media_144464399981599000

Pentru a înţelege mai bine complexitatea celei mai grave crize a refugiaților de după Al Doilea Război Mondial, Q Magazine a stat de vorbă cu un „insider”. Jasim Sukaina, românca de origine irakiană, a venit în România în urmă cu 17 ani, pe vremea regimului condus de Saddam Hussein. Iată odiseea ei.

Recomandari

Criza migrației, prin ochii unui imigrant


În ţara sa natală, Sukaina era profesoară de limba arabă şi matematică. În România, țara sa de adopție, predă limba arabă la Cambridge School în Bucureşti, la Complexul Pantelimon și la Complexul Sf. Maria din cadrul Primăriei Sectorului 2. În plus, se implică în problemele imigranţilor atât prin asociaţia Bud’s Flowers, pe care a înfiinţat-o și care are ca scop promovarea și apărarea drepturilor omului, cât şi prin calitatea sa de mediator intercultural pentru comunitatea arabă din Bucureşti. Sukaina este căsătorită și mamă a trei copii, ultimul dintre ei în vârstă de… 9 luni. În ciuda greutăților prin care a trecut, a birocrației și  a nivelului de trai scăzut comparativ cu restul țărilor europene, s-a îndrăgostit iremediabil de România și de români, care au cucerit-o „prin felul lor de a fi: primitori, călduroși și deschiși față de străini, lucru destul de rar în celelalte țări”. De fapt, „România este acum țara mea”, spune Sukaina, o țară pentru care muncește, plătește taxe și impozite, în care își crește copiii și de care își leagă toate speranțele prezente şi viitoare: „Pentru că – spune ea – atunci când îți place locul unde trăiești, poți trece peste orice greutate”.


 

Emigranții nu au fugit din fața unui chin pentru a îmbrăţişa un alt chin

Eşti unul dintre imigranţii care s-au integrat perfect în România. Este adevărat, de la venirea ta în România au trecut aproape 20 de ani, perioadă de timp în care s-au schimbat multe şi în viaţa ta, şi în cea a românilor.

Într-adevăr, m-am integrat perfect într-o țara europeană, în speță România, și cred că aș fi putut să mă integrez în oricare altă țară, pentru că simt că asta ține de alcătuirea mea, e ceva care provine din propria mea dorință. Eu am luptat din greu să ajung unde mă aflu acum și știu că încă mai am mult de luptat pentru a-mi îndeplini toate visele.

 

Care este percepţia ta asupra actualei crize a migraţiei?

Din punctul meu de vedere, având o experiență directă şi îndelungată cu imigrația, aș putea spune că Europa se confruntă cu o problemă complexă și contradictorie. Pe de-o parte, europenii sunt profund îngrijorați de imigrația ilegală, dar în același timp ei îşi dau seama că au nevoie de acești emigranți pentru a menține creșterea economică și pentru a compensa declinul demografic. Din câte știu, rapoartele ONU arată că o rată anuală a imigrației mai mică de 600.000 de persoane va duce la scăderea populației în Europa cu 100 de milioane de locuitori în următorii cincizeci de ani. De asemenea, statisticile arată că aproape o treime din populația Europei a depășit vârsta de 50 de ani. Prin urmare, specialiștii în domeniu sunt de părere că migrația este un lucru bun pentru economia și viitorul Europei. Cred că problema migrației ar trebui să fie analizată mai mult din aspect economic și social, decât din punct de vedere al securității. Există studii pe această temă care arată că economiile care au adoptat imigranți au avut de câștigat, în ciuda temerilor referitoare la o creștere a șomajului și o diminuare a salariilor cetățenilor europeni non-imigranți. Acestea au dovedit că, pe termen mediu și lung, migrația se traduce în creșterea locurilor de muncă și suplimentarea resurselor fiscale. Lucru ușor de înțeles, dacă ne gândim că numeroși imigranți au studii superioare și profesii dintre cele mai diferite, de la oameni de afaceri, doctori, ingineri, până la profesori, traducători, muncitori și așa mai departe. Problema trebuie soluționată de la rădăcină, iar pentru asta este nevoie de sprijinul țărilor arabe.

 

Există această teamă că Europa va fi islamizată… Din punctul de vedere al europenilor, cetăţeanul arab reprezintă un potenţial terorist, la fel cum pentru occidentali, cetăţeanul român este considerat hoţ, ţigan şi infractor.

