Ion Lucian – Fără copii, pentru copii

Nu a avut copii, însă a fost un al doilea părinte şi bunic pentru toţi cei care au călcat vreodată pragul Teatrului „Ion Creangă”. Maestrul ne-a părăsit zilele trecute. În urma lui rămân amintirile și poveştile.

Acum, după ce Ion Lucian nu mai este printre noi, o lume a teatrului şi filmului românesc fără „părintele” şi „bunicul” Ion Lucian pare de neconceput. Căci Teatrul „Ion Creangă”, fondat şi condus de regretatul actor, este locul unde cei mai mulţi dintre noi ne-am început ucenicia de spectatori. Locul magic în care cele mai îndrăgite personaje din basme au prins viaţă sub ochii noştri, umplându-ne sufletele de bucurie și de emoţie. Invitat în celebra emisiune a Eugeniei Vodă, a fost întrebat dacă nu cumva teatrul pentru copii este un gen minor. Ion Lucian a răspuns, cu înţelepciunea care îl caracteriza, că, într-adevăr, orice lucru important poate deveni minor dacă ne străduim din răsputeri să-l minimalizăm și să-l golim complet de sens.

Debutul entuziasmant, Liviu Rebreanu şi primul salariu
Născut în 1924, Ion Lucian a absolvit Academia Regală de Teatru şi Muzică din Capitală în 1945. Debutul scenic avusese loc însă cu trei ani în urmă, când, student fiind, a preluat pe neaşteptate (în doar cinci minute!) rolul lui Guliţă, din „Coana Chiriţa”.

Interpretul titular nu venise, iar gongul stătea să bată. A stârnit un asemenea entuziasm, încât a doua zi Liviu Rebreanu, directorul Teatrului Naţional, l-a păstrat definitiv în rol, răsplătindu-l cu o gratificaţie echivalentă cu salariul pe trei luni. Din acei bani, viitorul mare maestru şi-a cumpărat două costume de haine. Aşa s-a scris istoria debutului unei cariere artistice impresionante, în care numai în primii trei ani petrecuţi la Naţional a interpretat nu mai puţin de şaptezeci şi patru de roluri.

70 de ani pe scenă
După perioada TNB a mai jucat la Teatrul de Operetă Alhambra, la Municipal (actualul Bulandra), la Nottara şi la Teatrul de Comedie. Apoi a fondat Teatrul pentru Copii „Ion Creangă” şi Teatrul Excelsior din Bucureşti, pe care le-a condus şi din postura de director.

De-a lungul carierei a fost invitat în calitate de actor şi regizor în Italia, Belgia, Franța, Japonia, Canada SUA. În stagiunea 2010-2011, Ion Lucian a jucat la Teatrul Național în piesa „Comedia Roşie”, în regia lui Alexandru Tocilescu, iar din 2002 ținea capul de afiş la Teatrul de Comedie în „…escu”, de Tudor Muşatescu.

Din filmografia sa amintim: „Două lumi şi o dragoste”, „Viaţa învinge”, „Doi vecini”, „D’ale carnavalului”, „Titanic vals”, „Rămăşagul” și „Medalia de onoare”, ultimul film în care a apărut. A fost numit membru în Asociaţia Scriitorilor Francezi de Teatru şi Muzică și în Asociaţia Internaţională a Teatrelor pentru Copii şi Tineret.

A fost numit, de asemenea, membru al Uniunii Scriitorilor din România, a primit distincţia de Artist Emerit în 1954, premiul UNITER pentru întreaga carieră şi premiul naţional UNITER pentru întreaga carieră dedicată tânărului public. A primit titlul de „Ofiţer al Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare” etc.

A mai murit o dată în 1978…
Puțini își mai aduc aminte că, prin vara anului 1978, un zvon ciudat a făcut vâlvă în rândul amatorilor de spectacole din România. „Nu știu cum și de unde a pornit macabra informaţie cum că actorul Ion Lucian murise… Din fericire, s-a dovedit un zvon fals.

În asemenea împrejurări, se spune că împricinatului îi moare moartea şi că va avea o viaţă lungă, cu care, iată, Dumnezeu l-a binecuvântat pe Maestru. Şi totuşi n-a fost atât de lungă pe cât am fi vrut noi, cu toţii”, rememorează criticul de film Mihnea Columbeanu.

Una dintre cele mai mari bucurii ale lui Ion Lucian s-a consumat anul trecut, la inaugurarea noului sediu al Teatrului Excelsior din Bucureşti. Una dintre săli a fost botezată chiar cu numele celui care se luptase atâta vreme pentru deschiderea acestei instituţii de cultură.

În luna martie trebuia să primească titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică. Ceremonia a fost amânată din cauza bolii artistului, internat cu suspiciune de bronhopneumonie şi anemie. La scurt timp, Ion Lucian avea să se stingă. Definitiv de această dată.

Onoruri militare şi aplauze
A fost înmormântat la cimitirul Bellu din Capitală cu onoruri militare, în aplauzele a sute de colegi de breaslă, prieteni şi admiratori. Printre cele peste 300 de persoane care au venit să-şi ia adio de la maestru s-au numărat actorii George Mihăiţă, George Ivaşcu, Sebastian Papaiani, Virgil Ianţu, Radu F. Alexandru, Ion Haiduc, Cornel Todea, Cristian Şofron, Nicu Alifantis şi Marin Moraru. Ion Haiduc l-a descris pe Ion Lucian drept „actorul cu cei mai mulţi spectatori”, în timp ce Sebastian Papaiani a spus că regretatului actor îi plăcea să construiască şi să îndrume tinerii.

