De calitate şi oamenii, de calitate şi bani. Dacă îl urmăreşti atent se află mereu în preajma unui ins de autoritate: socială, culturală, sportivă. O mărime a timpului, sau a zilei.
De altfel, de cele mai multe ori el e un intrus, personalitatea fiind agăţată de el încă de la intrare. Când i se cere invitaţia arată uşierului cu falsă indignare personalitatea de care e însoţit. Aşa păcăleşte adesea. Şi-l vezi intrând triumfător la braţ cu acel Cineva autentic. Apoi, când nu se duce la bufet e mereu pe lângă el, Personalitatea, la o mică distanţă: jumătate de pas în spate. Şi dacă Personalitatea centrală, să-i zicem Alfa, nu pune preţ pe aparanţe şi se îmbracă neglijent, fiindcă îşi ştie valoarea, dumnealui, dl Beta e superelegant.
Pantalori la dungă, pantofi din piele neagră, ciorapi fini ca mângâierea aburului, curea la ton cu pantofii, sacou de marcă, batistă la vedere, cravată, brăţară de argint la mână(e de principul că aurul e pentru ţigani), cămaşa impecabilă, cănd nu poartă o rubaşcă închisă până în gât. Atrage atenţia snobilimii mult mai mult decât dl Alfa, măcar pentru început. Atunci când coboară din maşină, împreună cu dl Alfa, valeţii din jur îi încurcă în psihologia lor simplă şi vulgară conform căreia un om mare, de valore, trebuie să arate impecabil. Mentalităţi de slugă…
Ce face Beta în umbra lui Alfa? Eventual prinde din aer un subiect apoi îl aruncă în discuţie ca pe un ciolan mare spre turma de căţei flămânzi… Alfa, expert, începe dezosarea. Beta dă din cap sau se uită mustrător la cei care încă nu s-au focusat cu atenţia spre Alfa, făcându-i astfel linişte în jur, după modelul măturării suprafeţei de joc la meciurile de curling. Apoi, la fiecare replică ce se anunţă consistentă începe să-l îngâne la un interval mic de timp. Ca şi cum el, nu Alfa, ar fi emis cuvintele. Un brigand nenorocit de idei, forme, vorbe, sclipiri. Un histrion de succes în orice societate.














































