media_145641038401933300
Coverstory

Exclusiv: SRI pregăteşte spionii Marii Britanii

SRI, un serviciu al unei foste ţări comuniste, aflată în declin economic şi cu un buget mic, comparativ cu omoloagele sale din tarile occidentale, poate fi mai bun, din punct de vedere al factorului uman, decât serviciul de spionaj al Marii Britanii? Teoretic nu. Surse din interiorul intelligence-ului confirmă însă, pentru revista Q Magazine, că, în realitate, spionii britanici se antrenează în România, luând lecţii şi fiind evaluaţi de ofiţerii Serviciului Român de Informaţii.

 

Schimbarea la faţă a SRI

„Promovarea intereselor naţionale în forurile aliate şi comunitare, demers care poate constitui un vector de catalizare şi modelare al cerinţelor proprii de securitate” este unul dintre obiectivele Strategiei SRI şi faptul că aliaţii ne recunosc deja valoarea profesională înseamnă că, într-un anumit procent, ne putem impune nu doar ca parteneri tăcuţi, ci şi vocali.

După 1989, Serviciul Roman de Informaţii a trecut de la statutul vechii Securităţi, organul represiv al regimului comunist, până la structura competitivă şi respectată de azi, la nivelul aliaţilor, dar şi al competitorilor. Faptul că a condus negocierile de aderare a României în NATO şi Departamentul pentru Integrare Euroatlantică şi Politică de Apărare din Ministerului Apărării, au fost pentru George Maior atribute esenţiale, nu doar pentru a implementa o nouă viziune a structurii de informaţii a statului român, ci şi în relaţiile interinstituţionale dintre aceasta şi partenerii săi externi.

SRI s-a adaptat noilor realităţi globale în care ameninţările militare clasice s-au diminuat, devenind însă predominante cele asimetrice şi neconvenţionale. Instituţia şi-a stabilit obiective clare, adaptate cerinţelor internaţionale şi Profesionalismul, Capabilitatea, Flexibilitatea, Cooperarea şi Cultura de Securitate au devenit ţintele acesteia. Performanţa atinsă de Serviciul Român de Informaţii în cadrul cooperării pare să fi depăşit limitele clasice ale relaţiilor bi/multinaţionale, al schimburilor de informaţii şi operaţiunilor în comun.

 

 

 

 

 

 

George Cristian Maior a dat SRI-ului imaginea unui serviciu integrat euroatlantic, la același nivel de pregătire cu cele occidentale şi americane.


Astăzi, Leon Panetta, directorul CIA, vine la Bucureşti nu doar ca un gest de curtoazie, iar Serviciul de Securitate al Marii Britanii, cunoscut world wide sub numele de MI6, îşi trimite ofiţerii specializaţi în culegerea de informaţii pe teritorii străine, să se pregătească şi să fie evaluate de SRI.

Şi SRI şi SIE au ofiţeri care au primit, datorită implicării în acţiuni foarte sensibile, decoraţii de stat importante nu numai din partea oficialităţilor române ci şi din partea serviciilor aliate.

În ultimii ani, spionii britanici sunt verificaţi profesional de colegii lor români. Informaţia este dezvăluită, pentru Q Magazine, de surse din serviciul de spionaj britanic şi confirmată neoficial de  Serviciul Roman de Informaţii.

O săptămână, 8 spioni, 500.000 de lire sterline

Serviciul de spionaj britanic, Sir John Sawers,  a cheltuit aproximativ 500.000 de lire pentru  o săptămână, pe o excursie maraton, pe care o echipă de opt spioni britanici au făcut-o în România, de curând.

MI6 poate cheltui oricât pentru a avea spioni pe măsură. Într-o lume nesigură, în care confruntările militare clasice sunt tot mai rare, dar au fost înlocuite cu ameninţări neconvenţionale, mai ales la adresa Marii Britanii, aliatul cel mai fidel Statelor Unite, britanicii investesc în siguranţa lor mai mult decât niciodată.

