CUM A SCHIMBAT NAPOLEON LUMEA

La 5 mai 1821, murea Napoleon Bonaparte. Lumea arăta cu totul altfel decât în urmă cu doar un sfert de veac, atunci când începea aventura genialului general corsican. El a dorit să facă din Franța cel mai important imperiu continental, dar a reușit să creeze cea mai mare putere globală, precum și cele două mari puteri europene. A vrut să transforme ţara sa, dar i-a reușit, în schimb, schimbarea drastică a hărții lumii moderne.

• Istorie și „hârdău de ocări” la aniversarea PNL
• Tulsi Gabbard demisioneazǎ din fruntea serviciilor de informații ale SUA
• TikTok și Youtube „nu sunt suficient de sigure” pentru copii
• 20 de ani fără EA
• Înalta Curte trage un semnal de alarmă la CCR: Măsuri aberante care lasă românii de rând fără apărare

STATELE UNITE ÎI DATOREAZĂ SUPREMAȚIA

Atunci când, în decembrie 1803, Napoleon Bonaparte a transferat Louisiana Statelor Unite, conduse de Thomas Jefferson, SUA și-a dublat teritoriul. Și a plătit pentru aceasta doar 15 milioane de dolari, adică 3 cenți pentru un acru de pământ.

America a primit 2.150.000 de kilometri pătrați la acea tranzacție, adică un teritoriu cât Franța, Spania, Portugalia, Italia, Germania, Olanda, Elveția și Marea Britanie la un loc.

Louisiana franceză se întindea de la Golful Mexic până la hotarul Canadei și de la fluviul Mississippi până la Munții Stâncoși. Rezerve uriașe de aur și argint, terenuri fertile, plus portul New Orleans, toate la prețul de doar 15 milioane de dolari (11.250.000 de dolari plătiți cash și încă 3.750.000 dolari reprezentând anularea unor datorii ale statului francez către entități americane). Iată, într-o singură hartă, ce impact a avut cedarea Lousianei de către Napoleon pentru accederea SUA la statutul de principală putere continentală:

La 1800, SUA numărau abia 5,3 milioane de locuitori, iar Franța, 29 de milioane. Unul din cinci europeni era francez, iar acest fapt i-a permis lui Napoleon să creeze Marea Armată, le Grande Armée.

Pierderile umane imense pe care le-au suferit francezii în perioada Imperiului, precum și ruperea echilibrului demografic pe sexe (ponderea bărbaților se diminuase drastic) a produs efecte geopolitice pe termen lung.

În 1900, americanii erau deja 80 de milioane, iar francezii nu trecuseră încă de 40 de milioane.

Iată, comparativ, cum arată evoluțiile demografice din Franța și din SUA din perioada napoleoniană până la începutul Primului Război Mondial:

CREEAZĂ CEA MAI MARE PUTERE EUROPEANĂ

Deși nu își propusese, Bonaparte a fost cel care a pus și piatra de temelie a unificării Germaniei, inițiind, astfel, apariția celei mai mari puteri economice și militare a Europei occidentale.

Între 1806 și 1813, împăratul francez a organizat lumea germană (mai puțin Prusia și Austria) într-o Confederație a Rinului, German Rheinbund, reducând la doar 39 numărul celor 300 de state germane existente la începutul domniei sale.

În 1806 s-au unit Bavaria și Württemberg, dar și statele Baden, Hesse-Darmstadt, Nassau și Berg, precum și câteva state mai mici. Saxonia s-a alăturat Uniunii în 1807, iar prin Tratatul de la Tilsit (1807), Prusia a cedat Confederației teritoriul de la vest de Elba.

În 1813, Confederația Rinului a fost desființată, după bătălia de la Leipzig, dar a fost reînființată în urma Congresului de la Viena din 1815, sub numele de Confederația Germană, Deutscher Bund, care includea și Prusia (culoare albastră pe hartă) și Imperiul Habsburgic (culoare galbenă pe hartă).

Să nu uităm, totuși, cum a început unificarea germană: cu desființarea de către Napoleon a Sfântului Imperiu Roman de națiune germană. Rezultatul: Germania lui Bismarck avea deja o populație mai mare decât Franța pe la 1866, iar în zorii Primului Război Mondial, germanii erau deja cu o treime mai mulți decât francezii.

Toate acestea în condițiile în care, în anul 1800, nemții nu depășeau două treimi din numărul francezilor și aveau 300 de stătulețe. Iar cel mai important aspect de care trebuie să ținem cont este acela că în Prusia trăiau cel mult 10 milioane de persoane, ce reprezenta o treime din populația Franței…

IMPERIUL RUS „SE MUTĂ” ÎN EUROPA

Napoleon a creat și a adus în Europa cea mai mare putere continentală, Imperiul Rus, până atunci o putere estică regională, o națiune concentrată pe zona baltică și pe Marea Neagră.