Din păcate, sub pretextul prevenirii amenințărilor teroriste, politicienii uită adevăratele probleme ale Europei și devin obsedați de o singură idee – menținerea controlului strict asupra frontierelor. Ei nu-şi amintesc că teroriștii arătați astăzi cu degetul s-au născut pe teritoriul Europei – în Marea Britanie, dacă vorbim de teroriștii care au comis atentatele din Londra, au fost educați în școlile europene / britanice și au crescut învățând valorile culturale și sociale ale Occidentului. Teroriştii de care vorbesc europenii nu au fost imigranți ilegali și nu au fugit de războaiele din Orient în căutarea unei viați mai bune. De asemenea, politicienii ar mai trebui să știe că teroriștii care doresc să intre în Europa nu au nevoie să se prefacă și să riște tot ce riscă adevărații emigranți care fug de războiul și de sărăcia din țara lor; teroriștii au propriile lor metode de a ajunge pe continent, total diferite de cele ale imigranților care stau cu familiile și copiii zile întregi la granițele Europei, în speranța că vor putea ajunge într-o țară care să le ofere condiții decente de viață.

 

Cum se va soluţiona actuala criză a migranţilor? Vor mai urma şi alte valuri de refugiaţi şi emigranţi?

Problema este foarte dificilă și pare a fi scăpat de sub controlul autorităților europene. Repartizarea refugiaților pe țări, negocierile dintre guverne și… celebrele garduri sunt, desigur, doar soluții temporare. Sunt sigură că vor mai urma și alte valuri de refugiați și imigranți, iar întrebarea care se pune este ce va face Europa atunci? Problema trebuie soluționată de la rădăcină, iar pentru asta este nevoie de sprijinul țărilor arabe.

Să ne punem şi noi în locul lor!

 

Ești plecată de 17 ani din Irak si visul reîntregirii familiei tale nu a căpătat nici acum contur. Sunt justificate temerile că odată instalaţi într-o ţară-gazdă imigranții vor popula întreaga Europă cu rudele şi cu prietenii rămaşi în ţara de origine?

Într-adevăr, mi-am dorit să fiu alături de mama și de frații mei de la începutul plecării din Irak. În țările arabe, familiile sunt foarte unite și nu este deloc ușor ca un membru să se afle departe de familia sa. Mi-a fost foarte greu, dar cu timpul m-am obișnuit cu această situație. Am cunoscut mulți oameni, am început să muncesc și ocupațiile vieții de zi cu zi nu mi-au mai lăsat timp pentru a mă gândi la distanța care ne separă. Desigur, îmi este foarte dor de mama, de frații și de surorile mele și, grație tehnologiei, nu trece nicio zi fără să vorbim și să ne vedem prin intermediul internetului. Din experiență proprie, pot să spun că nu este deloc ușor să îți aduci familia aici. Sunt multe condiții pe care imigranții nu le îndeplinesc pentru a putea să își aducă rudele. Vorbim aici despre imigrație, nu despre turism sau vizite.

 

Va afecta ce se petrece acum la granițele Europei percepția şi situația românilor asupra migranţilor?

Părerea mea este că România nu se va confrunta cu presiune migraționistă pentru că majoritatea emigranților au ca scop să ajungă în țările din Nord, acolo unde știu ei că există condiții de trai mai avantajoase decât în Sud. Aceasta nu înseamnă că România nu trebuie să ia în considerare capacităţi limitate de primire și de înregistrare a emigranților, pe măsura posibilităților ei, pentru a putea ține sub control situația. Nu gândim toți la fel și fiecare vede diferit problemele cu care ne confruntăm, de aceea unii vor primi emigranți cu brațele deschise, iar alții îi vor privi cu ostilitate. Asta nu se poate schimba, ține de firea și de motivația fiecăruia dintre noi. Ce putem face este să încercăm să gândim rațional și uman în astfel de situații. Să încercăm să ne punem pentru câteva minute în locul lor și să ne imaginăm locul din care ei au fugit lăsând totul în urmă.

 

Care ar fi, din punctul tău de vedere, soluția corectă și… realizabilă?

Orice țară europeană poate primi refugiați și emigranți, dacă se consideră în măsură să acorde siguranță și sprijin material (locuință, hrană și îngrijire medicală) până la lămurirea situației referitoare la integrarea celor în cauză. Dacă însă aceste state consideră că prin sprijinirea valului migraţionist își expun populația și economia la pericole grave, este de preferat să nu își deschidă porțile în fața migranților, măcar din considerente umanitare.  Pentru că emigranții nu au fugit din fața unui chin pentru a îmbrăţişa un alt chin.

Click pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top