Deşi pare o sumă exorbitantă, banii s-au dus pe salarii, cazare, masă, transport şi alte cheltuieli. În visteria SRI a intrat  insa puţin din suma totala, după cum spune sursa din cadrul MI6, chiar dacă eforturile ofiţerilor romani de a-i mulţumi pe englezi au fost semnificative.

Colaborarea în domeniul securității dintre cele două servicii are loc în baza unui document semnat de ambele părţi, cu cinci ani în urmă.

Claudiu Săftoiu, fost director SIE în perioada octombrie 2006- martie 2007, a declarat pentru Q Magazine că sprijinul britanic, prin intermediul JIC (Joint Intelligence Comittee – Comitetul Reunit pentru Informatii)  s-a convertit în timp în încredere reciprocă, şi în acest sens ar fi de înțeles o întoarcere a serviciilor de training în materie de inteligence, din partea comunității de informații românești, pe linii de muncă operativă mult mai adaptate cerințelor şi exigentelor regionale. De altfel, ca un exemplu între altele, departamentul de analiza al SIE se numără printre cele mai apreciate direcții ale centralei, cu o reputație consolidată de la an la an, de la misiune la misiune, în rândul partenerilor tradiționali ai agenției de spionaj românești.

Spionii englezi nu se ridică la nivelul agenţilor noştri

Surse din cadrul conducerii SRI  au declarat pentru Q Magazine că informaţia potrivit căreia spionii englezi ar fi testaţi profesional de  oamenii de elită ai serviciului este reală.

„Este adevărat că spionii englezi vin în România pentru a fi verificaţi. Este un aspect pozitiv pentru ţara noastră, dar şi pentru ei, pentru că au colaborat cu oameni foarte buni de la noi, poate cei mai buni din ţară”, mai spun aceleaşi surse.

„Nu sunt la nivelul la care sunt agenţii noştri. De fiecare dată îi descoperim pe englezi, cu uşurinţă, ceea ce înseamnă foarte mult pentru noi, dar un semn de întrebare pentru ei” au concluzionat interlocutorii. Referitor la colaborarea dintre cele două servicii, purtătorul de cuvânt al SRI, Marius Bercaru, a declarat pentru Q Magazine că „Serviciul derulează relaţii parteneriale cu diverse instituţii de intelligence din lume. Punctual, însă, nu putem nici confirma, nici infirma informaţiile pe care le deţineţi”. Cu toate acestea, off the record, mai multe surse din serviciile de informaţii de la Bucureşti au confirmat că informaţiile sunt reale. Deşi se vrea a fi unul dintre cele mai de seamă servicii secrete de spionaj, MI6 se pleacă în faţa profesionalismului românilor, lăsându-şi oamenii pe mâna acestora de cinci ani de zile, fără nicio ezitare. În faţa unei asemenea solicitări, SRI s-a mobilizat şi îi testează anual pe britanici, făcând uz de cele mai moderne tehnici de pregătire şi evaluare.

Concluzia surselor din SRI este aceea ca  spionii englezi mai au de învăţat pentru a ajunge profesionişti, deşi bugetele de care beneficiază sunt exorbitante, în raport cu cele ale ofiţerilor noştri!

Catalin Harnagea, fostul director al SIE, omologul MI6, spune că, uneori, un serviciu al unei ţări mai mici şi mai sărace, poate fi mai competitiv decât al uneia aflată la polul opus, care are mult mai mulţi oameni, resurse, capacităţi financiare, dacă se canalizează pe câteva activităţi pe care le poate controla cu putini oameni. „Vă pot da un exemplu cât se poate de concludent în serviciul de informaţii extern austriac, serviciu militar, care numără foarte puţine persoane, dar care este considerat că face cele mai performante analize de informaţii. Agenţii mari de spionaj, aliate, îl folosesc livrând informaţiile brute pentru a obţine analize pe care le folosesc apoi în operaţiuni extra-sensibile, atât informative cât şi militare.”

