Un model. Un zeu charismatic. Pe care să-l imite. Aduleze. În care să creadă. Să-i dea siguranţă existenţială. Să-l protejeze. De mai multă vreme poporul român e-n criza acestuia. Care să fi fost, oare ultimul? Charismaticul revoluţionar cu pulover Roman, eternul Iliescu, Ceauşescu contrafacerea propagendei peceriste condusă tot de el? Poate că ar fi o idée la Nichita Stănescu, dar pe un grup restrâns.. Poate Zelea Codreanu … Nu, nu rezolvăm noi problema.
Dan Diaconescu , a “mirosit” însă just fenomenul. Şi, cu o televiziune pe mână, s-a propus pe sine. El e Cel Aşteptat! Noua figură nouă. Mesianicul. Carismaticul norodului. Salvatore de la Patria. ( Sună cunoscut…). Apostolul. Preşedintele. Dan a făcut un partid al poporului şi a început să-i toarne, poporului !, ce îi place poporului să audă: Dreptate! Cinste! Prosperitate! Bogăţie! Hoţii la puşcărie! Politicienii corupţi, în acelaşi la galere !! Utopicii , iaca nişte sugari pe lângă Ţara promisă de Dan. De partea cealată a iluziilor – realitatea deprimantă. Ţara lui “să trăim bine!”. Distopia băseciană. Contrast izbitor. Dan ştie să manipuleze vise.” Visul de aur” al omenirii la Ceauşescu era comunismul. La Băsescu era traiul bun. La DD mai toate la pachet: traiul, dreptatea, răzbunarea, prosperitatea. Comic. Numai că masele sunt numeroase după o statistică-dicton emisă de Costache Negruzzi şi atribuită lui Alex Lăpuşneanu…
Păcat că evoluţia interesantă şi intrigant-periculoasă pe orbita mioritică a unei “stele” politice – e vorba de DD – a obligat CNA-ul( aşa-se mai numeşte , uneori Puterea: cenea!) să interzică OTV. Era firesc în contextul democraţiei jandarmereşti cotrocenene să se întâmple aşa. Dar, victimizarea lui DD prin deposedare de arma sa, îl întăreşte. Îi îndârjeşte electoratul alcătuit din plebea neglijată de toţi politrucii istoriei. Abia de acum încolo ar trebui ei să se teamă de el.














































