542e66421cf0f_542e66421cf4a
Actual

Familia, subiectul renaşterii politicii româneşti?

Pentru prima dată în istoria modernă a României, în societatea românească se poartă o dezbatere teologico-politică. Fără a exagera, putem spune că este singura cu o autentică miză doctrinară din ultimii 100 de ani.

Cel mai probabil, în luna mai vom avea un referendum la care putem vota modificarea Constituției în sensul definirii familiei ca fiind „uniunea dintre un bărbat și o femeie”.

Cu toată opoziția gay-ilor și lesbienilor, nădăjduiesc că votul va fi copleșitor în favoarea normalității. Petiția semnată în acest sens de 3 milioane de români a strâns cele mai multe semnături din toată istoria petițiilor românești.

 

Forma fără fond a societăţii civile româneşti

O caracteristică a societăţii româneşti de după 1989 a fost tocmai refuzul de a dezbate public chestiunile serioase, ce presupun un angajament doctrinar, teologic, ideologic, politic, dar mai ales istoric. Nu am avut o dezbatere reală cu privire la asumarea trecutului nostru totalitar (nici cel antisemit, nici cel comunist), nu am avut un „proces al comunismului”, nu am avut realmente o dezbatere constituţională, nu am pus serios în discuţie forma de guvernământ cea mai potrivită pentru România, nu am dezbătut nici aderarea la NATO şi la Uniunea Europeană. Lupta dintre partidele politice nu a avut niciun  conţinut doctrinar real, chiar dacă mimetic partide şi activişti s-au declarat a fi „de dreapta”, „de stânga” sau „de centru”.

Societatea civilă românească a fost, de asemenea, cuminte şi mimetică faţă de cea din societăţile occidentale. Temele lor deveneau, fără dezbatere, temele noastre, argumentele lor, argumentele noastre.

De aceea dezbaterea cu privire la modificarea Constituţiei în sensul definirii familiei ca fiind întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie este inedită din toate punctele de vedere şi, foarte probabil, definitorie pentru viitorul politic românesc.

 

Sexualitatea, moralitatea şi imperativele UE

În a doua jumătate a anilor '90, când a apărut în România problema drepturilor homosexualilor, societatea românească nu era pregătită de o astfel de dezbatere publică.  De aceea chestiunea homosexualităţii a fost preluată, pe de o parte de extremişti, pentru care soluţia la existenţa homosexualilor în societate era trimiterea lor la închisoare (şi de aceea susţineau menţinerea articolului 200 din Codul Penal), pe de altă parte de activişti pentru drepturile omului care nu au înţeles sensibilităţile societăţii româneşti, dar asumat interesate de a imita moravurile occidentale.

De altfel, până foarte de curând, chestiunea homosexualităţii a fost receptată atât de clasa politică, cât și de societatea civilă şi de cetăţeanul de rând ca o condiţie pentru aderarea şi integrarea în Uniunea Europeană, nu ca pe un subiect important prin sine însuşi.  De acord sau nu cu subiectul „normalizării” homosexualităţii, toţi actorii sociali au reacţionat mai degrabă sub impulsul imperativului „aşa ne cere UE” decât sub cel al propriei lor conştiinţe.

homosexuali-studiu-gene

Ani buni, a avea luări de poziţie care să fie contra lobby-ului homosexual era nu doar incorect politic, ci şi un posibil stigmat: erai extremist de dreapta, fascist, legionar, oricum duşman al „idealului euro-atlantic”, chiar dacă poziţiile tale erau foarte asemănătoare cu acele ale conservatorilor americani sau creştin-democraţilor europeni. Această stare de fapt a fost încurajată de o mass-media precum cea românească: pe cât de lipsită de profesionalism, pe atât de disciplinată şi cuminte.


„În prezent, se lucrează pentru a distruge identitatea de gen a omului și Biserica încearcă să apere normalitatea”. – Pavel Chirilă, medic


 

Ce s-a schimbat?