Radu Tudor spune că spionul român, comparativ cu cel englez, este mai „hot, în sensul bun al cuvântului. Are mai multe nuanţe, mai puţin rigid. E obişnuit încă din ţară să lucreze până la limita legii, pentru că tipul de construcţie democratică din România permite asta. De altfel, mai toate serviciile secrete ignoră cadrul legal atunci când interesul ţării lor o cere în mod imperativ.”

Transilvania, locul unde englezii învaţă să spioneze

Joshua este numele fictiv al unui angajat MI6, care-şi desfăşoară activitatea într-un departament de analiză. El susţine că mai mulţi colegii de-ai săi, din departamentul  care pregăteşte spionii externi, au fost verificaţi profesional în România. „Colegii mei merg, de fiecare dată, undeva în Transilvania. Am înţeles că acolo se află cea mai bună divizie din România a SRI. Este o zonă muntoasă şi frumoasă”, conchide el.

Rezultatele testărilor le ştie doar  conducerea  celor două servicii, însă acestea trebuie să fie importante, de vreme ce, după testări, spionii sunt aruncaţi în lupta culegerii de informaţii în diferite colţuri ale lumii sau dimpotrivă, le sunt prelungite stagiile de pregătire. Se ştie foarte bine că Marea Britanie este una din ţintele favorite ale diferitelor grupări extremiste sau ale teroriştilor, mai ales după implicarea sa puternică în Războiul din Irak sau în cel din Afganistan. Numeroase reţele teroriste şi-au făcut nu doar din Statele Unite, ci şi din Anglia, o ţintă predilectă de atac.

„Testul este cât se poate de real. În primul rând, un spion pleacă cu altă identitate, ca şi turist în cazul acesta, cu o mapă în mână, pentru a vizita vreun obiectiv turistic. Poate fi şi afacerist, activist pentru mediu sau orice altceva. Miza este obţinerea de informaţii  fără a fi descoperit de  cineva”, spune sursa britanică. Ofiţerii români spun însă că, adesea, îi descoperă pe omologii lor britanici, ceea ce înseamnă carenţe de pregătire.

Catalin Harnagea spune că, în general, o astfel de informaţie nu poate fi confirmată oficial de niciunul dintre cele două servicii implicate, nu doar pentru că există o clauză de confidenţialitate a colaborării şi pentru securizarea operaţiunii în sine, ci şi pentru că  „evaluarea ofiţerilor din serviciile de informaţii se face, de regulă,  numai în ţările lor, de către ofiţerii lor, în locaţiile proprii”. „Este o condiţie care nu se încalcă, fiindcă ţine de normele de securitate internă. Dar, se poate întâmpla ca unii agenţi sau ofiţeri să se pregătească în alte ţări, pe anumite misiuni sau să pregătească ofiţerii altor servicii partenere. Şi în România acest lucru s-a întâmplat şi se întâmplă”, adăuga Harnagea. În privinţa competitivităţii serviciilor noastre de informaţii, fostul director spune că atât SRI cât şi Serviciul de Informaţii Externe au ofiţeri care au primit, datorită implicării în acţiuni foarte sensibile, decoraţii de stat importante nu numai din partea oficialităţilor române ci şi din partea serviciilor aliate”.

Deşi, comparativ, experienţa este de partea britanică, incluzând aici resursele şi forţa operaţional-militară în teren, surse din intelligence spun că pe anumite spaţii şi acţiuni, românii sunt mai capabili de a ajunge mai repede la surse şi a culege informaţii credibile. Iar în cazul interpretării şi analizelor de informaţii brute sunt cel puţin la acelaşi nivel cu cei britanici.

De ce ar alege un serviciu ca MI6 să şi evalueze ofiţerii la Bucureşti?

„Pentru că avem o tradiţie solidă a cooperării cu britanicii în domeniul defense & intelligence încă din 1991, când primul contingent militar romanesc a participat sub comanda britanică la operaţiunile din Golf. Eram încă în Tratatul de la Varşovia şi ne apropiam de un puternic stat membru NATO. De atunci cooperarea s-a extins mult. Sunt convins ca şi britanicii, altfel mai experimentaţi şi mai bine finanţaţi, recunosc valoarea serviciilor noastre pe anumite domenii. Aici, la graniţa de est a UE şi NATO, poţi afla lucruri noi şi interesante decât într-o încăpere protejată de pe malul Tamisei”, este de părere analistul Radu Tudor.

