…

Statul să fie parte vinovată, nu garant

„Toți am greșit. Colectivul a dovedit cumulul tuturor erorilor societății. Atunci, însă, au răspuns niște oameni: de pildă cei care au interzis plecarea răniților la spitale din străinătate. Am sentimentul că acești oameni se protejează. Statul se apără. Inclusiv prin lege. Noi nu vrem ca statul să fie garant în acest proces, vrem ca statul să fie parte vinovată. Mai bine de jumătate din vină o poartă statul. Pompierii erau angajați ai statului, primarul, cei de la autoritatea în construcții, intervenția a asigurat-o statul și a fost o catastrofă, faptul că din spitale nu au fost lăsați să plece, deși spitale din UE ne-au oferit paturi de mari arși și noi le-am refuzat. Toți sunt angajați ai statului. Și pentru asta statul trebuie să intre în proces ca vinovat. Pe mine nu mă interesează ca statul să-mi dea 10 mii, 100 de mii de euro sau un milion. Pe mine mă interesează ca statul să-și recunoască greșeala și să îndrepte lucruruile. Vreau ca cei care au spus atunci că copilul meu este netransportabil și, astfel, i-au interzis dreptul la viață, acei oameni trebuie să plătească.”, a mai spus Q Magazine Eugen Iancu, președintele Asociației GTG 3010.

În birourile ministerului Sănătății se lucrează la finalizarea unui raport care ar trebui să ne arate ce s-a întâmplat, cine a greșit și unde, negru pe alb.

„Treaba Ministerului Sănătății este să caute adevărul, să ia măsuri în așa fel încât astfel de tragedii să nu se mai repete. Adevărul și dreptatea sunt primordiale și cred că deja știm adevărul. Avem nevoie de rapoarte oficiale doar pentru a-l confirma. Documentul nu a fost finalizat. Ne arată ce s-a întâmplat la Colectiv, ce a mers bine, ce a mers rău, iar din aceste lecții învățate să declinăm câteva măsuri. Am încercat să înțelegem ce s-a întâmplat, fie că e vorba de infecții nosocomiale, de biocide, de infrastructura sanitară, despre motivarea salariaților, de modul în care acceptăm sau nu acceptăm donațiile. Mai înainte de toate, acest raport ne arată dacă acceptăm adevărul și dacă punem pe primul loc interesul pacientului.”, a declarat Vlad Voiculescu, fost ministru al Sănătății pentru Q Magazine.

Colectiv, vocea străzii

În toamna lui 2015 și în săptămânile ce au urmat tragediei, zeci de mii de oameni au ieșit în stradă. Vocea poporului a cerut demisia premierului Victor Ponta, a vicepremierului Gabriel Oprea şi a primarului sectorului 4, Cristian Popescu-Piedone. Ce s-a schimbat în conștiința colectivă?

„Mulți dintre noi am devenit mai responsabili. Dacă ne ferim privirea, lucrurile nu se rezolvă de la sine. Am văzut asta la Colectiv, unde dacă societatea civilă nu ar fi făcut presiuni asupra autorităților pentru ca pacienții să fie transferați în centre din străinătate, mai mulți dintre ei ar fi murit. Deși cel mai comod lucru ar fi să ne facem cruce și să spunem Doamne ferește și să ne uităm în altă parte, a contat ca foarte mulți dintre noi am acționat și asta a salvat vieți.”, susține pentru Q Magazine Vlad Voiculescu, fost ministru al Sănătății.”

Astăzi, a fost zi de de reculegere la Colectiv. Lumânări, flori, amintiri, toate și-au găsit locul pe aceeași stradă a Tăbăcarilor. Biserica Ortodoxă prin vocea episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, Timotei Aioanei, i-a pomenit pe cei care au murit în Colectiv.

„Tragedia de la Colectiv a lăsat o amprentă dureroasă în memoria comună. M-aș bucura ca nimeni să nu uite ce s-a întâmplat. Pentru credincioși, lucrurile sunt percepute în cheia compătimirii, solidarității sufletești pentru cei care au trecut printr-o asemnea încercare. Pentru societatea românească, mă îndoiesc că s-au schimbat foarte multe lucruri. Așa cum spun părinții care și-au pierdut copii, nu s-a întâmplat nimic din ceea ce s-a promis. Autoritățile să facă ceea ce ar fi trebui, înainte să se întâmple o altă asemenea tragedie. Biserica este solidară cu cei care cer să se facă dreptate.”, a declarat Vasile Bănescu, purtător de cuvânt al Patriarhiei Române pentru Q Magazine

Click pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top