ApaNova-Tatulici-022
Lansarea cărții „Tezaurul gastronomiei românești/Borșuri și ciorbe”, de Mihai Tatulici
Actual

Cum a devenit Europa un continent al ciorbelor

„Pensionat” din gazetărie, Mihai Tatulici ne-a invitat zilele trecute la o lansare de carte cu şi despre ciorbă. Impresii şi imagini de la eveniment.

Confesiunea autorului

„Am învățat să gătesc de pe la 9 ani de la mama mea. Era bolnavă, stătea în pat şi de acolo mă dirija în bucătărie. Găteam aproape zilnic pentru 5 persoane (taică-miu, soră-mea de 6 ani, bunicul şi bunica), ca să n-o pun la socoteală pe mama care era o gospodină extraordinară.

ApaNova-Tatulici 010

„Cele mai tari întâlniri ale mele cu gastronomia românească s-au petrecut la stâne, pe la mănăstiri, uneori prin casele ţăranilor şi, nu de puţine ori, la petrecerile peste care nimeream”. – Mihai Tatulici


„Mâncarea la români e la fel de pretenţioasă ca vinul: fără povestiri, felurile de mâncare nu se pun în valoare ca lumea. Aşa am ajuns să povestesc despre borşurile şi ciorbele noastre”.


Când am început să lucrez ca reporter, carneţele mele de documentare (pe care le păstrez şi azi) aveau file care nu conţineau informaţiile pentru articolele pe care trebuia să le scriu, ci reţetele noi descoperite, pe unde am mâncat pe teren, ce bucătari am cunoscut, ce ingrediente necunoscute descopeream. Cele mai tari întâlniri ale mele cu gastronomia românească s-au petrecut la stâne, pe la mănăstiri, uneori prin casele ţăranilor şi, nu de puţine ori, la petrecerile peste care nimeream.

Aşa am ajuns să mă îndrăgostesc de plăcerea de a găti, dar şi de aceea de a povesti. Mâncarea la români e la fel de pretenţioasă ca vinul: fără povestiri, felurile de mâncare nu se pun în valoare ca lumea. Aşa am ajuns să povestesc despre borşurile şi ciorbele noastre”, spune Mihai Tatulici.

 

Mihai Tatulici, Emil Hurezeanu și Doru Bușcu, Q Magazine

Mihai Tatulici, Emil Hurezeanu și Doru Bușcu


În jurul mesei de prânz...

Aceasta este prima încercare de a aduna, din toate izvoarele scrise, toate borşurile şi ciorbele care se găteau (şi încă se mai gătesc) pe teritoriul României Mari. S-a dovedit şi un fel de reverenţă la împlinirea a 100 de ani de la 1918. Reverenţa este adresată, de fapt, ţăranului român, pentru că el este creatorul acestor admirabile reuşite gastronomice.

Şi o primă constatare luminoasă care trebuie făcută: nici slavii care ne-au adus borşul acum mai bine de 1000 de ani, nici turcii care ne-au lăsat ciorba acum 500 de ani nu se mai pot regăsi în aceste creaţii. Dovada stă în faptul grăitor că, astăzi, nici popoarele slave (toate!) şi nici turcii nu se pot lăuda cu varietatea de borşuri şi ciorbe ale românilor.

Pur şi simplu, acele prime influenţe au intrat în corpul istoric al gastronomiei româneşti, au fost îmbogăţite, aromate, drese cu ingrediente care nici nu se puteau imagina la începuturi.

Adăugaţi la această constatare şi faptul că, mai bine de 1000 de ani, modul de a fi al acestui popor s-a consolidat în jurul mesei de prânz care presupunea stabilitate, familie, obiceiuri, tihnă. Toate acestea, în vâltoarea unei istorii care numai liniştită n-a fost.

Tezaurul gastronomiei româneşti/Borşuri şi ciorbe este o carte care nu vorbeşte doar despre mâncarea românilor. Spune multe despre tradiţii şi obiceiuri care încă nu s-au pierdut (ciorba de holtei e un exemplu), vorbeşte despre religia acestui popor (să nu uităm că aproape 30% din borşuri şi ciorbe sunt de post), vorbeşte despre firea naţiei care se definea şi prin felul de a găti şi de a mânca”.

Lansarea cărții „Tezaurul gastronomiei românești/Borșuri și ciorbe”, de Mihai Tatulici Q Magazine

Lansarea cărții „Tezaurul gastronomiei românești/Borșuri și ciorbe”, scrisă de Mihai Tatulici


Nu te băga în ciorba altuia

„Celebre expresii idiomatice româneşti străvechi precum i-a dat borşul sau nu te băga în ciorba altuia definesc comportamente care ne arată fie ce raporturi avea comunitatea locală cu stăpânul slav ori ce încercări făceau românii să înţeleagă obiceiurile orientale ale asupritorului turc.

Şi nu numai atât: felul în care au evoluat borşurile şi ciorbele în gastronomia românească ne arată şi nivelul de creativitate al ţăranului român, şi capacitatea lui de a prelua mâncărurile celor cu care a convieţuit (saşi, slavi, maghiari, sârbi, ucraineni ş.a.), dar mai ales cât de rafinată a devenit, în timp, mâncarea săracului.

Dacă vorbim în termenii exigenţelor gastronomice de azi, borşurile şi ciorbele nu au egal. Create din apă, legume şi (rareori) cărnuri, ele sunt reţete ideale pentru o mâncare sănătoasă, bogată în vitamine, săruri, proteine şi fibre. Modul de preparare (de regulă, fierberea) este – de asemenea – cel mai sănătos. Doar faptul că sunt lichide a împiedicat circulaţia lor universală. Şi poate şi faptul că românii n-au un turism faimos, ca francezii, spaniolii sau italienii.

Dar timpul nu e pierdut: dacă statul român ar stimula restaurantele româneşti din diaspora, ne-am putea trezi în câteva zeci de ani că Europa a devenit un continent al borşurilor şi ciorbelor. Oricum, România deja este”.

Click pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top