A luptat pentru a construi noul Teatru Excelsior, a inspirat şi ajutat generaţii întregi de artişti, a mai precizat Papaiani. Locul de veci în care se va odihni Ion Lucian se află pe Aleea Artiştilor, alături de criptele care-i odihnesc pe Emil Hossu, Cristian Paţurcă şi Tatiana Stepa.

Lovit de gripa porcină?
La nici 24 de ore după trecerea în nefiinţă a lui Ion Lucian, Paula Sorescu, soţia actorului, a lansat ideea că maestrul ar fi murit de gripă porcină: „Soţul meu a luat virusul cunoscut drept gripă porcină. Diagnosticul mi-a fost confirmat şi la Spitalul Cantacuzino, şi la Spitalul Colentina. Medicii au făcut tot ce au putut, dar nu au reuşit să distrugă acest virus.

Din păcate, la el antivirusul nu a avut efect, pentru că virusul şi-a schimbat tulpina. Putea să mai trăiască…”. Varianta nu a fost confirmată de cei din conducerea Spitalului Floreasca, aceștia susținând că, dacă ar fi fost vorba despre virusul AH1N1, cu siguranţă medicii ar fi fost izolaţi şi cel mai probabil unitatea ar fi intrat în carantină.

A murit nefericit
Actorul Mircea Diaconu a declarat pentru Q Magazine că Ion Lucian a murit nefericit din cauza problemelor pe care a fost nevoit permanent să le înfrunte, dar şi din cauza modului în care societatea românească îşi ignoră adevăratele valori: „Din nefericire, Ion Lucian a plecat dintre noi având anumite frustrări.

Nu a fost doar un actor. A înfiinţat şi a condus un teatru. S-a lovit de problemele din administraţie, de lumea kafkiană în care trăim. A avut şi anumite probleme acum, când a ajuns la bătrâneţe.

A plecat nefericit şi trist, nu aşa cum ar fi trebuit să plece oameni de valoarea sa: împăcaţi, apreciaţi şi îmbrăţişaţi, într-o societate în slujba căreia au muncit o viaţă întreagă. În România, materia cenuşie şi talentul nu sunt respectate. Sunt asumate individual, dar societatea, şi vorbesc aici de cei care dictează în ţară, apreciază material orice altceva în afară de materia cenuşie şi talentul. Scala valorilor este întoarsă cu susul în jos”.

Lecţie de devoţiune şi dăruire cum nu am mai văzut
Radu F. Alexandru a rememorat, într-o declaraţie acordată Q Magazine, repetiţiile şi succesul extraordinar avut de „nenea Miki” în ultima premieră, piesa semnată chiar de el, intitulată „Domnul Sisif”.

„Am trăit o permanentă admiraţie faţă de tot ce a însemnat, pentru fiecare prezenţă pe scenă a lui Ion Lucian. Întâmplarea a făcut ca ultimul rol, ultima premieră, să fie în spectacolul «Domnul Sisif», în care a jucat alături de dna Ileana Stana-Ionescu. Am primit atunci din partea maestrului o pr obă copleşitoare despre ce înseamnă profesionalismul, dragostea pentru profesia pe care a slujit-o exemplar o viaţă întreagă.

Minutele în şir de aplauze din sală, cu publicul ridicat în picioare, au reprezentat triumful din seara premierei, cea mai bine meritată răsplată primită de acest extraordinar actor pe care oamenii l-au apreciat ca pe una dintre marile personalităţi ale teatrului românesc. A fost o lecţie de devoţiune şi dăruire cum nu am mai văzut. Ion Lucian a fost extraordinar”.

Îi doresc linişte şi pace şi să fie odihnit
Ileana Stana-Ionescu, una dintre partenerele de pe scena teatrului, a fost extrem de afectată de pierdere. „Este o lovitură îngrozitoare pentru mine, cu atât mai mult cu cât face parte dintr-o înşiruire de evenimente care ne-au lovit atât de tare. Îi doresc lui Ion Lucian, dacă crede într-o viaţă viitoare, linişte şi pace şi să fie odihnit. A fost un om minunat, un prieten şi un coleg”.

Arşinel: Un foarte mare artist, un foarte mare român
Marele actor Alexandru Arşinel şi-a adus aminte de clipele în care a jucat alături de Ion Lucian pe scenă: „Cu maestrul Ion Lucian am avut bucuria să joc, dar am jucat la un moment dat şi într-un spectacol regizat de dumnealui, «Nota 0 la purtare», care a fost apoi televizat. A fost un om de o delicateţe şi de o discreţie extraordinare. L-am admirat pentru tenacitatea de a construi singurul teatru ridicat de la zero, după 1990. A fost un foarte mare artist, un foarte mare român”.

Iliescu: Trebuie să ne aplecăm în faţa lui cu smerenie
Fostul preşedinte Ion Iliescu i-a apreciat activitatea maestrului, declarând după ce i-a adus ultimul omagiu că „a fost un făcător de teatru. S-a apropiat de lumea copiilor, a făcut teatrul copiilor (n.r. – Teatrul «Ion Creangă»). Era un om dăruit, un om care iubea spectatorii, trebuie să ne plecăm în faţa lui cu smerenie, cu respect”.

Omagiat de preşedinte
Şi preşedintele Traian Băsescu a transmis un mesaj de condoleanţe: „Am aflat cu tristeţe vestea trecerii la cele veşnice a marelui actor Ion Lucian. Maestrul Ion Lucian, de-a lungul întregii sale cariere, ne-a încântat cu farmecul său inegalabil pe scenă şi în viaţa publică. Îl vom păstra în amintirea noastră pentru talentul şi dăruirea cu care ne-a împărtăşit pasiunea sa pentru teatru. Transmit sincere condoleanţe familiei şi tuturor celor care l-au îndrăgit”.