Bugetul SRI, mai mare în 2010

În lucrarea „Noul Aliat”, George Maior afirmă că „în lumea postmodernă, stabilitatea şi securitatea nu mai sunt prizonierele relaţiilor de putere fixate în conceptul echilibrului de forţe.” Cine şi-ar fi putut imagina vreodată cel mai mare atac terorist asupra vreunui stat, cu atât mai mult cu cât acela era unul american, va fi planificat în văgăunile din teritoriul arid al Afganistanului, în condiţiile de viaţă anahoretică a talibanilor? La fel de incredibil, dar posibil, pare astăzi raportul în care nu britanicii ne învaţă pe noi, ci noi îi evaluam pe ei.

Bugetele SRI şi MI6 rămân însă la mare distanţă unul de celalalt.

Dacă englezii nu economisesc când vine vorba de securitatea ţării lor, românii îşi numără fiecare leu. Cu toate acestea, chiar în timp de criză, Guvernul Boc a reuşit să aloce cu 40 la sută mai mult serviciilor de informaţii, în 2010, şi asta pentru a fi sigur că totul e sub control în opoziţie. Suma suplimentară nu ajunge însă pentru măririle de salariu, ci poate pentru a înregistra mai multă bandă.

România este celebră prin numărul mare de agenţi SRI şi SIE vehiculat în presă, număr ce depăşeşte cu mult organigrama FBI şi MI5. „SRI are aproape 100.000 de oameni, cu femeile de serviciu şi tot personalul auxiliar, în toată ţara”, susţin surse SRI. „Cei mai mulţi agenţi pe cap de locuitor sunt în zonele unde avem probleme etnice, în zonele cu maghiari”, mai spun acestea. Unul dintre interlocutorii noştri spune că el nu a mai primit o primă de 2 ani de zile. „Probabil că banii rămân stocaţi undeva la nivel mult mai înalt”, susţine el. „De măriri de salariu, nici vorbă!”

Securitatea Marii Britanii, prioritatea zero

Marea Britanie este una dintre ţările care investesc enorm în securitatea naţională şi îşi plăteşte oamenii însărcinaţi cu securitatea pe măsură. Un spion aflat la început de drum este plătit între 20 şi 50 de mii de lire sterline, pe lună, în funcţie de riscul pe care îl prezintă misiunea şi cerinţele. Salariul unui omolog de-al sau român poate atinge maxim câteva mii de euro. Spre deosebire de România, spionii englezi primesc diferite bonusuri de la statul englez , plus o pensie bună.

Concluzie

George Maior evocă în „Noul Aliat” un discurs celebru al lui Take Ionescu în care acesta a vorbit profund şi cu elocvenţă despre ceea ce el numea „instinctul nostru naţional” în ceea ce priveşte cursul politicii externe spre alianţa cu Franţa şi Marea Britanie. Însă alianţa nu este garanţia absolută a securităţii noastre naţionale, exemplul fiind chiar Franţa, care, în ciuda prieteniei şi apropierii noastre de ea, nu ne-a putut salva din „menghina ruso-germană” asupra Europei Centrale.

Desigur că alianţa de la nivelul serviciilor de informaţii dintre România şi Marea Britanie este un asset pentru ţara noastră însă directorul Serviciului Român de Informaţii, diplomat de carieră, aminteşte ceea ce spunea odată lordul Palmerston, (care, înainte de-a ajunge el însuşi prim ministru al Angliei, a lucrat cu alţi 5 predecesori ai săi,) privind prieteniile şi interesele Albionului: „Naţiunile nu au prieteni şi aliaţi permanenţi, ci doar interese permanente.”

Material apărut pe 21 iunie 2010.

Click pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top