Judecătorii de la Curtea de Apel București iau în considerare oprirea totală a activității în instanță.
- ASASINUL CARE A ÎNVINS TIMPUL. 35 de ani. Niciun suspect. Niciun răspuns. Un dosar Q Magazine
- Lia Savonea: Când a fost capturată justiția? Cu siguranță nu acum, când a încercat să se elibereze!
- Moda citește
- TAROM is making it easier for Romanian passangers to travel do dozens of intercontinental destinations through its partnership with Etihad Airways
- Protestele de la Bruxelles au degenerat în violențe
Magistrații de la instanțele de pe raza Curții de Apel București s-au întrunit, marți, în cadrul unei Adunări Generale, unde au fost prezenți 202 dintre cei 240 de judecători în funcție, pentru a discuta despre efectele noii legi a salarizării.
În declarația adoptată în cadrul Adunării Generale, magistrații denunță „încercarea susținută de subordonare a puterii judecătorești de către puterea politică” și resping, ca inacceptabile, dispozițiile cuprinse în noua lege.
„Judecătorii denunță degradarea constantă a statului de drept în România prin încercarea susținută de subordonare a puterii judecătorești de către puterea politică. Judecătorii solicită Consiliului Superior al Magistraturii, în calitatea sa de garant al independenței justiției, să efectueze toate demersurile instituționale la nivel intern și internațional în vederea restabilirii echilibrului specific statului de drept prin oprirea de îndată a campaniei de discreditare a puterii judecătorești și prin recunoașterea de către celelalte puteri a independenței reale a judecătorului, ca cerință esențială într-o societate democratică. Judecătorii resping, ca inacceptabile, dispozițiile cuprinse în propunerea legislativă privind salarizarea judecătorilor, susținând în integralitate observațiile înaintate de Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii având acest obiect”, se arată într-un comunicat al CAB.
Pe de altă parte, CAB anunță că judecătorii amână pentru viitoarea ședință a Adunării Generale luarea unei hotărâri privind oprirea integrală a activității instanței.
Lia Savonea, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, a expus marți, 9 iunie 2026, una dintre cauzele pentru care a fost declanșată campania de ură și manipulare a Guvernului împotriva magistraților. Este vorba despre independența judecătorilor, care au decis să se ghideze după valorile europene și după valorile reale ale statului de drept, aspect care nu a fost pe placul puterii politice.
Șefa ICCJ a luat atitudine în ședința în care Secția pentru judecători din Consiliul Superior al Magistraturii a dezbătut și votat hotărârea privind apărarea independenței sistemului judiciar față de imixtiunile puterii politice: atât prin campania de ură împotriva judecătorilor și procurorilor, cât și prin recentul proiect de Lege a salarizării unitare care taie veniturile magistraților, grefierilor și celorlalte categorii din sistemul judiciar.

Lia Savonea, Foto Bogdan Dincă, Q Magazine
Concret, Lia Savonea a demontat manipularea guvernamentală împotriva judecătorilor pe principalele două direcții care au ocupat agenda publică în ultimii doi ani: condițiile de pensionare și prescripția răspunderii penale.
În ceea ce privește pensionarea, președinta instanței supreme a scos în evidență minciuna regimului Bolojan privind vârsta redusă la care magistrații ies din sistem.
În legătură cu celălalt subiect, Savonea a subliniat că de vină pentru prescripția răspunderii penale nu sunt nicidecum judecătorii, ci în primul rând politicienii (care refuză să armonizeze legislația cu jurisprudența CCR), iar în al doilea rând acei procurori care trimit dosarele în instanță în buza prescripției.
În tot acest timp, discuția din spațiul public a ignorat adevăratele probleme din sistemul judiciar: deficitul de personal, lipsa resurselor materiale, volumul uriaș de muncă etc., a adăugat Lia Savonea.
„Toată lumea este de acord că a fost un an cu o presiune fără precedent asupra justiției. Ați vorbit de critică, de interes pentru justiție manifestat de anumite zone. Sunt absolut normale – chiar ne ajută să ne îmbunătățim activitatea, să facem acele reglaje necesare.
Ceea ce însă este deosebit de toxic este manipularea.
Și acest proiect de hotărâre descrie în detaliu, aproape e o radiografie a cum se face manipularea de o manieră profesionistă. Este toxică manipularea, pentru că ea creează percepții false și control asupra acestora.
Sunt generate câteva teme, cum a fost tema pensiilor și că n-ar fi tocmai în regulă legea privind pensiile magistraților.
