Președinte al Vetrei Românești. A avut mereu grijă să privească Țara ca pe un copil al lui. Să se uite în jur la cine o pândește să o fure, la cine a furat-o cândva. Poate că uneori a exagerat, poate că uneori a deranjat unele cercuri. Maghiaroide, iredentiste, șoviniste, anti/românești, sioniste, niciodată iudaice, niciodată pur maghiare. Dar, mai totdeauna a avut punctul lui de vedere. Susținut cu argumente.
Nu folosește prea des calomnia, jignirile, imprecațiile, dar e intransigent: a se vedea pamfletul privind trădarea lui Tabără… Nu e demonstrativ, exhibiționist sau exaltat cam cum era la noi modelul patetic al națiopnalistului vehement. Nu este omul adjectivelor. Este omul argumentelor. Și, apropo, dacă ar fi să-l acuzi de antisemitism sau șovinism, e greu să găsești în toată opera lui sau în toată existența lui, argumente care să susțină o eventualaă, prezumptivă xenofobie. Pe nebunia, isteria naționalistă a anilor 90/92 era printre puținii naționaliști raționali, care gândeau “europenește”, deloc emoțional, ci cu argumente naționale. A abordat cele mai sensibile subiecte, în cărți memorabile și de succes la vremea lor. ”Legionarii noștri”. Numai titlul și te cutremură… El susţine că o parte dintre asainii lui Iorga erau comuniști înțoliți în haine verzi croite la Moscova și aduse de ulteriorul erou, nume de stradă Ctin David… Mai știm noi niște ”mineri” îmbrăcați în haine și cu căști de șantier… Asta o face în cartea ”Marele Manipulator și asasinarea lui Ceaușescu, Culian, Iorga.” epuizată la vremea ei.
Coja e un spirit viu care mereu descoperă nedreptăți istorice și care nu tace, nu tace, nu tace! Nu iartă, nu e adeptul jumătăților de măsură. De aceea nici nu are cum să fie un politician autentic. A fost senator o legislatură. Nu e diplomat, dar știe limbajul. Nu e politician, dar demască trucurile specifice acestui domeniu parșiv. E un scriitor perfect, un fanatic al argumentației serioase, un memorialist cu o mnemotehnică bizară, un intransigent care uneori ne uimește că mai aste viu, și nu a fost asasinat(!!!).Fiindcă argumentele lui lovesc sec și la țintă, ca un fier pe fier. Fără exagerare. Tocmai de aceea Ion Coja este un om, dacă nu mereu singur, mereu însingurat… Fiindcă, spirit incomod ca o tuse comvulsivă, nu tace, nu uită, nu iartă…
Coja- un om de care dușmanii noștri, detractorii, farsorii ar trebui să se pună la adăpost. Dacă nu au și făcut-o…
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
