28-octombrie-2016-Patriarhul-Daniel-in-timpul-sedintei-Sfantului-Sinod-2
Cultură

GAND LA PATRIARH

Cred că veți înțelege. Greu este unui preot să scrie un gând despre Patriarhul său. Nu că Acesta nu ar merita, ci doar pentru a nu fi interpretat. Fie ca omul sistemului, fie ca omul lui, al Patriarhului.

Rana la Patriarh

Când, împreună cu doi buni prieteni, Florian Bichir și Romeo Petrasciuc, am scris cartea Alegerea Patriarhului: 41 de zile ale dezinformării (Ed. Agnos, Sibiu, 2008),  aveam să aflu de la elitele scriiturii de jurnal, dintr-o dată, că avem apartamente plătite de noul Patriarh Daniel iar eu, spre deosebire de cei doi, am primit și o mașină. Dumnezeu să mă ierte că tot în chirie stau și tot pe jos umblu. Atunci am descoperit cât de ușor este de manevrat imaginea unui om, cu datele și acțiunile care îl privesc, mai ales atunci când îi deranjează cumplit pe aceia care fură din fișa lui Dumnezeu așezarea în vocații a unor oameni.

Mi-am amintit că nu ne văzuserăm de prea multe ori și că momentul care îmi descoperise chipul așezării lui duhovnicești ținea de cele câteva ore petrecute în întâlniri de lucru la Iași sau Durău, în momentele premergătoare alegerii sale, pe când, Mitropolit fiind, se afla la Sibiu, în contextul unei importante întâlniri europene.

Îmi revenea în minte mereu (se întâmplă și acum, când mă rog pentru el), cu emoția sa la înmormântarea Părintelui Profesor Ion Bria, cu bucuria sa de la pelerinajul de la Iași al Oastei Domnului, cu liniștita sa camaraderie de la Sibiu, unde cu emoție redescoperea clasa în care a învățat ori curtea facultății

Când a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, m-am redescoperit admirându-l și încercând să-l înțeleg, deopotrivă, încordat mereu, trăind la maximum fiecare moment de tensiune la care era expus.


CITEŞTE AICI SECRETELE CELOR OPT ANI PETRECUŢI DE PATRIARH ÎN ELVEŢIA (1980-1988). UN APROPIAT DEZVĂLUIE INTIMITĂŢI DIN CASA LUI DANIEL, PE ATUNCI PROFESOR LA BOSSEY.


Rana la Patriarh mi-a părut ca o rănire a preoției pe care am asumat-o. Luat peste picior de personalități ale piticismului benign, acroșat în tot soiul de știri, expus de incompetențe, Patriarhul meu a devenit subiect de rugăciune și admirație, de drag preoțesc. Am înțeles de ce Mântuitorul spune că purtarea Crucii este numai pentru cine vrea. Cine vrea și poate.

Apoi au venit, pe rând, momentele atacului la ora de Religie, clipele de la „Colectiv” și toate scrupulele media legate de Catedrală. Nu poți să-ți lași Patriarhul tăvălit de isteriile momentului și să nu reacționezi, pentru că el ești… tu.

L-am descoperit mereu atent la nuanțe, reușind să destindă unde totul părea pierdut. Am descoperit că îmbătrânește la semne de răutate și întinerește la bucurii.

Cine l-a privit în zilele ITO București- 2016 știe ce zic. Un Patriarh destins, zâmbind mai mult ca oricând, încântat de copiii și tinerii care-i restaurau studenția, zâmbetul de tânăr fără griji. Hora aceea a Ciuleandrei lângă Altarul Catedralei Patriarhale a fost, cred eu, semn că acceptă să meargă mai departe pe mâna tineretului, mai atent la ei, zâmbetele Bisericii.


FLORIANA JUCAN, INFORMAŢII INEDITE DESPRE  „PATRIARHUL SECRET” AICI.


Mai grabnic bârfim, decât ne rugăm

Am descoperit și de ce presa insistă pe chipul său de „manager” al „Gold Corporației care este BOR”, ca să citez suma citărilor…Pentru că jurnalistii nu-l văd ca om, ca slujitor, ca prieten. Uneori e și greu. Îl văd pe Patriarh cum își văd șefii, cum se văd ei, unii pe alții. Și e aproape firesc, într-o lume pe care nu o cunoști, să cauți doar ce cunoști. Disting un soi de invidie, deloc pozitivă, împotriva a tot ce realizează și oricât ar realiza, cu eforturi supraomenești deseori, pentru ei, prietenii știrilor cu orice preț, nu contează.

Pentru cine caută dreptatea personală cu orice preț, adevărul nu contează

Boală care a trecut și către noi, slujitorii bisericii, mai grabnici în a ne bârfi decât în a ne ruga unii pentru alții. Și a străbătut până către parte din credincioșii comunităților noastre. Ca un soi de metastaziere a sincerității, ucisă de bârfă și superficialitate. Efortul Patriarhului de a rămâne legat de Hristos în centrul unei astfel de presiuni devine tot mai greu și obositor. Dar e lupta lui. Se vede și cine știe să înțeleagă, se roagă.

În câțiva stânjeni de lut, în cimitirul din Mănăstirea Cernica, merg, din când în când, să-mi întâlnesc prietenii. Îi sunt dragi și lui, Părintelui și Învățatului Patriarh. Aproape de ei sunt și oamenii care i-au dat viață Patriarhului, Părintelui și Omului Patriarh. Mă plec smerit la crucea aceea ca dinaintea unor mâini ce i-au mângâiat creștetul, l-au îmbrățișat și crescut pentru istoria vremii de acum. Din lutul de-acum, de acolo, s-au născut mâinile ce au pus piatră de temelie a zeci de locașuri, mâinile care sfințesc creștete de prunci-bărbați ce-ajung preoți. Mâinile ce arată Pâine și frâng Trup. Rugându-mă pentru ei, pentru toate acestea mă rog.


 TEODOR BACONSCHI POVESTEȘTE AICI CE SE SPUNEA PE DEALUL PATRIARHIEI DESPRE DANIEL, ÎNAINTE DE-A FI ALES PATRIARH


E greu să scrii despre Patriarhul tău fără a fi judecat de ceilalți. Așa am ajuns. Să ne temem să ne bucurăm de minunea din oameni, să ne temem să ne spunem admirațiile. Poate și pentru că suntem îndemnați să ne rostim nemulțumirile și să ne urlăm dușmăniile.

Încercarea mea de gând este o smerită sărutare a dreptei Patriarhului Bisericii în care mi-am asumat preoția.

Părintelui Daniel, Omul care și-a asumat Crucea.


CUM APARE PATRIARHUL DANIEL ÎN DOCUMENTELE SECRETE ALE AMBASADEI SUA LA BUCUREȘTI AICI 


 

Click pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top