Dacă la 1800 rușii se luptau cu perșii și cu otomanii pentru supremația în Caucaz și în Balcani, la 31 martie 1814, Talleyrand oferea deja cheile Parisului țarului Alexandru I, în semn de capitulare a capitalei franceze după o bătălie de numai 48 de ore. A doua zi, 100.000 de soldați ruși defilau pe străzile pariziene. Armata rusă devenise salvatoarea Europei, cea mai importantă forță armată care participa la cea de-a VI-a Coaliție împotriva lui Bonaparte.

În 1804, rușii, conduși de Alexandru I (nepotul Ecaterinei a II-a) începeau un lung război cu regele Persiei, Fath Ali Shah Qajar, război în urma căruia Imperiul țarist avea să rămână cu Georgia, Azerbaidjan și o mare parte din Armenia modernă.

În 1805, Rusia se alătura celei de-a III-a coaliții, numărându-se apoi printre națiunile învinse în bătălia de la Austerlitz; armata rusă avea să mai fie înfrântă de către francezi, doi ani mai târziu, și la Friedland. Ca urmare, Alexandru I devine aliatul lui Napoleon, încheind celebrul Tratat de la Tilsit (1807). Pacea cu francezii îi permite țarului să smulgă Finlanda de la suedezi în 1809, dar și Basarabia noastră de la otomani în urma păcii semnate la Hanul lui Manuc în 1812.

Campania catastrofală a lui Bonaparte din Rusia, din anul 1812, se încheie cu distrugerea iremediabilă a armatei franceze, permițând astfel Imperiului țarist să devină principala forță militară a Europei.

Prin urmare, Napoleon a trezit, fără să vrea, un monstru și l-a adus în mijlocul Europei, transformând Rusia – dintr-o putere regională, angrenată în bătălii de mică amploare cu perșii, otomanii sau suedezii -, în forța determinantă într-o Europă distrusă de războaie.

Congresul de la Viena consfințește apogeul țarului Alexandru, iar Rusiei i se recunosc posesiunile asupra Finlandei și Poloniei.

Rusia devine cel mai important jucător continental, iar o confederație germană începe să se dezvolte în inima Europei.

Din 1815, Europa devine, încet-încet, o afacere ruso-germană și rămâne așa până în ziua de astăzi.

MĂRIREA ȘI DECĂDEREA ECONOMIEI FRANCEZE

Franța nu se va mai putea ridica niciodată la statutul de rivală militară a Germaniei și va încerca să compenseze inferioritatea în fața Berlinului făcând alianțe cu englezii și cu rușii. Bismarck va umili Franța în 1870-1871, dar americanii o vor salva în campania din 1918, după ce aliații ruși o părăsiseră în urma unei revoluții sângeroase în 1917.

Cât privește economia, Franța era, la 1800, cea mai importantă națiune europeană, cu un PIB echivalat la 53 de milioane de dolari internaționali 2011 (conform calculelor făcute de Agnus Madison – n.red.). Ea era urmată de Rusia (44 de milioane) și de Marea Britanie (42 de milioane), iar statele germane la un loc abia ajungeau la 37,5 milioane.

La sfârșitul aventurii napoleoniene, în 1815, francezii ajunseseră la 57 de milioane de dolari internaționali 2011, britanicii se apropiaseră la 51 de milioane, iar rușii și germanii erau pe la 45 de milioane de dolari internaționali.

După numai 10 ani, Marea Britanie (62 de milioane de dolari 2011) depășea deja Franța (57 de milioane), iar germanii erau la 51 de milioane și rușii la 49 de milioane.

În 1860, SUA depășesc și ele Franța ca PIB, la paritatea puterii de cumpărare, iar în 1879 și Germania depășește Franța. În 1888, Rusia are deja un PIB mai mare decât cel francez.

În 1914, la începutul Primului Război Mondial, SUA reprezentau, de mult, cea mai mare economie a lumii (peste 800 de milioane de dolari internaționali 2011), Marea Britanie (în teritoriul actual, nu imperiul) se afla la 385 de milioane de dolari, Germania la 321 de milioane de dolari, Rusia la 258 de milioane de dolari, Italia (192 de milioane de dolari) depășise Franța (183 de milioane de dolari). România (40 de milioane de dolari) era atunci a 20-a economie a lumii, la mică distanță de cea de-a 19-a economie a planetei, Elveția.

România era a 20-a putere economică a lumii în 1914.

Efectul la scara emisferei vestice, pe termen lung (100 de ani) al războaielor napoleoniene poate fi concluzionat astfel: Statele Unite au devenit liderul global, Franța a pierdut supremația în Europa în favoarea nou-apărutei Germanii, britanicii prosperă, iar rușii devin o mare putere.