S-au folosit jumătăți de adevăr, jumătăți de minciună și în felul acesta s-au obținut o manipulare și o stigmatizare a judecătorilor și a procurorilor, a tuturor celor care beneficiam de aceste pensii.
Da, era adevărat că aveam niște condiții generate de protecția independenței, condiții mai bune de pensionare, atât în ceea ce privește remunerarea, cât și perioada de timp la care puteam s-o facem. Ceea ce însă era absolut fals era ceea ce spunea fostul prim-ministru (n.r. Ilie Bolojan), la ore de mare audiență publică și prin campanii prelungite: că se face de către toți judecătorii (n.r. se iese la pensie) la 49-50 de ani, că are statistici. Nu a mai contat că au fost apoi prezentate în lumina reală de Consiliul Superior al Magistraturii. Ceea ce populația a reținut a fost că suntem o categorie privilegiată.
În același timp cu această tematică (repet: îndelung prezentată și la ore largi de audiență) a mai fost o problemă: aceea a cauzelor penale. Și aceasta a fost o modalitate de manipulare dusă la extrem: focalizarea disproporționată pe materia penală.
Cu toții știm că în instanțe activitatea în materie penală este undeva sub 20%; mai exact, în jur de 13%.
Să nu vorbești despre 3 milioane de dosare și despre activitatea pe care colegii din toată țara au dus-o cu greu și a trebuit să facă față în condiții grele de muncă (fără personal de suport, fără logistică, fără ceea ce în Europa civilizată nici nu se poate discuta, că nu ar fi posibil), a vorbi doar despre această nișă de penal, și din penal doar despre prescripție, a fost tot o formă de manipulare și de a crea o imagine falsă, de a generaliza cumva, de a amplifica niște idei simple.
Atunci când discutăm despre materia penală, vrând-nevrând vorbim despre corupție, despre cauze cu violență, cu accidente grave și firește că ele generează emoție publică. Or, focusând pe un caz care, să spunem, s-a finalizat cu achitare (nu s-a finalizat cu condamnare) și amplificându-l, dacă se vorbește continuu și se reduce doar la această idee (că s-a trimis în judecată și nu s-a obținut o condamnare), populația a înțeles că, de fapt, justiția nu funcționează. Populația nu înțelege toate aceste subterfugii, că suntem într-un stat de drept, că orice persoană are dreptul la prezumția de nevinovăție, la judecarea cauzei respectivei persoane într-un proces echitabil, rezonabil.
Și materia penală, cum e ea (nimic nu este perfect), a beneficiat de o focalizare excesivă pe anumite cauze. În general, s-a folosit prescripția. E adevărat și aici: nu toate persoanele trimise în judecată au ajuns să fie judecate pe fond. Câteva dintre ele s-au bucurat de prescripția răspunderii penale.
Cine este responsabil de prescripție? Judecătorii? Nu. O spune și acest material foarte limpede și o știm cu toții. O știu și politicienii, cei care au folosit politic ca o armă această chestiune împotriva instanțelor.
Vina aparține Legislativului și mai vedem că vina aparține și organelor de urmărire penală, care, într-o proporție covârșitoare, au trimis dosarele pe care le-au trimis la limita răspunderii penale.
Atunci stigmatizăm judecătorul din materie penală pentru că el se chinuie să facă față unor valori europene și standarde europene, să asigure protecția cea mai înaltă cetățenilor români atunci când suntem într-un aparent conflict de valori între cele trei curți: Curtea Constituțională, Curtea de Justiție și Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Pentru asta a trebuit să fie stigmatizați colegi de la instanța supremă, de la curți de apel, de peste tot, unde n-au făcut decât să-și arate devotamentul pentru valorile europene și pentru statul de drept. Acesta este statul de drept.
Cred că am putea să revenim și cu o altă dezvoltare, apropos de capturarea justiției, și să discutăm CÂND a fost în mod real capturată justiția în România, pentru că putem vorbi onest și despre această temă: dacă a fost și când a fost ea, nu acum, când a încercat să se elibereze din anumite constrângeri. Și poate tocmai asta deranjează: această independență pe care judecătorii și-au luat-o, să se ghideze după valorile europene, după valorile reale ale statului de drept, se pare că nu a fost tocmai pe placul puterii politice – al Guvernului, al Parlamentului – în România.
Și sunt întru totul de acord cu concluzia pe care tinde să o tragă această hotărâre, dacă vom reuși și o vom agrea: că scopul acestei manipulări de un an de zile, al acestor presiuni a fost slăbirea puterii judecătorești, slăbirea independenței reale a judecătorilor”.
















