Dar cum de am ajuns la situaţia în care chestiunea familiei devine primul subiect serios de dezbatere publică din România?  Răspunsul stă tocmai în faptul că țara noastră a devenit o ţară europeană şi occidentală.

La 10 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, societatea românească începe să se elibereze de mimetismul faţă de Occident, îşi capătă conştiinţa critică şi îşi dobândeşte libertatea de gândire, ceea ce o transformă într-o societate cu adevărat occidentală. Admiraţia mută ia încet, dar sigur, locul dialogului critic.

7romania-flag-kol

Schimbarea are loc la nivelul societăţii civile, mai precis la nivelul său autentic şi profund: cel al cultelor religioase din România. Biserica Ortodoxă română, dar şi celelalte confesiuni şi culte din România au cunoscut în ultimii ani o deşteptare a conştiinţei lor civice şi a necesităţii implicării în societate. Cu alte cuvinte, cultele îşi găsesc locul în relaţia lor cu Statul şi cu cetăţenii: acela de actori ai societăţii civile.

Cazurile Bodnariu – Nan, în care abuzurile serviciului de protecţia copilului din Norvegia au afectat români, au fost un bun catalizator al redeşteptării acestei conştiinţe civice a creştinilor români. Familiile Bodnariu şi Nan au beneficiat de solidaritatea creştinilor din toate confesiunile din România, iar cultele creştine româneşti şi-au demonstrat, fiecare în parte, capacitatea de a acţiona ca grup de lobby şi de presiune. Mai mult decât atât, a arătat necesitatea şi eficienţa (ambele familii şi-au primit copiii înapoi) colaborării interconfesionale.

 

De ce e importantă dezbaterea cu privire la familie?

Deşteptarea conştiinţei civice a cultelor din România introduce în societatea românească nu doar un nou tip de actori civici,  substanţial diferiţi ca forţă intelectuală şi de impact, faţă de vechii actori ai societăţii civile, organizaţiile non-guvernamentale, dar şi un alt tip de politică, mult mai atentă la valori.  Revenirea cultelor în spaţiul public obligă.

De asemenea, pentru prima dată în 27 de ani, societatea este cea care impune o dezbatere clasei politice. Iniţiativa cetăţenească de modificare a Constituţiei prin precizarea definiţiei familiei a adunat peste 3 milioane de semnături, ceea ce înseamnă că peste 15% din populaţia ţării a semnat pentru acest demers.  Acest lucru s-a făcut fără susţinerea presei mainstream, fără încurajare politică, într-un climat dominat încă de frica formatorilor de opinie că nu ar fi oportun să avem iniţiative care nu sunt sugerate sau cerute de „partenerii euro-atlantici”.

De altfel, climatul indus de mass-media românească a fost mai degrabă ostil demersului, formatori de opinie creditaţi făcând afirmaţii cel puţin grave, mergând până la a acuza Coaliţia pentru Familie că ar fi aservită intereselor Rusiei sau, mai nou, Turciei.

coalitia-pentru-familie

Spre deosebire de presă, partidele au aderat aproape toate la demersul Coaliţiei, conştiente că nu te poţi aşeza în contra unei petiţii semnate de peste 15 la sută dintre români. Acest fapt a dus şi la naşterea unor dezbateri interne vii în partidele româneşti, fiecare dintre ele obligate să iasă din letargia ideologică ce le-a caracterizat.

O nouă polarizare a societăţii civile româneşti, dar şi a clasei politice, între un conservatorism creştin şi un liberalism progresist este, destul de probabil, viitorul. De la acest viitor va trebui să aşteptăm răspunsurile pentru România: Unde vom merge? Ce vom face mai departe? Care este adevăratul şi necesarul proiect de ţară pentru România?

 


Ţări europene care nu permit, prin Constituţie, căsătoriile homosexuale: Polonia, Ungaria, Croaţia, Slovacia, Bulgaria, Lituania, Letonia. De asemenea, Serbia, Ucraina şi Moldova au prevederi constituţionale care împiedică aşa-numitele căsătorii homosexuale.

 

Click pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top